Textul Briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 3 martie 2022 (stabilirea unei obligații generale de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a lua în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz particular)

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai media, 

Astăzi Curtea a pronunțat o hotărâre care a avut la bază o sesizare a unui deputat și o excepție de neconstituționalitate. 

Curtea a analizat câteva prevederi dintr-un Regulament aprobat printr-o Hotărâre a Guvernului referitoare la plata pentru energia termică stabilită proprietarilor de apartamente care s-au deconectat integral sau parțial de la sistemul centralizat de încălzire. Curtea și-a efectuat analiza din perspectiva dreptului de proprietate. 

Curtea a notat că un scop legitim urmărit de prevederile contestate îl reprezintă asigurarea locuințelor cu încălzire sigură și eficientă. Un alt scop constă în protecția dreptului de proprietate al celorlalți locatari, prin împărțirea sarcinilor financiare legate de încălzirea centralizată a blocurilor rezidențiale. În această privință, nu trebuie neglijat efectul pe care îl au utilizatorii deconectați asupra echilibrului din sectorul energetic și asupra calității încălzirii prestate pentru utilizatorii conectați la sistemul centralizat. 

În analiza sa abstractă, Curtea a trebuit să stabilească dacă, din cauza menținerii plății în discuție, proprietarii deconectați de la sistemul centralizat nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă, având în vedere ideea de echilibru corect care este reflectată în structura întregului articol 54 din Constituție.

Chiar dacă Curtea a acceptat că obligația de plată cu caracter general poate fi, în principiu, considerată ca urmărind un interes general, nu poate fi ignorat faptul că există și un interes de natură comercială pe care îl urmărește statul și unele societăți comerciale implicate în procesul de furnizare a energiei termice. În asemenea circumstanțe, dat fiind rolul ei de supraveghetor și de suveran al controlului de constituționalitate, Curtea s-a asigurat dacă măsurile ca cea în discuție nu dau naștere unui dezechilibru care le impune o sarcină excesivă categoriei de persoane care pot pretinde la statutul de victime, în calitatea lor de utilizatori deconectați.

Curtea a notat că normele contestate stabilesc o obligație generală de achitare a serviciilor de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a lua în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz particular, cum ar fi spre exemplu: 

-  căldura de care beneficiază, în mod efectiv, un apartament deconectat integral sau parțial;

-  căldura de care beneficiază, în mod efectiv, apartamentele conectate, existând riscul ca acestea să fie dotate cu mai multe calorifere decât numărul standard, însă plătind o sumă fixă;

-  faptul că un apartament deconectat poate fi situat la parterul unui bloc rezidențial – deci poate să nu beneficieze de aceeași căldură ca alte apartamente deconectate situate la etaje superioare;

-  faptul că un apartament deconectat poate fi situat în extremitatea unui bloc rezidențial și că, astfel, nu beneficiază de aceeași căldură „indirectă”, pentru că nu se învecinează cu alte apartamente;

-  faptul că unele apartamente deconectate au sisteme proprii de încălzire și că nu se poate afirma, astfel, că aceste apartamente sunt doar consumatoare „indirecte” de căldură;

-  faptul că unele clădiri nu dispun de etaj tehnic, de subsol, ș.a. 

În cauza Strezovski și alții v. Macedonia de Nord din 27 februarie 2020, Curtea Europeană a notat inexistența unei evaluări obiective a utilizării indirecte a încălzirii în fiecare caz particular și eșecul de a asigura un echilibru corect între interesele concurente. Cauza în discuție privea plata lunară impusă de stat care trebuia efectuată, către furnizori privați, de proprietarii de apartamente deconectate de la sistemul de încălzire de district. Curtea Europeană a reținut că statul reclamat trebuia să se asigure că măsura contestată nu impunea o sarcină excesivă și nu le permitea furnizorilor de căldură privați să beneficieze de un profit eventual nejustificat. Curtea Europeană a considerat că în procesele în discuție era necesar ca faptele contestate de reclamanți să fie stabilite de o manieră precisă prin verificarea argumentelor lor referitoare la nivelul căldurii districtuale furnizate în clădire, despre care se spunea că unitățile lor ar fi utilizat-o. Doar după o verificare a tuturor factorilor relevanți ar fi fost posibil pentru autoritățile naționale să facă o evaluare obiectivă a utilizării „indirecte” a căldurii în fiecare caz individual.

Curtea a observat că modul în care sunt redactate prevederile contestate nu permite efectuarea unor calcule mai precise, raportate la situația concretă a fiecărui apartament deconectat de la sistemul centralizat de încălzire. Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să aplice pur și simplu prevederile normative contestate, fără a verifica factorii relevanți și fără a evalua obiectiv utilizarea „indirectă” a căldurii de fiecare apartament deconectat.

Astfel, Curtea a reținut că stabilirea unei plăți generale pentru consumul energiei termice în blocurile locative în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat de încălzire, fără a se ține cont de circumstanțele fiecărui caz particular, afectează în mod nejustificat dreptul garantat de articolul 46 din Constituție al proprietarilor apartamentelor deconectate.

Curtea a reținut că punctele 8, 8¹, 8², 8³, 8⁴ și 8⁶ din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 sunt neconstituționale.

Totodată, Curtea a admis că obligația de achitare pentru energia termică poate fi justificată în unele situații și în cazul apartamentelor deconectate. Acesta este cazul spațiilor comune din blocurile locative, ale căror cheltuieli pentru încălzire, în cazul în care spațiile sunt încălzite, trebuie suportate de toți locatarii, în lumina obligației de asigurare a bunei vecinătăți și a scopului legitim al împărțirii sarcinilor financiare în legătură cu încălzirea acestor spații.

Astfel, Curtea a considerat că aplicarea imediată a hotărârii ar permite o repartizare dezechilibrată a plăților, inclusiv pentru spațiile comune, în cazurile de deconectare integrală sau parțială de la sistemul centralizat de încălzire. Din acest motiv, pentru a evita producerea consecințelor menționate, Curtea a amânat efectele hotărârii. Hotărârea va începe să producă efecte din data de 1 mai 2022. De asemenea, pentru cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reținut că hotărârea va produce efecte imediate pentru autorii sesizării.