DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 175g/2020
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală
(obligarea procurorului de a acorda inculpatului acces la materialele dosarului în ședința preliminară)

CHIŞINĂU
2 februarie 2021

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Gheorghe Reniță, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 noiembrie 2020,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarelor,
Deliberând pe 2 februarie 2021, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT 

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Oleg Gonța, parte în dosarul nr. 1-1737/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dnul judecător Aureliu Postică din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. 

A. Circumstanțele litigiului principal 

3. Pe 24 iunie 2020, dl procuror Igor Demciucin l-a învinuit, printr-o ordonanță, pe dl Oleg Gonța de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 190 alin. (5) [escrocherie comisă în proporții deosebit de mari] din Codul penal.

4. Procurorul a informat partea apărării despre finalizarea urmăririi penale, iar pe 29 iunie și, respectiv, pe 6 iulie 2020, a fost stabilită acordarea accesului părții apărării la materialele dosarului penal.

5. Pe 10 iulie 2020, cauza penală privind învinuirea dlui Oleg Gonța a fost înregistrată la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, conform competenței.

6. În cadrul ședinței preliminare de judecată, în baza articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală, instanța de judecată a constatat că procurorul nu a dat învinuitului o copie de pe rechizitoriu și l-a obligat să facă acest lucru în cadrul ședinței de judecată.

7. Pe 20 octombrie 2020, dl Oleg Gonța și apărătorul său, dl avocat Gheorghe Malic, au ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 23 octombrie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. 

B. Legislația pertinentă 

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile și libertățile omului

„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

(2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 293

Prezentarea materialelor de urmărire penală

„(1) După verificarea de către procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art. 291, procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor li se prezintă pentru a lua cunoştinţă doar materialele referitoare la acţiunea civilă la care sunt parte.

[...]

(3) Pentru a se lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale, ele se prezintă cusute în dosar, numerotate şi înscrise în borderou. La cererea părţilor, vor fi prezentate şi corpurile delicte, vor fi reproduse înregistrările audio şi video, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 110. Dacă dosarul penal are mai multe volume, acestea se prezintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de materialele respective ca persoana care ia cunoştinţă de ele să poată reveni la oricare din aceste volume de mai multe ori. Pentru a se lua cunoştinţă de dosarele voluminoase, procurorul, printr-o ordonanţă, poate întocmi un grafic, coordonat cu apărătorul, prin care stabileşte data şi numărul volumelor pentru studiere.

[...].”

Articolul 295

Soluţionarea cererilor în legătură cu terminarea urmăririi penale

„(1) Cererile înaintate după ce s-a luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale se examinează de către procuror în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanţă motivată se dispune admiterea sau respingerea lor şi, în termen de 24 de ore, se aduc la cunoştinţă persoanelor care le-au înaintat.

[...].”

Articolul 297

Trimiterea cauzei în judecată

„[…]

(2) În cazul în care învinuitul se abţine de a se prezenta pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei şi a primi rechizitoriul, procurorul trimite cauza în judecată fără efectuarea acestor acţiuni procesuale, dar cu anexarea la dosar a probelor care confirmă abţinerea învinuitului, iar în cazul sustragerii – şi a informaţiei despre măsurile luate pentru căutarea acestuia, dacă judecarea cauzei este posibilă în lipsa învinuitului.

(3) În situaţia prevăzută în alin. (2), copia de pe rechizitoriu se înmînează, în mod obligatoriu, apărătorului învinuitului şi reprezentantului lui legal, cărora li se prezintă şi materialele cauzei pentru a lua cunoştinţă de ele.

(4) Toate cererile, plângerile şi demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.

[…].”

Articolul 351

Numirea cauzei spre judecare

„[...]

(6) În cazul în care cauza a fost trimisă în instanţa de judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia de pe rechizitoriu, iar în şedinţa preliminară învinuitul s-a prezentat, instanţa dispune executarea acestor măsuri de către procuror.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate 

11. Autorul excepției de neconstituționalitate afirmă că prevederile contestate din Codul de procedură penală sunt imprevizibile și nu conțin garanții împotriva arbitrarului. În consecință, prevederile criticate ar afecta în mod grav un șir de drepturi fundamentale, garantate părții apărării la etapa finalizării urmăririi penale de Codul de procedură penală și de Legea cu privire la avocatură.

12. În opinia sa, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 20, 23 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 351 alin. (6) din Codul de procedură penală, conform căruia „în cazul în care cauza a fost trimisă în instanţa de judecată fără ca învinuitul să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi fără a primi copia de pe rechizitoriu, iar în şedinţa preliminară învinuitul s-a prezentat, instanţa dispune executarea acestor măsuri de către procuror”.

17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care învinuitul nu a primit o copie de pe rechizitoriu după finalizarea urmăririi penale. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

18. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

19. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă pendinte în fața instanțelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr. 63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr. 64 din 11 iunie 2020, § 19).

20. Curtea constată că autorii afirmă că prevederile contestate încalcă articolele 4 [drepturile și libertățile omului], 20 [accesul liber la justiție], 23 [dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle] și 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.

21. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, § 21 și jurisprudența citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturi substanțiale garantate de Constituție (ibidem).

22. Sub acest aspect, cu privire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea notează că acest articol, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea HCC nr. 2 din 23 ianuarie 2020, § 28). Dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu (ibidem, § 49). Caracterul echitabil trebuie apreciat având în vedere întreg procesul penal (ibidem, § 50).

23. Curtea reține că, în baza articolului 293 alin. (1) din Codul de procedură penală, procurorul aduce la cunoştinţa învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor informația referitoare la terminarea urmăririi penale, la locul şi la termenul în care pot lua cunoştinţă de materialele urmăririi penale.

24. Totodată, conform articolului 296 alin. (5) din Codul de procedură penală, procurorul îi oferă învinuitului copia de pe rechizitoriu.

25. În ipoteza în care procurorul nu îndeplinește aceste prescripții normative și trimite cauza în judecată, iar învinuitul se prezintă în ședința de judecată, atunci instanța sesizată dispune, în baza articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală, executarea măsurilor în discuție de către procuror. În acest context, cererile, plângerile și demersurile legate de urmărirea penală vor fi examinate de către instanța care judecă cauza [a se vedea articolul 297 alin. (4) din Codul de procedură penală].

26. Astfel, prevederile contestate nu reclamă vreo problemă de constituționalitate din perspectiva dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, prevederile contestate conțin o garanție pentru partea apărării. În consecință, nu există ingerințe în articolul 20 din Constituție.

27. Pentru că nu s-a demonstrat incidența dreptului fundamental invocat de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 4, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

28. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în partea în care autorul pretinde că dispozițiile contestate ar fi în contradicţie cu mai multe prevederi din Codul de procedură penală și din Legea cu privire la avocatură. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52; DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 135 din 24 noiembrie 2020, § 25 și jurispriudența citată acolo).

29. Mai mult, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea și la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepției de neconstituționalitate își exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate și aplicate textele contestate într-o cauză penală concretă.

30. Curtea reamintește că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 6 din 11 ianuarie, § 26 și jurisprudența citată acolo). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

31. Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E: 

1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului 351 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Oleg Gonța, parte în dosarul nr. 1-1737/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Președinte                               Domnica MANOLE 

Chișinău, 2 februarie 2021
DCC nr. 14
Dosarul nr. 175g/2020