Neclaritatea expresiei „intereselor publice” în contextul infracțiunii de abuz de serviciu în sectorul privat

Marți, 21 decembrie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 39 privind excepția de neconstituționalitate a expresiei „intereselor publice” din articolul 335 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Serghei Filatov, în interesele dlui Vladislav Văzdăuțan, parte în dosarul nr. 10-2280/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Articolul 335 alin. (1) din Codul penal stabilește răspunderea pentru folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care lucrează pentru o astfel de organizaţie a situaţiei de serviciu, a bunurilor organizaţiei în interes material, în alte interese personale sau în interesul terţilor, direct ori indirect, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Autorul excepției de neconstituționalitate a afirmat că expresia „intereselor publice” din articolul menționat este imprevizibilă. 

Analiza Curții

Curtea a examinat această excepție de neconstituționalitate prin prisma articolelor 1 alin. (3) şi 22 din Constituţie, care garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale, şi a articolului 23 din Constituţie, care stabileşte exigenţele referitoare la calitatea legii.

Curtea a reamintit că anterior a declarat neconstituţional textul „intereselor publice sau” din articolele 327 alin. (1) [abuzul de putere sau abuzul de serviciu], 328 alin. (1) [excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu] și 329 alin. (1) [neglijenţa în serviciu], 361 alin. (2) lit. d) [confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false] din Codul penal, deoarece s-a stabilit contrarietate acestuia cu articolele 1 alin. (3), 22, 23 alin. (2) din Constituţie (a se vedea HCC nr. 22 din 27 iunie 2017, HCC nr. 33 din 7 decembrie 2017 și HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019).

Curtea a reiterat că legea penală nu conţine criterii clare şi previzibile pentru aprecierea concretă a impactului acţiunilor unei persoane în privinţa unei valori abstracte cum este „interesul public” (HCC nr. 33 din 7 decembrie 2017, § 108).

Având în vedere caracterul abstract al sintagmei contestate, Curtea a constatat că textul „interesului public” de la articolul 335 alin. (1) din Codul penal este susceptibil de o interpretare imprevizibilă defavorabilă în cazul făptuitorului. Interpretarea imprevizibilă defavorabilă constituie o încălcare a principiului legalităţii incriminării şi al legalităţii pedepsei.

În lipsa unor repere fixe stabilite în legea penală, calificarea urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii de abuz de serviciu în sfera privată pentru „interesul public” se poate face la discreţia celor care aplică legea penală, justiţiabilul aflându-se într-o stare de incertitudine juridică.

Curtea a mai constatat că textul „intereselor publice sau” din articolul 335 alin. (1) din Codul penal complică descrierea infracţiunii de abuz de serviciu în sfera privată, fiind o sursă de incertitudine juridică. Noţiunea „interes public” are un caracter abstract şi nu asigură identificarea persoanei căreia îi sunt cauzate daunele, adică victima infracţiunii (HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 141).

Astfel, Curtea a reţinut că atât soluţia, cât şi considerentele din Hotărârile nr. 22 din 27 iunie 2017, nr. 33 din 7 decembrie 2017 și nr. 24 din 17 octombrie 2019 (a se vedea supra § 44) sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea a conchis că textul „intereselor publice sau” din articolul 335 alin. (1) din Codul penal nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrar articolelor 1 alin. (3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin. (2) din Constituţie.

Totodată, Curtea a menţionat că declararea neconstituţională a textului „intereselor publice sau” din articolul 335 alin. (1) din Codul penal nu restrânge câmpul de aplicare al acestui articol. În acest sens, Curtea reţine că expresia legală ce se menţine [a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice] protejează toate eventualele victime ale infracțiunii prevăzute la articolul 335 alin. (1) din Codul penal, avându-se în vedere că persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept privat (a se vedea articolul 173 din Codul civil). Astfel, rezultă în mod rezonabil că eventualele daune materiale cauzate intereselor publice se regăsesc în categoria daunelor cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice de drept public, aici incluzându-se statul, unitățile teritorial-administrative și alte persoane juridice de drept public (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 143). 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate: 

Curtea a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de dl avocat Serghei Filatov, în interesele dlui Vladislav Văzdăuțan, parte în dosarul nr. 10-2280/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 

Curtea a declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din articolul 335 alin. (1) din Codul penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/