Curtea a examinat sesizarea referitoare la dreptul procurorului de a solicita revizuirea deciziilor și a hotărârilor în cauze contravenționale atunci când se constată că în acțiunile contravenientului sunt prezente elementele constitutive ale unei infracțiuni (sesizările nr. 33g/2022 și nr. 37g/2022)

Joi, 3 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 19 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 476 alin. (1) din Codul contravențional (sesizările nr. 33g/2022 și nr. 37g/2022). 

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizările privind excepția de neconstituționalitate formulate de dl avocat Veaceslav Dandeș.

Autorul excepției a susținut că norma contestată încalcă principiul ne bis in idem și nu corespunde exigențelor calității legii, garantate de Constituție.

Analiza Curții

Curtea a menționat că articolul 21 din Constituție, care garantează principiul prezumției nevinovăției persoanei, încorporează și dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă (principiul ne bis in idem). Acest drept îşi găseşte corespondența în dispoziţiile articolului 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În același timp, articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană permite redeschiderea procesului dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Așadar, Curtea a subliniat că articolul 21 din Constituție, interpretat prin prisma articolului 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, îi permite legislatorului să reglementeze posibilitatea anulării unor decizii de sancționare definitive doar în cazul descoperirii unor circumstanțe excepționale, cum ar fi apariția unor fapte noi, descoperirea recentă a unor fapte sau identificarea unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente fiind de natură să afecteze hotărârea pronunțată (a se vedea Mihalache v. România [MC], § 129).

În prezenta cauză, Curtea a observat că norma contestată nu condiționează revizuirea deciziilor de aplicare a sancțiunii contravenționale sau a hotărârilor judecătorești contravenționale definitive de descoperirea circumstanțelor excepționale stabilite de articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7. Dimpotrivă, aceasta permite anularea unor decizii de sancționare definitive ca urmare a unei simple reevaluări a faptelor prin prisma legii aplicabile.

Astfel, Curtea a reținut că motivul de revizuire prevăzut de norma contestată nu corespunde naturii juridice a unei căi extraordinare de atac. Conform unei interpretări textuale, norma contestată stabilește mai curând un motiv pentru promovarea unei căi ordinare de atac, însă cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare juridică a cauzei.

În acest context, Curtea a menționat că principiul securității raporturilor juridice pretinde ca nicio parte din proces să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Dat fiind caracterul extraordinar al procedurii de revizuire, Curtea a reținut că și motivele care sunt susceptibile de a declanșa o astfel de procedură trebuie să aibă un caracter excepțional. Revizuirea reprezintă o cale de retractare a hotărârii care se bazează pe depistarea unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sau pe apariția unor fapte noi sau recent descoperite, dacă acestea sunt susceptibile să aibă un impact asupra hotărârii pronunțate.

Odată ce decizia de sancționare devine definitivă, articolul 21 din Constituție nu le permite autorităților să solicite anularea acesteia pentru că fapta contravenientului a fost încadrată juridic greșit. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că riscul oricărei greșeli comise de către autoritatea de urmărire penală sau de către o instanță de judecată trebuie să fie suportat de stat, iar erorile nu trebuie puse în sarcina persoanei în cauză (a se vedea Radchikov v. Rusia, 24 mai 2007, § 50).

Așadar, Curtea a reținut că legislatorul nu a avut în vedere standardele impuse de articolul 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție atunci când a reglementat, conform normei contestate, posibilitatea solicitării de către procuror a revizuirii deciziilor sau hotărârilor definitive de sancționare contravențională. Încadrarea juridică greșită a faptelor nu constituie, în sine, o circumstanță excepțională, în sensul articolului 21 din Constituție. Totuși, norma în discuție ar putea fi compatibilă cu articolul 21 din Constituție dacă cererea de revizuire ar fi întemeiată pe următoarele circumstanțe excepționale: apariția unor fapte noi, descoperirea unor fapte recente sau identificarea unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

De asemenea, Curtea a constatat că articolul 476 alin. (1) din Codul contravențional nu prevede un termen în care procurorul se poate adresa cu o cerere de revizuire. În acest sens, Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa Curții Europene, potrivit căreia atât dreptul material, cât și cel procedural trebuie să fie conform principiului securității juridice, care pretinde ca domeniul de aplicare al unui remediu să fie clar circumscris în timp (a se vedea Brumărescu v. Romania [MC], 28 octombrie 1999, § 62; Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, § 115).

Curtea a observat că în cazul procedurii de revizuire în defavoarea contravenientului, procurorul poate formula o cerere de revizuire a deciziei sau a hotărârii definitive emise în cauza contravențională oricând după aflarea faptelor noi sau recent descoperite sau descoperirea unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente. Curtea nu a putut identifica vreun motiv pentru care legea îi conferă procurorului o marjă temporală nelimitată pentru a iniția revizuirea. O persoană care a fost sancționată contravențional, chiar dacă au fost constatate fapte care justifică revizuirea, nu poate fi menținută într-o stare de incertitudine continuă.

Curtea a conchis că principiul securității juridice pretinde ca prerogativa procurorului de a solicita revizuirea deciziei sau a hotărârii emise în cauza contravențională să fie circumscrisă în timp. Prin urmare, norma în discuție ar putea fi compatibilă cu articolul 21 din Constituție dacă procurorul ar putea solicita revizuirea într-un termen stabilit de lege.

Până la reglementarea unui termen de către Parlament, Curtea a considerat necesar să stabilească o soluție provizorie. Curtea a identificat-o în articolul 475 alin. (1) din Codul contravențional, care reglementează termenul de șase luni pentru declanșarea procedurii de revizuire în favoarea contravenientului. Acest termen ar putea fi aplicat și în cazul declanșării procedurii de revizuire în defavoarea contravenientului.

În consecință, până la modificarea prevederilor menționate supra de către Parlament, procurorul are competența de a înainta, în termen de șase luni, o cerere de revizuire a deciziei sau a hotărârii emise în cauza contravențională, dacă faptele noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze decizia sau hotărârea pronunțată.

În aceste condiții, Curtea a emis o Adresă Parlamentului în vederea reglementări procedurii de revizuire a deciziilor sau hotărârilor judecătorești contravenționale definitive în conformitate cu considerentele hotărârii. 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea: 

1. A admis parțial sesizările privind excepția de neconstituționalitate a articolului 476 alin. (1) din Codul contravențional, ridicată de dl avocat Veaceslav Dandeș, în interesele dlui Nicolai Saitarlî, parte în dosarul nr. 4r-178/2022, pendinte la Curtea de Apel Comrat, și ale dlui Nicolae Ivanoglo, parte în dosarul nr. 4rh-3/2021, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. A recunoscut constituțional articolul 476 alin. (1) din Codul contravențional, în măsura în care procurorul are competența de a înainta, într-un termen stabilit de lege, o cerere de revizuire a deciziei sau a hotărârii emise în cauza contravențională dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze decizia sau hotărârea pronunțată.

3. Până la modificarea corespunzătoare a articolului 476 alin. (1) din Codul contravențional, cererea de revizuire va putea fi depusă într-un termen care nu va depăși șase luni de la data aflării faptelor în discuție sau a descoperirii unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

 Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituționale http://www.constcourt.md/