DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizărilor nr. 12a/2022 și nr. 113g/2022
pentru controlul constituționalității Legii nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură
(modificările legislative privind accederea în profesia de avocat)

CHIȘINĂU
22 noiembrie 2022

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 1 februarie 2022 și 12 iulie 2022,
Examinând admisibilitatea sesizărilor menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 22 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare [nr.12a/2022] depusă la Curtea Constituțională de dnii Vasile Bolea și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, privind controlul constituționalității Legii nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (în continuare, Legea de modificare). La 3 februarie 2022, autorii sesizării au depus la Curtea Constituțională o cerere prin care i-au solicitat Curții să suspende acțiunea legii contestate. Prin aceeași cerere, autorii sesizării au prezentat argumente suplimentare la sesizarea depusă anterior.

2. De asemenea, la originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea de modificare, ridicată de dl Serghei Trofimov, parte în dosarul nr. 3-467/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate [nr.113g/2022] a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Igor Barbacaru, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

3. Având în vedere că sesizările abordează probleme similare, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, atribuindu-i numărul „12a/2022”.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal (sesizarea nr. 113g/2022)

4. La 26 martie 2021, dl Serghei Trofimov a depus la Uniunea Avocaților din Republica Moldova o cerere prin care a solicitat admiterea în profesia de avocat. Cererea sa avea la bază prevederile articolului 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, așa cum era în vigoare la data depunerii cererii. Potrivit prevederilor legale în discuție, judecătorii și procurorii care aveau o vechime în muncă de 10 ani puteau fi admiși în profesia de avocat fără efectuarea stagiului profesional și fără susținerea vreunui examen.

5. La 25 ianuarie 2022 a intrat în vigoare Legea de modificare. Prin această Lege a fost instituită obligația de a susține examenul de admitere în profesia de avocat pentru judecătorii și procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani care doresc să acceadă în profesia de avocat. În dispozițiile finale, la articolul II alin. (2), Legea de modificare și-a stabilit aplicabilitatea față de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat pe baza articolului 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei vigoare, dacă aceste cereri nu fuseseră soluționate încă.

6. Așadar, bazându-se pe articolul II alin. (2) din Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022, la 8 februarie 2022, Comisia de licențiere a profesiei de avocat i-a respins cererea dlui Serghei Trofimov.

7. La 23 februarie 2022, dl Serghei Trofimov a intentat o acțiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 8 februarie 2022 și obligarea acesteia să-i elibereze licența de avocat.

8. În ședința de judecată din 23 iunie 2022, dl Serghei Trofimov a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea de modificare.

9. Printr-o încheiere din 29 iunie 2022, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 28

Viața intimă, familială și privată

„Statul respectă și ocrotește viața intimă, familială și privată.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sînt garantate.

[...].”

Articolul 67

Sesiuni

„(1) Parlamentul se întrunește în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.

(2) Parlamentul se întrunește și în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputați.”

11. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură

„Art. I. – Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.159, art.582), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

"Articolul 10. Cerințe pentru exercitarea profesiei de avocat

(1) Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia Republicii Moldova, în privința căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputație ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat după efectuarea stagiului profesional și susținerea examenului de calificare.

(2) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional persoanele care au cel puțin 10 ani vechime în muncă în funcția de judecător sau procuror, dacă, în termen de 6 luni de la demisia din funcția respectivă, au solicitat participarea la examenul de calificare.

(3) Persoanele scutite de efectuarea stagiului profesional, până la participarea la examenul de calificare, sunt obligate să urmeze cursuri, în volum de cel puțin 20 de ore, în cadrul Centrului de Instruire a Avocaților, privind etica și deontologia avocaților, administrarea profesiei și din alte domenii stabilite în statutul profesiei de avocat.

(4) Persoana nu are reputație ireproșabilă și nu poate fi admisă la examen, nici nu i se eliberează licența pentru exercitarea activității de avocat dacă:

a) a fost condamnată pentru infracțiuni grave, deosebit de grave, excepțional de grave săvârșite cu intenție, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale;

b) are antecedente penale nestinse pentru comiterea altor infracțiuni sau interdicții aplicate pentru comiterea acestora;

c) i-a fost retrasă licența pentru exercitarea profesiei de avocat;

d) a plecat din funcția de judecător, procuror, notar, executor judecătoresc, administrator autorizat, consultant juridic, funcționar public sau din alte organe din domeniul dreptului în circumstanțe care nu sunt onorabile;

e) are un comportament sau desfășoară o activitate care nu este compatibilă cu normele Codului deontologic al avocatului;

f) a comis un abuz prin care a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilit prin hotărâre judecătorească emisă de instanțele naționale sau internaționale."

2. La articolul 16 alineatul (2), textul "alin. (3)" se substituie cu textul "alin. (4)".

3. Articolul 17 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Avocatul are dreptul să dețină ștampilă personală."

4. Articolul 20 se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

"(2¹) Persoanele scutite de efectuarea stagiului profesional conform art.10 alin.(2) sunt obligate, sub sancțiunea decăderii din drept, să se prezinte la examenul de calificare în termen de un an de la solicitarea de a fi admis în profesie. Acest termen se prelungește de Consiliul Uniunii Avocaților, pentru o durată rezonabilă, în cazul în care constată imposibilitatea persoanei de a respecta condițiile art.10 alin.(3), în circumstanțe care nu depind de voința acesteia, sau imposibilitatea organizării în acest termen a cel puțin unui examen de calificare. În cazul nesusținerii examenului, persoana care dorește să-l susțină repetat este obligată să se prezinte la examenul de calificare imediat următor. Dacă nu promovează de două ori examenul de calificare, aceasta va fi admisă în profesie în condițiile art.18 și 19."

5. La articolul 21:

alineatul (2) se completează cu litera c¹) cu următorul cuprins:

"c¹) confirmarea privind susținerea orelor de instruire inițială;"

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Pentru admiterea la examenul de calificare, persoanele specificate la art.10 alin.(2) prezintă Comisiei de licențiere a profesiei de avocat actele menționate la alin.(1) lit.b)–f) și h) și alin.(2) lit.a) și c¹) din prezentul articol, precum și actele care confirmă plecarea onorabilă din funcțiile menționate la art.10 alin.(2)."

6. La articolul 52, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) Avocatul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților, cu excepția cazului în care este suspectat de săvârșirea unei infracțiuni specificate la art.324–326 din Codul penal sau a unei infracțiuni flagrante. La efectuarea percheziției la sediul profesional al avocatului în alte cazuri decât infracțiunile flagrante, avocatul este în drept să solicite prezența decanului baroului sau a unui avocat desemnat de acesta. În acest caz, acțiunea procesuală se întrerupe, dar nu mai mult decât pentru 2 ore. Decanul baroului sau avocatul desemnat de acesta asistă la efectuarea percheziției și are dreptul să facă în legătură cu aceasta obiecții și declarații care vor fi consemnate în procesul-verbal al percheziției."

Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și față de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat în temeiul art.10 alin.(2) din Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură până la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată până la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

Sesizarea nr. 12a/2022

12. Autorii sesizării au susținut că Legea de modificare a început să producă efecte juridice începând cu 25 ianuarie 2022. Ca urmare a intrării ei în vigoare, articolul 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură a dobândit un alt conținut. Potrivit acestei modificări, a fost exclusă posibilitatea doctorilor în drept de a obține licența de avocat în lipsa stagiului profesional și a examenului de calificare. De asemenea, pentru judecătorii și procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani a fost instituită obligația de a susține examenul de admitere în profesia de avocat, deși anterior nu exista vreo condiție în acest sens. În dispozițiile finale, legea contestată își prevede aplicabilitatea față de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat pe baza articolului 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei în vigoare, dacă aceste cereri nu au fost soluționate până la această dată.

13. Potrivit autorilor sesizării, Legea de modificare a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, contrar articolelor 64 și 67 din Constituție. Parlamentul a fost convocat pentru un alt scop, i.e. pentru aprobarea unor acte în contextul creșterii prețului la gazele naturale. Potrivit autorilor, Legea de modificare a fost votată cu abateri, nefiind inclusă în ordinea de zi pentru aprobare în cadrul ședinței Biroului Permanent din 19 ianuarie 2022.

14. Autorii sesizării au susținut că persoanele indicate la articolul 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură au avut speranța legitimă de a obține un bun, în sensul autonom atribuit acestuia în jurisprudența Curții Europene. Astfel, potrivit autorilor, dispozițiile contestate încalcă dreptul de proprietate.

15. Autorii sesizării au menționat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, restricțiile impuse la înregistrarea ca membru al anumitor profesii, care pot afecta, într-o anumită măsură, capacitatea reclamantului de a dezvolta relații cu lumea exterioară, vor intra, inevitabil, în sfera vieții sale private. Așadar, în opinia autorilor, excluderea posibilității de a obține licența de avocat pe baza titlului științific de doctor în drept și pe baza vechimii în muncă pentru judecători și procurori presupune o imixtiune în dreptul la viața privată.

16. De asemenea, în opinia autorilor, aplicarea retroactivă a Legii nr. 13 din 21 ianuarie 2022 încalcă drepturile fundamentale ale subiectelor enumerate în articolul 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii de modificare).

17. Astfel, în opinia autorilor, legea contestată contravine și articolelor 28 și 46 din Constituție.

Sesizarea nr. 113g/2022

18. Autorul excepției a menționat că, potrivit articolului 73 alin. (3) din Legea cu privire la actele normative, actul normativ produce efecte doar atât timp cât este în vigoare și, de regulă, nu poate retroactiva sau ultraactiva.

19. În opinia autorului excepției, legislatorul a ignorat aceste prevederi legale atunci când a adoptat articolul II alin. (2) din Legea de modificare.

20. Autorul excepției a afirmat incidența articolelor 16, 20, 115, 116 și 134 din Constituție.

 

B. Aprecierea Curții

21. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea reține următoarele.

22. Curtea notează că articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale le conferă deputaților din Parlament prerogativa sesizării Curții Constituționale. De asemenea, în cazul sesizării nr. 113g/2022, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți din proces, subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

23. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

24. Obiectul sesizării nr. 12a/2022 este Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură. Obiectul sesizării nr. 113g/2022 este doar articolul II alin. (2) din aceeași lege. Prevederile în discuție nu au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate.

25. În cazul sesizării nr. 113g/2022, Curtea trebuie să verifice aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se solicită anularea unei hotărâri a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, care are la bază prevederile contestate din articolul II alin. (2) din Legea de modificare. Așadar, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

26. Curtea observă că, în motivarea sesizării nr. 113/2022, autorul ei a făcut trimitere la articolele 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiție], 115 [instanțele judecătorești], 116 [statutul judecătorilor] și 134 [statutul Curții Constituționale] din Constituție fără a motiva pretinsa contrarietate a normei contestate cu aceste dispoziții constituționale.

27. Având în vedere enumerarea unor texte constituționale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.

28. În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 69 din 18 mai 2021, § 24; DCC nr. 95 din 17 iunie 2021, § 33).

29. În motivarea sesizării nr. 12a/2022, autorii ei au prezentat critici de neconstituționalitate extrinsecă, susținând pretinsa încălcare a articolelor 64 [organizarea internă a Parlamentului] și 67 [sesiunile parlamentare] din Constituție. De asemenea, autorii sesizării au motivat și pretinsa încălcare a articolelor 28 [viața intimă, familială și privată] și 46 [dreptul la proprietate privată și protecția acesteia] din Constituție.

30. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, autorii sesizării nr. 12a/2022 au susținut că Legea de modificate a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, nefiind inclusă în ordinea de zi pentru aprobare în cadrul ședinței Biroului Permanent.

31. Curtea constată că, în raport cu sesiunile parlamentare extraordinare, Constituția stabilește respectarea unei singure condiții – ca cererea să provină de la unul dintre cele trei subiecte de drept precizate în textul articolului 67 alin. (2) din Constituție: (i) Președintele Republicii Moldova; (ii) Președintele Parlamentului; sau (iii) o treime din deputați. Prin urmare, Constituția nu reglementează o modalitate precisă de stabilire a ordinii de zi pentru sesiunile extraordinare.

32. De asemenea, în Hotărârea nr. 23 din 6 mai 1999, interpretând articolul 67 din Constituție, Curtea a menționat doar motivele care pot sta la baza convocării sesiunii extraordinare (i.e. necesitatea soluționării unor sarcini neobișnuite sau producerea unor evenimente neprevăzute), fără a se pronunța cu privire la modalitatea de stabilire a ordinii de zi a acestei sesiuni.

33. Deși, potrivit Regulamentului Parlamentului, cererea de convocare a sesiunii extraordinare sau speciale trebuie să cuprindă, între altele, ordinea de zi propusă [articolul 37 alin. (3)], dispozițiile ulterioare ale acestui Regulament, care reglementează completarea și modificarea ordinii de zi, nu fac deosebire între sesiunea ordinară și cea extraordinară. Mai mult, Curtea observă că legislatorul a acordat Președintelui Parlamentului prerogativa excepțională de a „propune, în orice ședință a Parlamentului, modificarea și completarea ordinii de zi din proprie inițiativă, la cererea Biroului permanent, a unei fracțiuni parlamentare sau a comisiei parlamentare. Această propunere se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți” [articolul 46 alin. (3)].

34. Astfel, Curtea conchide că problema ridicată de autorii sesizării în raport cu critica de neconstituționalitate extrinsecă ține de aplicarea Regulamentului Parlamentului, proces în care Parlamentul se bucură de o marjă discreționară largă.

35. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate garantat de articolul 46 din Constituție, Curtea reține următoarele:

36. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, la care fac trimitere și autorii sesizării nr. 12a/2022, în măsura în care se referă la pierderea unui venit viitor, plângerea reclamantului iese din sfera de protecție prevăzută de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Acest articol din Convenție privește doar bunurile existente sau speranțele legitime privind proprietatea. Totuși, aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se extinde la exercițiul efectiv al profesiei de avocat și la clientela aferentă, avându-se în vedere că acestea sunt chestiuni de o anumită valoare, care au, în multe privințe, natura drepturilor private și constituie astfel beneficii, adică bunuri (Buzescu v. România, 24 mai 2005, § 81). Așadar, Curtea Europeană a recunoscut existența unor drepturi similare drepturilor de proprietate în cauzele care vizau practicile profesionale în care, în virtutea propriei activități, reclamanții își creaseră o clientelă și aveau un profit ca urmare a desfășurării activității (a se vedea Könyv-Tár Kft și alții v. Ungaria, 16 octombrie 2018, §§ 31-32; Rola v. Slovenia, 4 iunie 2019, § 71).

37. Cu alte cuvinte, Curtea notează că în privința solicitanților de licențe de avocat pe baza articolului 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) nu se poate susține riscul încălcării dreptului de proprietate, pentru că acest drept nu garantează, per se, obținerea unei licențe pentru exercitarea profesiei de avocat. Se poate afirma, eventual, că dreptul de proprietate se naște la persoana care deja a dobândit licența pentru exercitarea profesiei de avocat și, implicit, deține dreptul de a pleda și a acționa în numele clienților lor, de a practica dreptul, de a apăra în fața unei instanțe judecătorești sau de a consulta și a reprezintă în materie juridică clienții săi [articolul 1 din Legea cu privire la avocatură]. Dreptul de proprietate se extinde doar în privința unor bunuri care ar putea rezulta din exercitarea profesiei de avocat. Autorii sesizării pretind, de fapt, protecția unor bunuri care ar putea fi dobândite în viitor, după eventuala obținere a licenței de avocat, posibilitate care nu este protejată de normele constituționale privind dreptul de proprietate.

38. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la viața privată garantat de articolul 28 din Constituție, Curtea notează că, potrivit jurisprudenței Curții Europene, noțiunea de viață privată nu exclude, în principiu, activitățile de natură profesională sau comercială. Curtea Europeană a susținut că restricțiile privind înregistrarea ca membru al unor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea afecta, într-o anumită măsură, posibilitatea reclamantului de a-și dezvolta relațiile cu lumea înconjurătoare, intră sub incidența vieții sale private (Mateescu v. România, 14 ianuarie 2014, § 20). Sunt câteva aspecte tipice vieții private care ar putea fi afectate în astfel de cauze. Aceste aspecte vizează „cercul intim” al reclamantului, oportunitatea reclamantului de a stabili și de a dezvolta relații cu ceilalți și reputația socială și profesională a reclamantului (Denisov v. Ucraina, 25 septembrie 2018, §§ 95-101).

39. Potrivit Curții Europene, există două moduri în care se poate naște o problemă ce ține de viața privată într-o cauză care vizează relațiile de muncă: fie din cauza motivelor care au stat la baza măsurii contestate, fie din cauza consecințelor pentru viața privată. Atunci când se pun în discuție motivele care au stat la baza adoptării măsurii, Curtea analizează dacă motivele care stau la baza măsurii care afectează viața profesională sunt legate de viața privată a persoanei. Este, de exemplu, cazul în care o persoană a fost retrogradată din cauza convingerilor religioase (Denisov v. Ucraina, §§ 102-106). Dacă este în joc abordarea ghidată de consecințe, pragul gravității în privința aspectelor tipice ale vieții private presupune o importanță crucială. Reclamantul trebuie să demonstreze în mod convingător faptul că pragul a fost atins. Reclamantul trebuie să prezinte dovezi care să justifice consecințele măsurii contestate. Curtea Europeană acceptă faptul că articolul 8 este aplicabil doar în cazul în care aceste consecințe sunt foarte grave și i-ar fi afectat viața privată în mod semnificativ. Suferința unui reclamant trebuie să fie evaluată prin compararea vieții sale dinaintea și de după implementarea măsurii în discuție (Denisov v. Ucraina, §§ 107-114).

40. Având în vedere această jurisprudență europeană, Curtea menționează că stabilirea unei încălcări a dreptului la respectarea vieții private prin excluderea dreptului de a accede în profesia de avocat în condițiile articolului 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituțională nu analizează cazuri concrete. Ea admite că în unele cazuri ar putea fi incident și încălcat dreptul în discuție; în altele ar putea fi doar incident, însă nu și încălcat dreptul; în altele nu ar fi incident și, prin urmare, nu ar fi încălcat acest drept. Ține de competența instanțelor de drept comun să evalueze dacă într-un caz particular, se poate vorbi despre incidența dreptului la viața privată al unui solicitant de licență pentru exercitarea profesiei de avocat și de o încălcare a acestui drept ca urmare a refuzului de a-l primi în profesie, inclusiv prin aplicarea retroactivă a legii.

41. În Hotărârea nr. 26 din 23 mai 2002, Curtea a menționat că principiul neretroactivității legii nu este un principiu cu caracter absolut. Teoria dreptului admite excepții de la principiul neretroactivității legii, cum ar fi normele juridice în care legislatorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv (a se vedea Fabris v. Franța [MC], 7 februarie 2013, §§ 54-66). În acest context, deși pentru certitudinea juridică este dezirabil ca legile să nu retroactiveze, Constituția nu interzice, per se, adoptarea unor legi civile retroactive.

42. În acest sens, Curtea notează că, pe baza principiului subsidiarității, judecătorii naționali au rolul de protectori principali ai drepturilor garantate de Convenția Europeană și, prin urmare, ei dețin competența aplicării directe a Convenției într-un caz concret în care printr-o lege retroactivă ar putea fi încălcat vreun drept fundamental. Caracterul retroactiv al unei legi care interferează cu un drept fundamental constituie doar un element al analizei efectuate la punerea în balanță a principiilor concurente. Judecătorii de drept comun sunt cei care dau pondere acestui element și stabilesc dacă prin retroactivitatea unei legi a fost încălcat sau nu vreun drept fundamental al unei persoane concrete.

43. Prin urmare, este esențial ca, atunci când se confruntă cu cazuri în care se invocă încălcarea dreptului la viața privată prin aplicarea retroactivă a Legii de modificare, judecătorii de drept comun să analizeze incidența acestui drept și, odată ce o constată, să pună în balanță dreptul cu scopul legitim urmărit de legislator. Dacă în asemenea cazuri este incident dreptul la respectarea vieții private, respingerea cererilor reclamanților prin simpla trimitere la Legea de modificare de o manieră formalistă riscă să încalce dreptul în discuție (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Mesić v. Croatia, 5 mai 2022, §§ 88-91, în care Curtea Europeană a reținut că, chiar dacă tribunalele naționale civile au recunoscut existența unui conflict între două drepturi, în analiza lor ele nu au făcut trimitere la standardele dezvoltate în jurisprudența Curții. În schimb, ele au examinat cazul doar în termeni de drept civil și au eșuat să efectueze exercițiul de punere în balanță între drepturile concurente).

44. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. 

Având în vedere cele menționate, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

DISPUNE

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă la Curtea Constituțională de dnii Vasile Bolea și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituționalității Legii nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.

2. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de dl Serghei Trofimov, parte în dosarul nr. 3-467/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte Domnica MANOLE

Chișinău, 22 noiembrie 2022

DCC nr. 155

Dosarul nr. 12a/2022