H O T Ă R Î R E
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a unei prevederi din Legea nr.1164-XIII
din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal
în redacţia Legii nr. 111-XVI din 27 aprilie 2007 pentru modificarea
şi completarea unor acte legislative

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Victor PUŞCAŞ - judecător
Petru RAILEAN - judecător-raportor
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător

grefier - Dina Musteaţa, cu participarea reprezentantului permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, Gheorghe Susarenco, şefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Gheorghe Cojocaru, şefului Direcţiei juridice a Ministerului Finanţelor, Valeriu Secaş, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.g) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă excepţia de neconstituţionalitate a unei prevederi din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal în redacţia Legii nr.111-XVI din 27 aprilie 2007.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 25 mai 2010, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38, art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 iulie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Parlament, Guvern, Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,

Curtea Constituţională

a c o n s t a t a t:

1. La 27 aprilie 2007 Parlamentul a adoptat Legea nr. 111-XVI „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" (în continuare - Legea nr.111-XVI). Prin art. II al legii, în Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (în continuare - Legea nr.1164-XIII) s-a introdus capitolul IV „Legalizarea capitalului şi amnistia fiscală".

Prevederile referitoare la amnistia fiscală din capitolul IV al Legii nr.1164-XIII stipulează principiile şi garanţiile generale ale amnistiei fiscale, determină statutul juridic al subiecţilor amnistiei fiscale şi al autorităţilor administraţiei publice împuternicite, al altor organizaţii şi instituţii ce participă la procesul amnistiei fiscale sau a căror activitate este legată de acest proces.

2. Curtea Supremă de Justiţie a solicitat verificarea constituţionalităţii sintagmei „restanţele reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007" cuprinsă în art.27, art.28 alin.(3), art.29 alin.(2) şi art.34 alin. (1) din Legea nr.1164-XIII în redacţia Legii nr.111-XVI, care urmează a fi aplicată la soluţionarea recursului Întreprinderii individuale „Victoria Costova" în acţiunea de contencios administrativ împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat al municipiului Chişinău, Oficiul fiscal Botanica.

Obiectul litigiului îl constituie Decizia nr.242/241 din 7 mai 2007, prin care Inspectoratul Fiscal de Stat al mun. Chişinău a perceput de la Întreprinderea individuală „Victoria Costova" impozitele, taxele şi majorările de întîrziere calculate pentru perioada de activitate supusă controlului 01.01.2003 - 01.03.2007 şi i-a aplicat o amendă pentru încălcările comise.

La 17 iulie 2008, prin cererea depusă la Curtea de Apel Chişinău, întreprinderea individuală a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat al mun. Chişinău şi aplicarea amnistiei fiscale asupra obligaţiilor fiscale (impozite, penalităţi, amenzi) consemnate în actul administrativ contestat. În ceea ce ţine de aplicarea amnistiei fiscale instanţa de contencios administrativ a respins cererea reclamantului pentru motivul că aceasta contravine art.29 alin.(2) din Legea nr. 1164-XIII în redacţia Legii nr.111-XVI, care prevede că obiecte ale amnistiei fiscale sînt sumele restanţelor reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007.

Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, examinînd recursul înaintat de întreprindere, a decis să ridice excepţia de neconstituţionalitate şi, în conformitate cu art.12/1 din Codul de procedură civilă, a înaintat această propunere plenului Curţii Supreme de Justiţie.

În sesizarea depusă la Curtea Constituţională Curtea Supremă de Justiţie afirmă că prin aplicarea amnistiei fiscale în funcţie de faptul dacă restanţele au fost reflectate în sistemul de evidenţă prevederile Legii nr.1164-XIII în redacţia nouă plasează pe poziţii de inegalitate persoanele cu obligaţii bugetare nestinse la data de 1 ianuarie 2007. Din sensul normei contestate Curtea Supremă a dedus că amnistia fiscală se aplică doar faţă de persoanele ale căror restanţe sînt reflectate în sistemul de evidenţă la situaţia din 1 ianuarie 2007 şi faţă de cele la care organele cu atribuţii de administrare fiscală nu au efectuat controlul pînă la 11 mai 2007, data intrării în vigoare a Legii nr.111-XVI, dar nu şi faţă de persoanele ale căror restanţe s-au format în perioada de pînă la 1 ianuarie 2007 şi care au fost supuse controlului fiscal, cu emiterea deciziilor, în perioada 1 ianuarie 2007 - 11 mai 2007.

Curtea Supremă de Justiţie a conchis că normele de drept ce urmează a fi aplicate la soluţionarea litigiului vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care statuează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi nediscriminarea omului (art.16); inadmisibilitatea adoptării legilor care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului (art.54 alin.(1); caracterul de piaţă, de orientare socială al economiei Republicii Moldova, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă; asigurarea de către stat a libertăţii activităţii de întreprinzător (art.126 alin.(1) şi alin.(2)), precum şi cu dispoziţiile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

În sprijinul sesizării autorul a invocat, de asemenea, art.14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care statuează că exercitarea drepturilor şi a libertăţilor recunoscute de Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

3. Raportînd prevederea contestată la normele constituţionale şi normele legislaţiei naţionale în domeniu, Curtea reţine următoarele.

Potrivit Constituţiei, adoptarea actelor privind amnistia reprezintă o atribuţie de bază a Parlamentului, iar acordarea amnistiei şi graţierii se reglementează prin lege organică (art.66 lit.p), art.72 alin.(3) lit.o)).

Capitolul IV al Legii nr.1164-XIII, introdus prin Legea nr.111-XVI, defineşte noţiunea „amnistie fiscală". Potrivit legii, amnistia fiscală constituie anularea restanţelor reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întîrziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a capitolului IV, inclusiv amînate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare (art.27, art.34 alin.(1)).

Subiecţi ai amnistiei fiscale sînt persoanele juridice şi fizice care au asemenea restanţe (art.28 alin.(3) din lege), iar obiecte ale amnistiei fiscale constituie sumele acestor restanţe (art.29 alin.(2) din lege).

Amnistia fiscală constituie un mod excepţional de stingere a obligaţiilor bugetare, aplicîndu-se faţă de contribuabilii ce au restanţe la bugetele publice în condiţiile absenţei perspectivei de a fi recuperate şi oportunităţii prin prisma politicii fiscale a statului. Necesitatea instituirii unui climat investiţional favorabil, liberalizării activităţii de întreprinzător, asigurării accesului la resursele creditare, promovării unei politici fiscale stimulatorii, atragerii capitalului în ţară justifică operarea unor modificări şi completări cu caracter exclusiv în legislaţia fiscală.

Potrivit normelor constituţionale în domeniul economiei naţionale şi finanţelor publice, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine. Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege. Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective (art.126 alin.(2) lit.c), h), art.130 alin.(1), art.132 alin.(1)).

Prevederea contestată cuprinsă în art.27, art.28 alin.(3), art.29 alin.(2) şi art.34 alin.(1) din Legea nr.1164-XIII în redacţia Legii nr.111-XVI reprezintă prin sine o normă cu caracter obligatoriu pentru toţi contribuabilii şi toate organele antrenate în procesul administrării fiscale.

Curtea reţine că examinarea în fond a sintagmei contestate impune stabilirea conformităţii acesteia cu principiile legale generale privind impozitarea în Republica Moldova, privind statutul contribuabililor, administrarea fiscală, evidenţa contabilă etc.

Curtea relevă că reflectarea obligaţiilor fiscale în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, stipulată de prevederea contestată, constituie condiţia de bază care determină executarea amnistiei fiscale. Ca urmare a reflectării în sistemul de evidenţă, toate restanţele înregistrate pînă la data de 1 ianuarie 2007, conform legii, se anulează. Prin efectele prevederii legale contestate nu pot fi anulate restanţele nereflectate în actele de evidenţă pînă la data de 1 ianuarie 2007, care, în sensul strict al legii, nu aveau calitatea de restanţe, implicit, categoria respectivă de contribuabili nu pot fi consideraţi subiecţi ai amnistiei fiscale. Potrivit Codului fiscal, restanţa este suma pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii.

Curtea nu poate reţine concluzia Curţii Supreme, potrivit căreia, conform art.4 alin.(12) din Legea nr.408-XV din 26 iulie 2001 pentru punerea în aplicare a titlului V al Codului fiscal în redacţia Legii nr.111-XVI, organele cu atribuţii de administrare fiscală nu vor efectua controlul respectării legislaţiei în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor fiscale pentru perioadele fiscale de pînă la 1 ianuarie 2007 şi, respectiv, nu vor aplica sancţiuni fiscale pentru abaterile comise pînă la această dată.

Potrivit art.4 alin.(12) din Legea nr.408-XV în redacţia Legii nr.111-XVI, nu se efectuează controlul corectitudinii calculării şi achitării impozitelor, taxelor, altor plăţi, majorărilor de întîrziere şi amenzilor aferente bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, contribuţiilor de asigurări sociale de stat, primelor de asigurare obligatorii de asistenţă medicală, majorărilor de întîrziere şi amenzilor aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru perioadele fiscale de pînă la 1 ianuarie 2007. Organele cu atribuţii de administrare fiscală îşi exercită pe deplin funcţiile, verificînd respectarea legislaţiei privind obligaţiile fiscale apărute începînd cu 1 ianuarie 2007. Pentru perioadele fiscale de pînă la 1 ianuarie 2007, organele cu atribuţii de administrare fiscală efectuează controale la cererea contribuabilului şi/sau în caz de solicitare a restituirii taxei pe valoarea adăugată a accizelor şi a plăţilor efectuate în plus.

Curtea relevă că, potrivit Codului fiscal, obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei. Perioada fiscală este timpul, stabilit conform legislaţiei fiscale, pentru care se execută obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă. Perioada stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie executată obligaţia fiscală, reprezintă termenul de stingere a obligaţiei fiscale. Perioada de control fiscal este perioada în care se verifică corectitudinea executării obligaţiei fiscale, modul în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Astfel, perioada de control fiscal nu se identifică timpului stabilit legal pentru care se execută obligaţia fiscală sau perioadei stabilite legal în care trebuie să fie executată obligaţia fiscală.

În viziunea Curţii, problema abordată în sesizare ţine de fapt de aplicarea uniformă a Legii nr.1164-XIII. Sintagma „restanţele reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007" nu poate fi aplicată în afara contextului general al legii, al normelor de drept aferente obiectului de reglementare şi al dispoziţiilor ce descriu procedura de administrare fiscală.

Constatînd conformitatea procedurii legale de efectuare a amnistiei fiscale cu rigorile fundamentale privind sistemul fiscal, statuate prin Constituţie şi cadrul legal în domeniu, Curtea reţine că prevederea legii nu comportă caracter discriminatoriu, deoarece legislaţia fiscală obligă toţi contribuabilii să achite impozitele şi taxele, impunînd condiţia ca acestea să fie reflectate în sistemul de evidenţă şi sancţionînd drastic evaziunea fiscală. Conform Constituţiei, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale (art.58).

Conform art.15 din Legea Supremă, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. În virtutea caracterului lor specific, determinat de dispoziţia constituţională a art.58 privind contribuirea la bugetul public naţional, drepturile contribuabilului se detaşează de drepturile fundamentale ale omului, consfinţite de Constituţie şi actele internaţionale, fără a rivaliza cu acestea.

Curtea conchide că prevederea cuprinsă în art.27, art.28 alin.(3), art.29 alin.(2) şi art. 34 alin.(1) din Legea nr.1164-XIII în redacţia Legii nr.111-XVI nu limitează drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, libertatea activităţii de întreprinzător. Prevederea contestată nu este discriminatorie, corespunde dispoziţiilor art.16, art.54 şi art.126 din Legea Supremă şi nu vine în contradicţie cu art.14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru motivele arătate, conducîndu-se după prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art. 62 lit.e) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

H O T Ă R Ă Ş T E:

1. Se declară constituţională sintagma „restanţele reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007" din art.27, art. 28 alin.(3), art.29 alin.(2) şi art. 34 alin.(1) din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal în redacţia Legii nr.111-XVI din 27 aprilie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în ,,Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

Preşedinte                                                                                      Dumitru PULBERE

Chişinău,
2 septembrie 2010, nr. 21
Dosarul nr. 11g/2010