Hotărârea nr. 2 din 28.01.2008

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.2 din 28.01.2008 pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2007 (Monitorul Oficial 25-27/2, 05.02.2008)

Monitorul: RAPORT cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2007, prezentat în baza art. 80 din Codul jurisdicţiei constituţionale I. DATE STATISTICE PRIVIND EXERCITAREA JURISDICŢIEI CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2007 Un factor esenţial în dezvoltarea procesului constituţional în Republica Moldova l-a constituit adoptarea, în anul 1994, a Constituţiei – element fundamental al statalităţii moldoveneşti şi parte integrantă a dreptului constituţional european. Legea Supremă, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova, a statuat fondarea Curţii Constituţionale, ca instituţie specializată de control constituţional, fiind o confirmare concretă a aderării Republicii Moldova la valorile dreptului european. Analiza activităţii anuale a Curţii Constituţionale reliefează rolul profund creator al acesteia, dat fiind că ea contribuie la formarea şi afirmarea unui cadru legislativ democratic în Republica Moldova. În anul 2007 în total au fost depuse 27 de sesizări pentru controlul constituţionalităţii unor acte normative (13 legi, 6 hotărîri ale Guvernului), o sesizare pentru interpretarea Constituţiei şi 3 sesizări pentru revizuirea Constituţiei. 12 sesizări au fost semnate de deputaţi şi fracţiuni parlamentare, una de Preşedintele Republicii Moldova, 2 de avocaţi parlamentari şi 4 de Guvern, din care 2 sesizări pentru avizarea proiectelor de lege pentru modificarea Constituţiei. De asemenea, s-au aflat în proces de examinare 8 sesizări depuse la finele anului 2006. Au fost ridicate 6 excepţii de neconstituţionalitate şi înaintate 2 adresări pentru validarea a trei deputaţi în Parlament. Au fost supuse controlului constituţionalităţii 17 acte normative. În urma examinării au fost recunoscute constituţionale un act şi 25 norme de drept, iar o normă de drept a fost declarată neconstituţională. Curtea a pronunţat 34 de hotărîri, inclusiv 18 hotărîri cu privire la constituţionalitatea actelor legislative şi normative şi 16 hotărîri vizînd probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii, şi 3 decizii de sistare a proceselor. Nu au fost acceptate spre examinare în fond 9 sesizări, inclusiv 2 dintre acestea au fost respinse prin decizii ale Curţii. Asupra actelor adoptate judecătorii Curţii au expus 6 opinii separate. Curtea a remis Parlamentului Republicii Moldova o adresă de constatare a unei lacune legislative. 5 sesizări depuse la finele anului 2007 urmează să fie examinate în anul 2008, în termenele prevăzute de legislaţie. 1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului) La 13 februarie 2007, la sesizarea unui deputat în Parlament, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unei prevederi din Legea nr.25-XVI din 16 februarie 2006 "Pentru modificarea şi completarea articolului 24 din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern", prin care s-a instituit Ministerul Administraţiei Publice Locale (Hotărîrea nr.21). ______________________ 1 M.O. nr.25-28/4 din 23.02.2007 Semnatarul sesizării a considerat că prin crearea Ministerului Administraţiei Publice Locale s-a ignorat principiul autonomiei locale şi dreptul consiliilor locale şi al primarilor de a activa, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome. Curtea a relevat că art.107 din Constituţie prevede crearea ministerelor, ca organe centrale de specialitate ale statului, care au obligaţia de a traduce în viaţă politica Guvernului, hotărîrile şi dispoziţiile lui. În multe state democratice, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, sînt instituite organe care reprezintă executivul central, exercită controlul asupra autorităţilor administraţiei publice locale şi contribuie la realizarea reformelor în domeniul administraţiei publice locale. Potrivit art.112 din Constituţie, autonomia locală se exercită prin consiliile locale alese şi primarii aleşi, care activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe. Din aceste prevederi reiese explicit că autorităţile locale desemnate nu sînt simple autorităţi autonome, ci sînt autorităţi administrative autonome, statut care presupune nu numai o autonomie decizională, dar şi controlul - de regulă, al legalităţii - din partea autorităţilor administraţiei publice centrale. Conform constatărilor repetate ale Curţii Constituţionale, principiul constituţional al autonomiei locale oferă unităţilor administrativ-teritoriale posibilitatea de a se autoguverna la nivel local sub rezerva de a nu aduce atingere autonomiei altor colectivităţi locale şi intereselor generale ale naţiunii şi statului, propriile interese de a nu fi mai largi şi în contradicţie cu acestea. Curtea a recunoscut constituţională sintagma "Ministerul Administraţiei Publice Locale" din art.I al Legii nr.25-XVI din 16 februarie 2006. La 12 aprilie 2007 Curtea a declarat drept constituţionale dispoziţiile art.695 din Codul fiscal, cu modificările şi completările operate prin legile nr.1454-XV din 8 noiembrie 2002 şi nr.268-XVI din 28 iulie 2006 (Hotărîrea nr.82). ______________________ 2 M.O. nr.54-56/9 din 20.04.2007 Potrivit prevederilor contestate, notarul privat nu cade sub incidenţa art.15 din Codul fiscal, iar suma totală a impozitului pe venitul său se determină în mărime de 22% din venitul lunar impozabil. Autorul sesizării a considerat discriminatorii aceste prevederi, întrucît, potrivit art.15 din Codul fiscal, cotele maxime de impozitare a persoanelor fizice constituie 20 procente din venitul anual impozabil. Curtea a subliniat că, potrivit Constituţiei, relaţiile juridice ce ţin de contribuţia financiară a cetăţenilor la cheltuielile publice, în particular, de formarea resurselor financiare ale statului şi de stabilirea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetului, sînt reglementate prin lege (art.58, art.130-132). Actele notariale, îndeplinite de notarii privaţi în numele Republicii Moldova, constituie activitate publică importantă. Prin aceasta activitatea notarială se deosebeşte de activitatea altor contribuabili – persoane fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti şi întreprinderile individuale. Analizînd natura juridică a impozitelor, Curtea Constituţională a arătat că elementul lor distinctiv este obligativitatea pentru orice contribuabil, inclusiv pentru notarul privat, subliniind în mod special că plata impozitelor nu reprezintă un drept, ci o obligaţie prevăzută de art.58 alin.(1) din Constituţie, conform căruia cetăţenii se obligă să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Curtea Constituţională a considerat că, întrucît notarul privat are un statut special şi condiţiile sale de activitate nu sînt similare condiţiilor de activitate ale altor persoane fizice, iar plata impozitelor nu constituie un drept, ci o obligaţie constituţională, prevederile art.695 din Codul fiscal nu încalcă dispoziţiile art.16 alin.(2) din Constituţie şi art.2 pct.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În aceeaşi şedinţă Curtea a declarat constituţionale prevederile art.108 din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000 (Hotărîrea nr.93). ______________________ 3 M.O. nr.57-59/10 din 27.04.2007 Sesizantul a atacat prevederile art.108 din Legea nr.1252-XIV pentru necorespunderea lor cu dispoziţiile art.6, art.8, art.9, art.46, art.109, art.112, art.126 şi art.127 din Constituţie. Curtea Constituţională a menţionat că art.9 alin.(1) divizează proprietatea în proprietate publică şi proprietate privată, iar art.127 alin.(3) din Constituţie concretizează subiecţii proprietăţii publice. Potrivit acestui articol, proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel, unităţile administrativ-teritoriale sînt titulare ale proprietăţii publice, aceasta reprezentînd patrimoniul comunităţilor locale. Art.108 din Legea nr.1252-XIV reglementează modul de exercitare a dreptului de proprietate publică, dar indirect are impact şi asupra dreptului de proprietate privată, precum şi asupra relaţiei dintre aceste drepturi, deoarece prevede modul de transformare în proprietate privată, prin cumpărare şi/sau privatizare, a terenurilor proprietate publică transmise în folosinţă organizaţiilor cooperatiste de consum şi întreprinderilor lor cooperatiste. Curtea a argumentat că exercitarea dreptului de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale trebuie corelată cu principiile Codului civil şi cu actele normative pertinente, care reglementează dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării proprietăţii. Aplicarea necoerentă a dreptului de preemţiune ar afecta direct dreptul de proprietate al organizaţiilor cooperatiste de consum, impunîndu-le o concurenţă neloială. Or, exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile ale organizaţiilor cooperatiste de consum este inseparabilă de dreptul de folosinţă asupra terenurilor aferente, care dă naştere dreptului de preemţiune asupra terenurilor pe care sînt amplasate bunurile imobile. Curtea a relevat că prin art.108 al Legii nr.1252-XIV legislatorul doar a detaliat dispoziţiile Codului civil, aplicîndu-le la raporturi juridice concrete. În cazul în care prevederile contestate vor intra în contradicţie cu Codul civil, ultimul are prioritate. Curtea Constituţională a constatat că art.108 din Legea nr.1252-XIV garantează exercitarea dreptului de proprietate, statuat de art.9, art.46, art.126 şi art.127 din Constituţie. Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia sa separată, a subliniat că, întrucît dreptul de preemţiune, invocat de Curte în fundamentarea hotărîrii sale, este un drept accesoriu, el nu poate prevala asupra dreptului de proprietate şi nu-l poate îngrădi. Judecătorul a considerat că prin condiţionarea înstrăinării terenului de acordul scris al organizaţiei cooperatiste de consum prevederile legii indică indirect potenţialul cumpărător şi astfel limitează dreptul proprietarului de a decide soarta bunului deţinut, întrînd în contradicţie cu art.46 alin.(1) din Constituţie. La 5 iunie 2007 Curtea a recunoscut constituţională sintagma "Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove" din art.2 alin.(3) lit.g) din Legea nr.273-XIII din 9 noiembrie 1994 "Privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte", cu modificările şi completările ulterioare (Hotărîrea nr.154). ______________________ 4 M.O. nr.82-85/13 din 15.06.2007 În opinia semnatarilor sesizării, sintagma menţionată contravine art.16, art.31 alin.(4) din Constituţie, art.26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966. Curtea a reţinut că baza juridică pentru eliberarea buletinului de identitate şi a paşaportului o constituie art.27 din Constituţie, care garantează oricărui cetăţean al Republicii Moldova dreptul la libera circulaţie în ţară, dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară. În conformitate cu principiul suveranităţii, fiecare stat decide de sine stătător asupra categoriilor de persoane deţinătoare de paşapoarte diplomatice. Stabilirea expresă a titularilor paşapoartelor diplomatice este prerogativa exclusivă a Parlamentului, el fiind în drept să extindă sau să reducă lista acestora, atunci cînd consideră necesar. Curtea a observat că la stabilirea categoriilor de persoane, cărora li se eliberează paşapoarte diplomatice, legiuitorul a aplicat nu numai criteriul îndeplinirii unor misiuni diplomatice şi consulare sau a altor funcţii oficiale peste hotare, ci şi criteriul oportunităţii. Curtea Constituţională a subliniat că dreptul la paşaport diplomatic nu este un drept fundamental, consfinţit de Constituţie, ci un drept subiectiv, prevăzut de Legea nr.273-XIII. Dispoziţia legală privind acordarea paşaportului diplomatic Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove nu constituie o imixtiune în activitatea religioasă a cultelor, deci, nu atinge principiul constituţional privind autonomia cultelor, stipulat de art.31 din Constituţie. Potrivit principiului constituţional al egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevederea legală nu privează alte persoane, din considerente religioase, de un drept civil sau politic, ci denotă că statul, în temeiul art.31 alin.(4) din Constituţie, oferă sprijin cultului care reprezintă convingerile religioase ale majorităţii cetăţenilor ţării. Prevederea legală, prin care Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove devine titular al paşaportului diplomatic, nu oferă oarecare facilităţi Bisericii Ortodoxe a Moldovei şi nu îngrădeşte drepturile altor culte, care, prin Constituţie, se bucură de sprijinul statului. La 12 iunie 2007 Curtea a recunoscut constituţionale prevederile Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 "Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice" în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006, potrivit cărora, în cazul cînd valoarea bunurilor care nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură nu depăşeşte suma de 200 mii lei, plata compensaţiei poate fi eşalonată pe o perioadă de pînă la 3 ani, iar în cazul cînd valoarea acestor bunuri depăşeşte suma de 200 mii lei - pe o perioadă de pînă la 5 ani şi că sub incidenţa legii nu cad persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate care au fost despăgubite pînă la intrarea în vigoare a noilor prevederi (Hotărîrea nr.165). ______________________ 5 M.O. nr.86-89/14 din 22.06.2007 Autorul sesizării a considerat că prevederile respective contravin art.16 alin.(2), art.46 alin.(1), (2) şi (3) şi art.54 alin.(2) din Constituţie, precum şi art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Curtea a relevat că principiul supremaţiei dispoziţiilor constituţionale nu poate fi invocat cu referire la o lege anterioară Constituţiei din 1994, pretinzîndu-se că încalcă reguli instituite de Constituţie, deoarece aceste reguli nu erau în vigoare la data cînd legea a fost adoptată - în speţă Legea nr.1225-XII. Legea nr.1225-XII a materializat principiul universal de drept privind inadmisibilitatea deposedării persoanei de proprietate decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege. Avînd în vedere posibilităţile financiare ale statului, eşalonarea plăţii compensaţiei pe o perioadă de pînă la 3 sau 5 ani (art.12 alineatul opt din Legea nr.1225-XII) constituie o garanţie a repunerii victimelor represiunilor politice în drepturile de proprietate şi reparării pagubelor în sensul art.53 alin.(1) din Constituţie. Dispoziţiile art.II alineatul doi din Legea nr.186-XVI nu elimină şi nu limitează dreptul persoanelor supuse represiunilor politice la despăgubire, ci dau expresie principiului, potrivit căruia nimeni nu poate cere de două ori repararea aceluiaşi prejudiciu, aplicîndu-se faţă de persoanele care au primit despăgubiri în volum deplin, conform legislaţiei în vigoare la momentul apariţiei dreptului. Cetăţenii care nu au fost despăgubiţi integral în baza legii vechi pot cere repararea prejudiciilor în partea în care consideră că sînt îndreptăţiţi. Curtea a reţinut că principiul egalităţii, invocat în argumentarea sesizării, nu trebuie confundat cu principiul uniformităţii, ultimul implicînd un tratament juridic egal pentru toate cazurile şi toate situaţiile. La 26 iunie 2007 Curtea a declarat constituţionale prevederile art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului al Republicii Moldova (Hotărîrea nr.186). ______________________ 6 M.O. nr.94-97/16 din 06.07.2007 Curtea a considerat justificată prevederea art.66 alin.(2) din Codul audiovizualului, întrucît, potrivit definiţiei expuse în art.2, radiodifuzorul privat este o instituţie audiovizuală cu statut de persoană juridică de drept privat. Or, conform Codului civil (Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002), instituţia publică se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică şi este finanţată, integral sau parţial, de la bugetul acesteia din urmă (art.184 alin.(1). Instituţia privată se constituie în baza hotărîrii persoanei fizice sau juridice de drept privat, care o dotează potrivit scopului preconizat (art.185 alin.(1). Astfel, în temeiul prevederilor legale precitate, autorităţile publice pot avea doar calitatea de fondatori ai instituţiilor publice, iar instituţiile fondate de persoane fizice şi juridice de drept privat vor fi private. Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate afirmaţiile autorilor sesizării despre îngrădirea dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a decide autonom în problema fondării, funcţionării, întreţinerii sau reorganizării radiodifuzorilor publici locali. Prin Codul audiovizualului (art.68 alin.(5), Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost obligat să iniţieze controlul serviciilor de programe existente şi al legalităţii eliberării licenţelor către titulari, inclusiv radiodifuzorilor fondaţi şi finanţaţi de autorităţile administraţiei publice locale. Curtea a relevat că prevederea art.34 alin.(2) din Constituţie, invocată în sesizare, trebuie să fie corelată cu prevederea cuprinsă în alin.(4) al art.34, care stipulează că mijloacele de informare publică, de stat şi private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. Curtea a considerat nefondată şi critica autorilor sesizării că prin art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului se aduce atingere principiilor de bază ale administraţiei publice locale statuate de art.109 al Constituţiei. Principiul autonomiei locale oferă colectivităţilor dreptul de a-şi rezolva singure problemele locale, respectînd legile şi caracterul unitar al statului. Esenţa acestui principiu rezidă în faptul că autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie funcţională şi organizatorică în raport cu autorităţile administraţiei publice centrale. La 28 iunie 2007 Curtea a recunoscut constituţionale unele prevederi din Legea nr.448-XVI din 28 decembrie 2006 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", prin care a fost completat articolul 280 din Codul fiscal şi prin care s-a modificat articolul 4 al Legii nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal (Hotărîrea nr.197). ______________________ 7 M.O. nr.94-97/17 din 6.07.2007 În opinia autorului sesizării, prevederile respective vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art.16 alin.(2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art.58 alin.(2), privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Curtea a menţionat că, potrivit art.6 al Codului fiscal, impozitarea se desfăşoară conform principiului echităţii fiscale, care presupune tratarea egală a tuturor persoanelor fizice şi juridice, ce activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale. Dispoziţiile art.280 alin.(3) din Codul fiscal nu aduc atingere principiului egalităţii, consfinţit de art.16 din Constituţie, deoarece acest principiu prevede egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi nu egalitatea între cetăţeni. În această ordine de idei Curtea a hotărît că, potrivit art.58 alin.(1) din Constituţie, plata impozitelor este o obligaţie, şi nu un drept al cetăţenilor, impunerea fiscală operîndu-se în condiţiile prevăzute de lege. Curtea a conchis că prin modificările operate în Codul fiscal şi în Legea nr.1056-XIV s-a ţinut cont atît de prevederile art.16 alin.(2), cît şi de prevederile art.58 alin.(2) din Constituţie, urmărindu-se instituirea unui echilibru al impunerii fiscale prin distribuirea echitabilă a poverii fiscale între contribuabili, modificările fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate. Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, a subliniat că concretizarea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. Sistemul fiscal diferenţiat afectează principiul egalităţii cetăţenilor şi încalcă drepturile lor patrimoniale. La 20 septembrie 2007 Curtea a supus controlului constituţionalităţii unele prevederi din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzător" în redacţia Legii nr.208-XVI din 7 iulie 2006 şi le-a recunoscut drept constituţionale (Hotărîrea nr.218). ______________________ 8 M.O. nr.153-156/18 din 28.09.2007 Curtea a relevat că argumentele aduse în sesizare privind încălcarea prin legea în speţă a normelor constituţionale care consfinţesc dreptul la un trai decent, dreptul la muncă şi protecţie împotriva şomajului sînt nefondate, deoarece această lege anulează comercializarea şi prestarea unor categorii de mărfuri şi servicii în baza patentei de întreprinzător, dar nu interzice practicarea acestor genuri de activitate, acestea putînd fi practicate în continuare într-un cadru legal mai riguros, în interesele securităţii naţionale şi ordinii publice, bunăstării economice a ţării, protejării drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţia statului, de pactele şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Curtea a arătat că restrîngerile instituite nu aduc atingere drepturilor fundamentale consacrate de Constituţie, fiind proporţionale cu situaţia care le-a determinat, antreprenorii avînd posibilitatea reală de a-şi continua activitatea prin alte forme de organizare juridică. La 2 octombrie 2007 Curtea a declarat compatibile prevederile contestate din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova (Hotărîrea nr.229). ______________________ 9 M.O. nr.161-164/19 din 12.10.2007 În sesizarea sa Guvernul a solicitat controlul constituţionalităţii art.1, art.4 alin.(2), art.27 şi art.89 alin.(1) din Statutul CPI. Curtea Constituţională a relevat că, potrivit art.8, Republica Moldova s-a obligat să respecte Carta ONU şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. În scopul executării tratatelor internaţionale, a fost modificată şi completată legislaţia naţională penală. Astfel, genocidul, crimele de război, de agresiune, crimele împotriva umanităţii, specificate în art.5 al Statutului CPI, sînt pasibile de pedeapsă şi conform Codului penal al Republicii Moldova. Fiind creată cu acordul statelor părţi şi funcţionînd în baza principiului complementarităţii, a normelor şi regulilor recunoscute şi acceptate de comunitatea internaţională, Curtea Penală Internaţională garantează suveranitatea statelor în materie de justiţie. Curtea Constituţională a relevat că recunoaşterea în art.12 al Statutului CPI a crimelor specificate în art.5 al Statutului ca fiind de competenţa Curţii Penale Internaţionale nu privează statul-parte de dreptul de a condamna persoanele vinovate de astfel de crime conform legislaţiei naţionale. La 23 octombrie 2007 Curtea Constituţională a declarat constituţionale prevederile art.298, art.300 şi art.313 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr.264-XVI din 28 iulie 2006 (Hotărîrea nr.2610). ______________________ 10 M.O. nr.175-177/23 din 09.11.2007 Potrivit modificărilor operate în Codul de procedură penală, plîngerea împotriva acţiunilor sau inacţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii se adresează procurorului care conduce urmărirea penală. În opinia autorului sesizării, aceste modificări limitează accesul la justiţie. Curtea a remarcat că atît în Constituţie, cît şi în practica CEDO prin noţiunea de "instanţă naţională" se are în vedere nu numai instanţa judecătorească, dar şi alte instituţii statale. Este dreptul statului să stabilească căile interne de atac, respectînd reglementările Convenţiei, o condiţie incontestabilă rămînînd asigurarea cetăţeanului cu posibilitatea de a se adresa unei autorităţi independente competente pentru emiterea unei decizii obligatorii asupra dreptului violat. Examinarea plîngerilor de către procuror constituie o formă importantă de control pentru depistarea şi prevenirea încălcărilor de legislaţie şi a erorilor comise de organele de urmărire penală şi cele care exercită activitatea operativă de investigaţii. Curtea a evidenţiat ideea că modificările operate în CPP prin Legea nr.264-XVI nu limitează atribuţiile judecătorului de instrucţie şi accesul persoanelor la judecătorii de instrucţie. Curtea Constituţională a subliniat că acţiunile de la etapa urmăririi penale şi cele de la etapa judiciară sînt părţi componente ale unui proces inseparabil, care se încheie cu actul justiţiei – pronunţarea sentinţei. Or, fiecare act de la orice etapă a procesului poate fi luat în considerare sau poate fi lovit de nulitate şi astfel poate influenţa, în sens pozitiv sau în sens negativ, produsul final – condamnarea sau achitarea persoanei. Finalizarea acestui proces deschide posibilitatea utilizării dublului grad de jurisdicţie, sentinţa fiind pasibilă de atac cu apel şi recurs, în condiţiile legii. # # # Curtea n-a acceptat pentru examinare în fond sesizarea pentru controlul constituţionalităţii art.1 alin.(2) al Legii nr.271-XV din 27 iunie 2003 "Cu privire la metodologia calculării plăţii pentru serviciile notariale" pentru motivul necorespunderii conţinutului sesizării cu cerinţele procedurii jurisdicţiei constituţionale (scrisoarea PCC-01/29a din 4 ianuarie 2007). 1.2. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului) La 27 martie 2007 Curtea a declarat constituţionale prevederile pct.5 din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.854 din 28 iulie 2006 (Hotărîrea nr.611). ______________________ 11 M.O. nr.47-49/8 din 06.04.2007 În sesizare s-a invocat restrîngerea dreptului de proprietate, susţinîndu-se că dreptul, deja recunoscut, al proprietarului de a folosi mijlocul de transport reutilat la transportul călătorilor în folos public nu poate fi limitat printr-o hotărîre de Guvern, ci doar prin lege, cu respectarea normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi numai în cazul în care este imperativ necesar într-o societate democratică. Curtea a menţionat că Guvernul, fiind o autoritate a puterii executive, are rolul de a executa legile, sens în care, atunci cînd este necesar, emite hotărîri, aşa cum prevede art.102 din Constituţie. Regulamentul sesizat a fost elaborat în conformitate cu art.2 al Codului transporturilor auto. Potrivit acestui Cod, pentru efectuarea transporturilor auto de călători, bagaje şi mărfuri, agenţii transportatori sînt obligaţi să utilizeze material rulant care corespunde standardelor de stat şi Regulamentului circulaţiei rutiere. Condiţiile de exploatare tehnică a materialului rulant sînt determinate de standardele de stat, de Cod şi de actele normative în vigoare. Curtea a relevat că exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să fie licit, să nu aducă prejudicii materiale sau morale disproporţionate altor membri ai societăţii, să nu genereze consecinţe ireparabile. Prin prevederile contestate ale Regulamentului nu are loc privarea titularului de dreptul de proprietate, acesta continuînd să-i aparţină, ci se limitează doar exerciţiul dreptului de folosinţă asupra bunului deţinut, statul fiind în măsură să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general. Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, a subliniat că prin limitarea dreptului de proprietate Guvernul a nesocotit principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. Statul mai întîi a permis reutilarea a mii de microbuze, după un timp, însă, a dispus scoaterea lor din exploatare, urmînd să lase mii de oameni fără surse de existenţă şi fără să prevadă despăgubiri pentru cheltuielile suportate de deţinătorii mijloacelor de transport. La 29 mai 2007 Curtea a declarat neconstituţională sintagma "sau activitate profesională sau alte activităţi similare" din pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 (Hotărîrea nr.1312). ______________________ 12 M.O. nr.82-85/12 din 15.06.2007 Potrivit Legii Supreme, formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege, iar impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetelor de stat, celor locale se stabilesc conform legii. Curtea a relevat că, în termenii Codului fiscal, persoanele fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare sînt contribuabili, subiecţi ai impunerii, însă nu toţi contribuabilii sînt agenţi economici, după cum s-a stipulat, contrar Codului fiscal, în Regulament. Curtea a remarcat că prevederea despre stabilirea de către Guvern a modului de utilizare a maşinilor de casă şi control cuprinsă în art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal nu presupune că Guvernul, care are competenţa de a organiza executarea legilor, este în drept să instituie prevederi fiscale noi, întrucît o normă subsecventă nu poate modifica sau completa legea, în executarea căreia a fost adoptată. În sensul art.5 alin.(5) din Legea nr.317-XV, soluţiile normative din Regulament referitoare la modul de utilizare a maşinilor de casă şi control de către contribuabili sînt diferite în raport cu reglementările-cadru ale Codului fiscal, care îşi păstrează caracterul general obligatoriu. Divizînd prin Regulament contribuabilii după următoarele criterii: activitate de întreprinzător, activitate profesională sau alte activităţi similare, Guvernul n-a respectat principiile generale ale coerenţei, corelaţiei şi subsidiarităţii actului normativ, consecutivităţii şi echilibrului reglementărilor. Prin prevederile pct.2 şi pct.3 din Regulament Guvernul nu s-a conformat normelor legale privind clasificarea unificată. Curtea a apreciat că prin sintagma "sau activitate profesională sau alte activităţi similare" din pct.2 şi pct.3 ale Regulamentului Guvernul a depăşit limitele prevăzute de art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal şi legile specificate în partea descriptivă a hotărîrii şi astfel a încălcat art.6, art.102 alin.(2) şi art.130 alin.(1) din Constituţie. La 19 iunie 2007 Curtea a recunoscut drept constituţională Hotărîrea Guvernului nr.683 din 18 iunie 2004 "Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni "Moldovagaz" la deservire tehnică" (Hotărîrea nr.1713). ______________________ 13 M.O. nr.90-93/15 din 29.06.2007 Curtea a relevat că, avînd în vedere că conductele magistrale şi gazoductele sînt obiective de importanţă strategică pentru ţară şi exploatarea lor necalificată comportă un potenţial pericol, fiind de natură să conducă la catastrofe tehnogene, Guvernul a pus deservirea tehnică în sarcina S.A. "Moldovagaz", ca persoană juridică ce dirijează procesele de transportare, furnizare şi distribuţie a gazelor în Republica Moldova. Hotărîrea nr.683 nu vizează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sau gestiunea colectivităţilor pe care aceasta le reprezintă. Ea creează un mecanism de protecţie a unor interese generale: de asigurare a securităţii energetice a statului, a securităţii industriale, a securităţii vieţii şi sănătăţii persoanelor, a securităţii proprietăţii. Conductele magistrale şi gazoductele fac parte din obiectivele de importanţă statală, iar conform Legii cu privire la Guvern (art.19 alin.2), art.10 alin.3)), obiectivele şi ramurile de importanţă statală sînt administrate de Guvern împreună cu organele administraţiei publice locale, asupra activităţii cărora Guvernul exercită controlul şi cu care colaborează în rezolvarea problemelor comune. Hotărîrea nr.683 prevede transmiterea reţelelor de gaze la deservire tehnică în bază de contract. Obiectul contractului de deservire tehnică este îndeplinirea unor lucrări reglementate, preconizate şi înfăptuite în corespundere cu actele normative, pentru exploatarea reţelelor de gaze. Un astfel de contract nu constituie un act juridic translativ de proprietate, întrucît Codul civil prevede expres dobîndirea dreptului de proprietate în baza următoarelor contracte: de cumpărare-vînzare (art.753), de schimb (art.823), de donaţie (art.827), de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (art.839), de succesiune testamentară (art.1449). La 9 octombrie 2007 Curtea Constituţională a declarat constituţionale prevederile punctului 8 al art.III din Hotărîrea Guvernului nr.1306 din 12 decembrie 2005 "Privind aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului" (Hotărîrea nr.2314). ______________________ 14 M.O. nr.165-167/20 din 19.10.2007 În opinia autorului sesizării, aceste prevederi încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece dezavantajează persoanele care au primit indemnizaţia unică în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.575 din 2 septembrie 1992 faţă de persoanele care beneficiază de dreptul la indemnizaţie unică în baza art.9 şi art.22 din Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl nr.909-XII din 30 ianuarie 1992. Curtea Constituţională a relevat că, în virtutea prerogativei sale de legiferare, Parlamentul este în drept să modifice reglementările care privesc relaţiile juridice din orice domeniu, inclusiv din domeniul asistenţei şi protecţiei sociale. Hotărîrea nr.1306 a fost adoptată în executarea legilor nr.909-XII şi nr.140-XV. Legea nr.909-XII nu stipulează recalcularea compensaţiei unice pentru prejudiciul adus sănătăţii în funcţie de majorarea salariului mediu lunar pe republică sau în funcţie de alte circumstanţe. Or, pentru acest tip de prestaţie de asigurări sociale de stat este caracteristic faptul că se acordă persoanei o singură dată. Prin urmare, odată cu primirea compensaţiei unice, relaţia juridică între cetăţean şi stat s-a consumat. Curtea a remarcat că dreptul persoanelor care s-au îmbolnăvit de boală actinică sau au devenit invalide în urma avariilor la obiectivele atomice militare sau civile (altele decît cel de la Cernobîl) de a primi compensaţia unică în conformitate cu alin.1 al art.9 din Legea nr.909-XII a luat naştere odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.140-XV (04.06.2004), care are efecte doar pentru viitor. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare. La 11 octombrie 2007 Curtea a recunoscut constituţional pct.3 din Hotărîrea Guvernului nr.51 din 16 ianuarie 2007 "Cu privire la unele măsuri de ameliorare a activităţii ramurii piscicole şi de reglementare a modului de utilizare a iazurilor" (Hotărîrea nr.2415). ______________________ 15 M.O. nr.165-167/21 din 19.10.2007 În sesizare se afirmă că raporturile juridice care fac obiectul Hotărîrii nr.51 pot fi reglementate doar prin lege şi că dispoziţiile contestate contravin art.1 alin.(3), art.109, art.112, art.126 şi art.127 din Constituţie. Curtea Constituţională a menţionat că punctul 3 contestat din Hotărîrea nr.51 nu reglementează regimul juridic general al obiectivelor acvatice incluse în anexa nr.1, ci prevede transmiterea acestora către Întreprinderea de Stat "Acvacultura - Moldova", acţiune care se înscrie în atribuţiile Guvernului de reglementare a modului de gestionare, conferite prin art.12 alin.1) din Legea nr.64-XII "Cu privire la Guvern". Odată cu adoptarea Legii nr.459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate" unităţile administrativ-teritoriale au obţinut oportunitatea de a dobîndi dreptul de proprietate publică asupra terenurilor. Curtea a constatat că delimitarea proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi transmiterea reciprocă a proprietăţilor poate avea loc pe cale amiabilă, prin acordul bilateral între Guvern şi autorităţile administraţiei publice locale, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare sau, în caz de litigiu, pe cale judiciară în contenciosul administrativ. Curtea Constituţională nu a considerat concludente materialele prezentate de autorul sesizării privind dezacordul unor organe ale administraţiei publice locale cu actele de delimitare a terenurilor. Actele de delimitare a terenurilor sînt acte administrative, iar conform art.20 din Constituţie, nimeni nu poate îngrădi dreptul organelor administraţiei publice locale de a le contesta în justiţie. Soluţionarea litigiilor respective, caracterul cărora este determinat de circumstanţele de fapt, este de competenţa justiţiei de drept comun, şi nu a jurisdicţiei constituţionale. Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, a subliniat că recunoaşterea de către Curtea Constituţională a constituţionalităţii anexei nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.51 îngrădeşte dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de acces liber la justiţie, or, controlul constituţionalităţii este superior controlului legalităţii. Curtea Constituţională trebuia să separe partea dispozitivă a Hotărîrii nr.51 de anexa nr.1, procesul asupra căreia trebuia să fie sistat. Procedînd astfel, Curtea Constituţională nu şi-ar fi depăşit competenţele în această parte a procesului, a opinat judecătorul. La 18 decembrie 2007 Curtea a recunoscut constituţionale unele prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.594 din 28 mai 2007 "Cu privire la planurile de înmatriculare în anul 2007 în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I), mediu de specialitate şi secundar profesional", cu modificările ulterioare (Hotărîrea nr.3016). ______________________ 16 M.O. nr.203-206/25 din 28.12.2007 În opinia autorului sesizării, prevederile care fixează cotele de înmatriculare a elevilor şi studenţilor în instituţiile de învăţămînt în bază de contract contravin art.35 şi art.126 din Constituţie, precum şi prevederilor unor tratate internaţionale. Curtea a constatat că Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.594 cu respectarea cadrului constituţional şi legal, în limitele competenţei ce-i incumbă. Reglementarea procesului de înmatriculare în instituţiile de învăţămînt a fost pusă în sarcina Guvernului, întru executarea Legii învăţămîntului şi altor legi, ca fiind necesară în scopul raţionalizării pregătirii specialiştilor pentru activităţile economice necesare societăţii, al asigurării proporţionalităţii între pregătirea cadrelor şi oferta locurilor de muncă din ţară, al evitării formării surplusului de cadre, ce creează dificultăţi la angajarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt, precum şi în scopul asigurării unor studii competitive. Curtea a relevat că dreptul la învăţătură, ca un drept fundamental, presupune acordarea de şanse juridice egale tuturor oamenilor prin folosirea cu prioritate a criteriului competenţei profesionale şi interzicerea discriminărilor sau privilegiilor. Prin instituirea cotelor de înmatriculare statul nu limitează dreptul la învăţătură, deoarece persoanele au acces la studii în instituţiile de învăţămînt superior, mediu de specialitate şi secundar profesional cu condiţia că vor da dovadă de aptitudini şi capacităţi şi vor susţine probele de admitere. Curtea a conchis că aprobarea de către Guvern a cotelor de înmatriculare a studenţilor în instituţiile de învăţămînt superior (ciclul I) nu afectează principiul autonomiei universitare sub aspectul admiterii la studii. De asemenea, Curtea a demonstrat că instituţiile de învăţămînt privat nu au calitatea de agenţi economici, iar pentru relaţiile dintre ele şi instituţiile de învăţămînt de stat este inaplicabil principiul constituţional al concurenţei loiale. Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea adoptată. După părerea sa, Curtea trebuia fie să declare neconstituţională Hotărîrea Guvernului, fie să sisteze cauza pentru motivul că acţiunea prevederilor contestate s-a consumat. În opinia sa separată judecătorul a subliniat că Legea cu privire la Guvern stipulează doar dreptul Guvernului de a crea o bază tehnico-materială şi fonduri speciale pentru dezvoltarea învăţămîntului public, dar nicidecum dreptul de a interveni în procesul de învăţămînt prin instituirea de cote de înmatriculare. Prin nici o lege Guvernul nu a fost învestit cu o asemenea funcţie. # # # La adoptarea deciziei asupra Hotărîrii Guvernului nr.740 din 11 iunie 2002 "Cu privire la edificiile şi locaşurile de cult" s-a înregistrat paritate de voturi. Ca urmare, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, actul normativ contestat se prezumă constituţional, iar procesul asupra cauzei se sistează (Decizia nr.1 din 16.01.07 17). ______________________ 17 M. O. nr.10-13/3 din 26.01.2007 Judecătorii, care împărtăşesc o opinie contrară, făcută publică, au motivat neconstituţionalitatea Hotărîrii Guvernului nr.740 prin încălcarea art.102 din Constituţie, considerînd că hotărîrea stipulează raporturi cu privire la dreptul de proprietate, care se reglementează prin lege, şi a art.114 din Constituţie, deoarece hotărîrea conferă comisiilor create de primării atribuţii proprii instanţei judecătoreşti. De asemenea, ei consideră că hotărîrea aduce atingere art.9 alin.(2), art.46 şi art.127 alin.(2), precum şi art.109 din Constituţie. 1.3. Art.135 alin.(1) lit. b) din Constituţie (Interpretarea Constituţiei) Prin Decizia din 7 mai 200718 Curtea nu a acceptat spre examinare în fond sesizarea fracţiunii parlamentare a Partidului Popular Creştin Democrat privind interpretarea sintagmei "cultele religioase sînt autonome, separate de stat" din art.31 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, relevînd că sensul juridic al acestei sintagme este clar explicat în Legea despre culte nr.979-XI din 24 martie 1992. ______________________ 18 M.O. nr.67-69/11 din 18.05.2007 1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie (Avizarea iniţiativelor de revizuire a Constituţiei) Pentru motivul că Guvernul şi-a retras sesizarea, Curtea a sistat procesul asupra iniţiativei de revizuire a art.18, 19, 70 şi 81 din Constituţie (Decizia nr.2 din 18 iulie 2007). 1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane) În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă. 1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova) Pe parcursul anului Curtea a validat 3 deputaţi în Parlament (hotărîrile nr.7 din 27 martie 200719 şi nr.31 din 20 decembrie 200720). ______________________ 19 M.O. nr.43-46/6 din 30.03.2007 20 M.O. nr.203-206/25 din 28.12.2007 1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie (Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile) În anul 2007 Curtea nu a examinat astfel de cauze. 1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie (Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie) Neatestînd o legătură cauzală între litigiul în curs de examinare şi normele contestate, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor alin.2 din art.12 al Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 "Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice" în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006. Curtea a menţionat că o analiză mai detaliată a legăturii cauzale implică examinarea circumstanţelor de fapt ale litigiului, ceea ce excede competenţelor Curţii Constituţionale. Curtea a conchis că sesizarea este lipsită de obiect şi procesul asupra excepţiei de neconstituţionalitate necesită să fie sistat (Decizia nr.3 din 4 decembrie 200721). ______________________ 21 M.O. nr.194-197/24 din 14.12.2007 Prin decizia din 26 martie 200722 a fost respinsă sesizarea judecătoriei Făleşti privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice". Curtea Constituţională a menţionat că nu poate admite spre examinare sesizarea Judecătoriei Făleşti fără intermedierea Curţii Supreme de Justiţie ori fără modificarea Constituţiei. Norma constituţională cuprinsă în art.135 alin.(1) lit.g) este singura care reglementează expres subiectul cu drept de sesizare a Curţii. Abilitarea Curţii cu atribuţii în materia jurisdicţiei constituţionale fără modificarea Constituţiei ar însemna de fapt revizuirea statutului constituţional al Curţii. Această constatare a Curţii însă nu lipseşte instanţa de judecată de dreptul de a ridica excepţia de neconstituţionalitate prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie. ______________________ 22 M.O. nr.43-46/7 din 30.03.2007 În cadrul examinării preliminare a sesizării depuse de Judecătoria Făleşti s-a constatat existenţa unor lacune în legislaţie, ce se datorează nerealizării unor prevederi ale Constituţiei. Curtea a considerat necesar de a pronunţa o adresă, prin care a atras atenţia Parlamentului asupra inadvertenţei privind procedura excepţiei de neconstituţionalitate comise în Codul de procedură civilă, în raport cu Constituţia, Codul de procedură penală şi legislaţia în domeniu. Pentru motivul necorespunderii cu cerinţele procedurale ale jurisdicţiei constituţionale nu au fost acceptate spre examinare sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate: - a Legii nr.186-XIV din 29 iunie 2006 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice," depusă de Curtea Supremă de Justiţie (scrisoarea nr.JCC-05/14g din 16 mai 2007); - a art.1, art.6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25.02.1998 şi art.1405 din Codul civil, aprobat prin Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002, depusă de Judecătoria sectorului Rîşcani, mun.Chişinău (scrisoarea nr.PCC-01/15g din 19 iunie 2007); - a Hotărîrii Guvernului nr.641 din 12 iulie 2001 despre tarifele minime ale remuneraţiei de autor, depusă de Curtea Supremă de Justiţie (scrisoarea nr.JCC-04/26g din 20 decembrie 2007). 1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie (Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid) În anul de referinţă Curtea n-a examinat nici un dosar axat pe o astfel de problemă. II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE La 29 mai 2007, prin Hotărîrea nr.13, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională sintagma "sau activitate profesională sau alte activităţi similare" din pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie1998. Hotărîrea Curţii a rămas neexecutată, Guvernul încălcînd astfel art.281 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că Guvernul, în termen de 2 luni de la data publicării hotărîrii Curţii Constituţionale, modifică părţile actului declarate neconstituţionale. Curtea n-a fost informată asupra examinării adresei remise Parlamentului la 26 martie 2007 privind inadvertenţa constatată în Codul de procedură civilă, în raport cu Constituţia, Codul de procedură penală şi legislaţia în domeniu. Potrivit articolului 281 alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, observaţiile Curţii privind lacunele reglementărilor normative, indicate în adresă, urmează să fie examinate de instanţa vizată, care, în termen de cel mult 3 luni, va informa Curtea Constituţională despre rezultatele examinării. III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ În Monitorul Oficial al Republicii Moldova au fost publicate 25 de acte ale Curţii Constituţionale. Au fost editate Culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate în anul 2006 şi materialele Conferinţei internaţionale sub genericul "Suveranitatea şi structura de stat în condiţiile ţărilor plurietnice", desfăşurată la Chişinău pe 22-23 septembrie 2006. Tradiţional, a fost asigurat accesul liber al jurnaliştilor şi reprezentanţilor societăţii civile la toate şedinţele în plen ale Curţii. Desfăşurarea şedinţelor în plen a fost oglindită în total de 9 agenţii de presă (22 prezenţe), 8 posturi de televiziune (25 prezenţe), posturi de radio (12 prezenţe) şi 7 ziare (15 prezenţe). Comunicatele oficiale ale Serviciului de presă al Curţii cu privire la şedinţele plenare au fost difuzate tuturor mijloacelor de informare în masă şi plasate pe pagina electronică a Curţii. Judecătorii Curţii Constituţionale au acordat interviuri, au făcut declaraţii de presă asupra problemelor examinate la şedinţele în plen, au publicat articole cu referire la activitatea concretă a Curţii. Comunicatele Serviciului de presă au reflectat participarea membrilor Curţii la conferinţe şi seminare internaţionale şi de importanţă locală, întrevederile cu delegaţiile şi personalităţile care au vizitat Curtea. Au fost organizate două conferinţe de presă: privind rezultatele activităţii Curţii în anul 2006 şi cu prilejul atribuirii noilor mandate judecătorilor Curţii. Ziarul "Dreptul", fondat de Universitatea de Stat din Moldova şi Uniunea Juriştilor din Moldova, a publicat, pe parcursul anului, practic, toate comunicatele Serviciului de presă al Curţii, iar pe 16 martie – un amplu interviu cu Preşedintele Curţii Constituţionale. Pe 29 octombrie ziarul "Dreptul meu" (publicaţie a Programului ONU pentru Dezvoltare în Republica Moldova "Susţinere în implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului") a inserat interviul Preşedintelui Curţii Constituţionale intitulat "Accesul cetăţenilor la jurisdicţia constituţională naţională ar reduce cu mult afluxul cererilor depuse la CEDO". Interviul a fost preluat de ziarele naţionale "Moldova Suverană" şi "Nezavisimaia Moldova". În perioada 19-25 noiembrie ziarul "Moldova Suverană" a efectuat un sondaj on-line în problema accederii cetăţenilor la Curtea Constituţională. Rezultatele sondajului au fost favorabile şi au fost publicate la 27 noiembrie. La 27 noiembrie postul public de televiziune "Moldova-1" a consacrat emisiunea interactivă "Zona liberă" problemei instituirii accesului direct al cetăţenilor la justiţia constituţională. La emisiune au participat Preşedintele Curţii Constituţionale şi doi membri ai Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului (reprezentînd majoritatea parlamentară şi opoziţia), doi savanţi în dreptul constituţional. La 4 decembrie Preşedintele Curţii Constituţionale a participat la o conferinţă de presă on-line de o oră cu cititorii ziarului "Komsomolskaia pravda v Moldove", în cadrul căreia a răspuns la întrebări. Interviul a fost plasat pe site-urile ziarului şi Curţii. A apărut cu regularitate revista ştiinţifică şi informativă de drept "Justiţia constituţională", al cărei fondator este Curtea Constituţională. Cele 4 numere ale revistei au inclus: cronica activităţii Curţii, 13 articole semnate de judecători ai Curţii Constituţionale şi de un judecător-asistent, 3 articole semnate de savanţi din ţară şi 8 – de savanţi de peste hotare. Totodată, revista a publicat, în variantă bilingvă, 19 acte ale Curţii Constituţionale. Pe parcursul anului acte adoptate de Curte au fost publicate în digest-ul "Justiţia constituţională în ţările CSI şi cele baltice", precum şi în buletinele de jurisprudenţă constituţională ale Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei. IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR În anul precedent cetăţenii au depus 113 adresări şi petiţii referitoare la: - decizii judecătoreşti - 50 - pensii şi indemnizaţii băneşti - 7 - încălcarea drepturilor omului - 13 - atribuirea terenurilor - 3 - indexarea depunerilor băneşti - 2 - restabilirea în funcţia deţinută - 2 - altele - 36 O parte din aceste petiţii au fost readresate: - Curţii Supreme de Justiţie - 4 - Procuraturii Generale - 37 - altor instituţii - 10 Curtea a răspuns la toate adresările cetăţenilor în termenele prevăzute de lege. V. RELAŢII INTERNAŢIONALE Pe parcursul anului 2007 Curtea Constituţională a continuat să-şi consolideze statutul de membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Comisia pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF) şi Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene (CCCE) şi să-şi extindă relaţiile de colaborare şi parteneriat cu instituţii similare de peste hotare. În această ordine de idei, corpul judecătoresc al Curţii a participat la numeroase seminare şi conferinţe internaţionale din ţară şi străinătate, menţinînd cu responsabilitate dialogul fructuos pentru ameliorarea continuă a sistemului de apărare a drepturilor omului. Dintre cele mai semnificative menţionăm: - Seminarul internaţional de la Strasbourg sub genericul "Convenţia Europeană a Drepturilor Omului între dreptul internaţional şi cel constituţional", prilejuit de deschiderea oficială a anului judiciar al Curţii Europene a Drepturilor Omului; - Şedinţa Consiliului Coordonator al Uniunii Internaţionale a Juriştilor, care a avut loc la Moscova, Federaţia Rusă; - Simpozionul internaţional cu tema "Rolul curţilor constituţionale în asigurarea păcii universale şi întîlnirea civilizaţiilor", desfăşurat la Ankara, Turcia; - Reuniunea a 6-a a Consiliului mixt pentru justiţia constituţională al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, care a avut loc în Veneţia, Italia; - Congresul IX internaţional de drept comparativ constituţional şi european, desfăşurat la Regensburg, Germania; - Conferinţa internaţională aniversară sub genericul "Jurisdicţia Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în zonele de conflict", organizată la Batumi, Georgia; - Conferinţa internaţională aniversară intitulată "Constituţionalizarea vieţii politico-juridice. Rolul curţilor constituţionale", organizată de către Curtea Constituţională a României etc. În zilele de 13 şi 14 decembrie 2007 Curtea Constituţională a organizat, cu susţinerea Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), un seminar internaţional cu tema "Rolul Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi respectarea Convenţiei Europene în dreptul naţional". Seminarul a întrunit la o "masă rotundă" experţi naţionali şi internaţionali în probleme ce ţin de jurisdicţia constituţională şi oportunitatea implementării recursului constituţional în Republica Moldova. Consolidînd şi extinzînd relaţiile bilaterale, Curtea Constituţională a primit în zilele de 20-24 iunie 2007 vizita oficială a delegaţiei Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse, efectuată în cadrul Memorandumului de colaborare semnat între aceste două instituţii. Delegaţia a fost condusă de către Preşedintele Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse, dl Valerii Zorkin, însoţit de doi judecători, dl Vladimir Strekozov şi dl Nicolai Melnikov. În cadrul acestei vizite, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova a conferit domnului Valerii Zorkin titlul de Doctor Honoris Causa. Delegaţia a avut întrevederi cu persoane oficiale ale statului. Pe parcursul anului Preşedintele Curţii a avut întrevederi la sediul Curţii cu diplomaţi şi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, inclusiv ambasadorii extraordinari şi plenipotenţiari în Republica Moldova: al României, Filip Teodorescu, al Poloniei, Krzysztof Suprowicz, al Republicii Populare Chineze, Jianwei Gong, al Republicii Ungare, Mihaly Bayer, cu şeful Misiunii norvegiene de experţi pentru promovarea supremaţiei legii în Moldova Iver Huitfeldt. Curtea Constituţională a prezentat Comisiei de la Veneţia rezumatele celor mai importante hotărîri ale Curţii pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Subiectul sesizării: Generală
Tipul hotărârii: generală
Prevedere: generală