H O T Ă R Î R E
pentru controlul constituţionalităţii art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1453-XV
din 8 noiembrie 2002 „Cu privire la notariat", cu modificările şi completările ulterioare

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Victor PUŞCAŞ - judecător
Petru RAILEAN - judecător-raportor
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător

grefier - Dina Musteaţa, cu participarea reprezentantului autorului sesizării, Felişcan Victor, reprezentanţilor permanenţi la Curtea Constituţională, al Parlamentului, Ion Creangă, şi al Guvernului, Gheorghe Susarenco, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1453-XV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat în redacţia Legii nr.300-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.1453-XV cu privire la notariat.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Alexandru Cimbriciuc, depusă la 8 iunie 2010, în conformitate cu prevederile art. 24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 iulie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,

Curtea Constituţională

a constatat:

1. La 25 decembrie 2008, prin Legea nr.300-XVI, a fost modificată şi completată Legea nr.1453-XV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat. Fiind completat cu litera g), art.16 alin.(1) din Legea cu privire la notariat stipulează că activitatea notarului încetează în cazul atingerii vîrstei de 65 de ani.

Autorul sesizării consideră că prevederea art.16 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la notariat nu corelează cu dispoziţiile art.1 alin.(1), art.8 alin.(1), art.43, art.54 alin.(1), (2) şi (4), art.140 din Constituţie, precum şi cu normele Convenţiei nr.111 din 25 iunie 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei.

În opinia sa, introducerea plafonului de vîrstă pentru profesarea activităţii de notar limitează exercitarea dreptului fundamental la muncă, întrucît capacitatea de a presta servicii notariale nu depinde de etate, ci de starea de sănătate a persoanei.

Autorul sesizării afirmă că la adoptarea prevederii menţionate n-a fost respectat principiul constituţional al proporţionalităţii restrîngerii şi că completarea operată contravine principiului neretroactivităţii legii, deoarece desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice şi înrăutăţeşte situaţia notarilor care au dobîndit dreptul de a exercita profesia conform legii ce nu conţinea restricţia de vîrstă.

2. Examinînd problema de drept abordată în sesizare în raport cu normele Constituţiei şi cu prevederile legislaţiei în domeniu, Curtea reţine următoarele.

În scopul asigurării cetăţenilor cu servicii juridice de însemnătate publică, în cazul dat de notariat, statul, în organizarea acestor servicii, a determinat prin lege principiile şi modul de organizare şi realizare a activităţii notariale, condiţiile care oferă dreptul la exercitarea activităţii de notar şi cele privind încetarea acestei activităţi.

Acordarea serviciilor notariale în numele statului determină statutul public de drept al notariatului şi impune controlul statului asupra activităţii notariale. Astfel, conform Legii cu privire la notariat, pornind de la caracterul public al notariatului, Ministerul Justiţiei efectuează, în conformitate cu legislaţia, reglementarea şi organizarea activităţii notariale.

Într-un stat de drept varianta optimă de organizare a notariatului constituie îmbinarea elementului de independenţă al notarului cu exercitarea unei sarcini publice, în interesul public.

Fiind o instituţie publică de drept, abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova, notariatul îşi desfăşoară activitatea în baza Constituţiei, Legii cu privire la notariat, altor acte normative, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Activitatea notarială se realizează de notarii publici şi de alte persoane abilitate prin lege, prin perfectarea de acte notariale, care, purtînd sigiliul şi semnătura persoanei care desfăşoară activitate notarială, sînt de autoritate publică, se prezumă legale şi veridice şi au forţă probantă şi executorie.

Fiind conceput ca o profesie liberală, notariatul este un serviciu public delegat de stat notarilor, iar notarul este persoana autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin desfăşurarea activităţii notariale, în baza licenţei eliberate de autoritatea statului. Exercitarea activităţii notariale presupune respectarea riguroasă a cerinţelor impuse de lege.

Aşadar, în calitate de reprezentant al statului, notarul îndeplineşte funcţii publice, activează conform împuternicirilor acordate de stat, garantează şi apără drepturile şi interesele legale ale participanţilor la relaţiile civile legal reglementate, prin efectuarea activităţii notariale în numele statului, pentru care motiv statul stabileşte criterii specifice şi anumite limite de exercitare a acestei profesii.

Unul din temeiurile stabilite de lege pentru încetarea activităţii notarului este atingerea vîrstei de 65 de ani.

3. Potrivit art.66 lit.d) din Constituţie, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului este aprobarea direcţiilor principale ale politicii interne a statului.

Curtea reţine că în Republica Moldova vîrsta de pensionare este de 57 de ani pentru femei şi de 62 de ani pentru bărbaţi. Fiind de competenţa exclusivă a Parlamentului, stabilirea limitei de vîrstă ca temei de încetare a activităţii notariale reprezintă o opţiune a legiuitorului şi este o chestiune de oportunitate, şi nu de constituţionalitate.

Instituirea plafonului de vîrstă de 65 de ani pentru activitatea de notar este justificată obiectiv şi rezonabil prin noile politici de reformare a notariatului, în cadrul cărora se înscriu transformarea notariatului de stat şi privat în notariatul public, căutarea unor soluţii optime pentru asigurarea accederii la funcţia de notar a noilor candidaţi ş.a.

Curtea menţionează că prevederea art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1453-XV nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, nu îngrădeşte dreptul la muncă, libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă.

În sensul art.43 din Constituţie privind dreptul la muncă şi la protecţia muncii, al legislaţiei naţionale în domeniul muncii, principiul alegerii libere a muncii presupune posibilitatea persoanei de a dispune liber de capacitatea sa profesională, de a alege liber genul de activitate şi profesia. Potrivit legii, notariatul este o instituţie publică de drept, activitatea notarială nu este activitate de întreprinzător şi nu poate fi raportată la o astfel de activitate, iar statutul notarului public înglobează condiţiile de abilitare, exercitarea activităţii notariale, drepturile, obligaţiile şi răspunderea notarului, garanţiile, incompatibilităţile şi restricţiile în activitatea acestuia.

Curtea notează că stabilirea unui cens de vîrstă pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea unor activităţi. Asemenea limitare poartă un caracter necesar atunci cînd este determinată de obiective ale statului legate de optimizarea utilizării forţei de muncă în ramurile economiei naţionale.

În vederea asigurării funcţionării eficiente a unor sfere de activitate, fixarea unui prag de vîrstă este necesară pentru menţinerea persoanelor cu capacităţi profesionale adecvate pentru desfăşurarea unor activităţi de interes major pentru întreaga societate. Impunerea unei limite de vîrstă nu exclude posibilitatea persoanelor de a-şi continua munca în alte segmente care au tangenţă cu profesia lor.

Cadrul legal în vigoare instituie plafoane maxime de vîrstă şi pentru exercitarea altor profesii, precum ar fi cea de judecător, procuror, executor judecătoresc, pentru alte persoane, a căror profesie presupune un grad sporit de pericol în exercitare, precum ar fi colaboratorii de poliţie, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ai Departamentului Instituţiilor Penitenciare, militari etc.

4. Curtea constată că instrumentele juridice ale comunităţii europene lasă la discreţia statului dreptul de impunere a plafonului de vîrstă pentru desfăşurarea unor activităţi.

Parlamentul european, prin Rezoluţia nr.A3-0422/93, a menţionat că profesia de notar, fiind organizată în mod diferit în statele membre ale comunităţii europene, se caracterizează prin delegaţie parţială a suveranităţii statului pentru a asigura serviciul public al autenticităţii convenţiilor şi probei. Activitatea independentă a notarului este exercitată în cadrul unei sarcini publice, sub forma unei profesii liberale, dar este supusă controlului statului sau al organului statutar mandatat în acest scop de către autorităţile publice, privind respectarea prescripţiilor actului notarial, a accesului la profesie sau a organizării acesteia. Censul de vîrstă pentru încetarea activităţii de notar este expres stipulat sau dedus fără dificultate din prevederile referitoare la vîrsta de pensionare (62-75 ani) în Elveţia, Luxemburg, Olanda, Grecia, Italia, Franţa, Germania, România şi în alte state.

Potrivit Directivei Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, statele membre pot prevedea că un tratament diferenţiat pe motive de vîrstă nu constituie o discriminare atunci cînd este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, în cadrul dreptului naţional, de un scop legitim, în special de politică a ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii şi a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui scop sînt corespunzătoare şi necesare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a decis că este admisibil un tratament diferenţiat bazat pe o caracteristică legată de vîrstă atunci cînd, avînd în vedere natura unei activităţi profesionale sau condiţiile de exercitate a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerinţă profesională esenţială şi determinantă.

Cu privire la notari, medicii licenţiaţi, avocaţi etc. şi alte profesii liberale Curtea Europeană a statuat că aceştia pot pretinde cel puţin anumite drepturi specifice în sensul Convenţiei şi competenţa acestora este destul de limitată, de strictă interpretare (cauza O.V.R. v. Rusia, nr.44319/98). În cauza X v. Republica Federativă a Germaniei, nr.8410/78, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că diferenţa faptică ce ar exista între situaţia notarilor şi situaţia altor liber-profesionişti este pe deplin justificată, avînd în vedere că notarii exercită funcţiile speciale de înfăptuire a justiţiei şi beneficiază de competenţe quasi-exclusive de înregistrare a actelor.

5. Curtea consideră neîntemeiate alegaţiile autorului sesizării referitoare la retroactivitatea normei contestate, or, acest lucru nu a fost prevăzut expres de legiuitor.

Potrivit Codului civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior (art.6 alin.(1)). În conformitate cu prevederile art.87 din dispoziţiile finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la notariat, persoanele care la data intrării în vigoare a legii dispun de licenţă pentru activitate notarială au dreptul să activeze în continuare ca notari în baza acestor licenţe.

Curtea menţionează că prevederea despre încetarea activităţii notarului în cazul atingerii vîrstei de 65 ani intră în coliziune cu prevederile legii privind eliberarea licenţei pentru activitatea notarială pe un termen nelimitat (art.13 alin.(1)), numirea notarului pentru o durată nedeterminată (art.20 alin.(1)). Prevederea art.16 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la notariat privind încetarea activităţii notarului la vîrsta de 65 de ani este aplicabilă notarilor învestiţi cu împuterniciri de exercitare a activităţii notariale ulterior intrării în vigoare a Legii nr.300-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat. Totodată, potrivit art.20 alin.(1) din Legea cu privire la notariat, notarul nu poate fi destituit decît în temeiul legii.

Avînd în vedere faptul că notarul public îşi exercită atribuţiile ce îi sînt conferite prin lege în baza statutului de funcţie publică şi faptul că activitatea publică de notariat determină statutul notarului public, inclusiv prin statuarea temeiurilor de încetare a activităţii notariale, Curtea constată că instituirea plafonului de vîrstă de 65 de ani pentru exercitarea funcţiei de notar este justificată, statul fiind în drept să decidă pînă la ce vîrstă să mandateze o persoană pentru exercitarea anumitor servicii publice în numele său. Prevederea art.16 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la notariat privind încetarea activităţii notariale la vîrsta de 65 de ani nu suprimă şi nu diminuează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, este conformă Constituţiei şi normelor de drept internaţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

H O TĂ R Ă Ş T E:

1. Se recunoaşte drept constituţională norma art.16 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1453-XV din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat în redacţia Legii nr.300-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.1453-XV cu privire la notariat.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

Preşedinte                                                                                         Dumitru PULBERE

Chişinău,
23 decembrie 2010, nr. 30
Dosarul nr. 13a/2010