Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 3 noiembrie 2008, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 lit.g) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. 1. La 28 iulie 2006, prin pct.91 din Legea nr.264-XVI “Pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova”2 (în continuare – Legea nr.264-XVI), Parlamentul a completat prevederile alin.(1) art.326 din Codul de procedură penală. În acest alineat, după cuvintele “în primă instanţă”, s-au introdus cuvintele “şi în instanţa de apel”, iar în final s-a adăugat propoziţia: “În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.” ____________________ 2 M. O., 2006, nr.170-173, art.81 Astfel, cu aceste modificări, alin.(1) art.326 din Codul de procedură penală prevede următoarele: “Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoştinţa inculpatului, apărătorului lui şi, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În asemenea situaţie, instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel”. Prin aceeaşi lege, în cadrul aceluiaşi concept, Parlamentul a expus într-o nouă redacţie alin.(2) art.326 CPP, care nu a fost contestat. 2. Autorul sesizării consideră că prin prevederile alin.(1) art.326 CPP se încalcă dreptul inculpatului la apărare, arătînd contradicţia acestor prevederi cu alin.(2) art.325 CPP, care stipulează că modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. El deduce neconstituţionalitatea prevederilor sesizate şi din lipsa de acces a inculpatului la două grade de jurisdicţie în cazul în care procurorul modifică învinuirea în instanţa de apel, dat fiind faptul că în instanţa de recurs nu este posibilă reexaminarea circumstanţelor de fapt. De aici, consideră autorul, rezultă neconcordanţa acestor prevederi şi cu art.2 din Protocolul nr.7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale3 (în continuare – CEDO), precum şi cu art.26 din Constituţie, care garantează dreptul persoanei la apărare. ____________________ 3 Tratate internaţionale, 1999, vol.14, pag.14 În argumentarea sesizării autorul susţine că sintagma “a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior”, pe de o parte, şi prevederea care permite procurorului să modifice învinuirea în instanţa de apel şi care nu stipulează clar de cîte ori el poate face acest lucru în cadrul unui proces, pe de altă parte, încalcă principiile legalităţii şi previzibilităţii normei de drept. În sesizare aceste principii sînt formulate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – CEDO) bazată pe art.7 al CEDO, care, fiind analizată prin prisma art.4 din Constituţia Republicii Moldova şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, permite autorului să deducă neconstituţionalitatea prevederilor contestate. De asemenea, în sesizare se menţionează că modificarea de mai multe ori în şedinţa de judecată a învinuirii în sensul agravării conduce la neîncadrarea în termenul rezonabil de examinare a cauzei penale şi la încălcarea art.6 din CEDO, care stipulează dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, se contestă integral alin.(1) art.326 CPP.