H O T Ă R Î R E
pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „în locuinţe" cuprinse
în art.176 din Codul contravenţional al Republicii Moldova

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Victor PUŞCAŞ - judecător
Petru RAILEAN - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Valeria ŞTERBEŢ - judecător-raportor

grefier - Dina Musteaţa, cu participarea autorului sesizării, Aurelia Grigoriu, reprezentantului Parlamentului, Victor Morgoci, reprezentantului permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, Oleg Efrim, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „în locuinţe" cuprinse în art.176 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu, depusă la 11 noiembrie 2010, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 8 decembrie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii Generale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Centrului de Drept al Avocaţilor, Centrului pentru Protecţia Consumatorului din Republica Moldova, Universităţii de Stat din Moldova, Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Universităţii de Studii Europene din Moldova, Asociaţiei Obşteşti „Juriştii pentru Drepturile Omului".

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,

Curtea Constituţională

a constatat:

1. Obiectul sesizării îl constituie sintagma „în locuinţe" cuprinsă în art.176 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, intrat în vigoare la 16 ianuarie 2009.

Art.176 din Codul contravenţional prevede următoarele:

„Neasigurarea accesului liber al reprezentantului prestatorului de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare în locuinţe şi pe teritoriul agenţilor economici pentru efectuarea controlului legal asupra funcţionării sistemelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru scoaterea indicaţiilor de pe aparatele de evidenţă a consumului de apă, pentru efectuarea lucrărilor de exploatare a aparatelor de evidenţă

se sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 10 la 40 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu avertisment sau cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere".

Autorul sesizării consideră că sintagma „în locuinţe" cuprinsă în art.176 din Codul contravenţional contravine art.29 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova.

În opinia sa, protecţia specială a dreptului la viaţa privată se impune în mod natural, în primul rînd, prin asigurarea intimităţii locului în care aceasta se desfăşoară. Domiciliul reprezintă spaţiul de libertate în care o persoană îşi desfăşoară cea mai mare parte a vieţii sale private şi de familie şi a cărei ocrotire este indispensabilă într-o societate democratică. Prin urmare, exerciţiul dreptului la inviolabilitatea domiciliului, statuat de art.29 din Constituţie, poate fi restrîns doar în condiţiile prevăzute cumulativ de art.28 „Viaţa intimă, familială şi privată" şi art.54 din Constituţie.

Afară de art.28 şi art.29 din Constituţie, autorul sesizării a invocat prevederile art.8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale, text ce-şi are originea în art.12 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, prevederile art.17 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi prevederile art.7 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2. Examinînd problema de drept abordată în sesizare în raport cu normele constituţionale şi cu prevederile legislaţiei în domeniu, Curtea reţine următoarele.

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată (art.28). Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile, nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia (art.29 alin.(1).

Art.54 alin.(2) din Constituţie statuează că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

Potrivit alin.(3) art.54 din Constituţie, drepturile proclamate în art.28 şi art.29 din Constituţie nu comportă caracter absolut şi pot fi supuse unor restrîngeri în condiţiile prevăzute de alin.(2) art.54 din Constituţie.

Republica Moldova, prin Constituţie, şi-a asumat angajamentul să interpreteze şi să aplice dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte (art.4 şi art.8 din Constituţie).

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează drepturi şi libertăţi, inclusiv dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale, care se exercită într-un cadru social, organizat de statele contractante pe teritoriul lor în concordanţă nu numai cu interesele individuale ale titularilor acestor drepturi, dar şi cu interesul general al societăţii.

Conform art.29 alin.(2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.

Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permite ingerinţa unei autorităţi publice în exerciţiul dreptului persoanei la inviolabilitatea vieţii sale private, de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale, statuat de art.8, în cazurile în care o asemenea ingerinţă este prevăzută de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii publice şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi intereselor altor persoane.

Pe lîngă faptul că trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică, ingerinţa trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit.

Neasigurarea accesului liber al reprezentantului prestatorului de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare în locuinţe şi pe teritoriul agenţilor economici pentru efectuarea controlului legal asupra funcţionării sistemelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare, citirea indicaţiilor contoarelor de apă, efectuarea lucrărilor de exploatare a aparatelor de evidenţă este calificată drept contravenţie. Art.176 din Codul contravenţional prevede pentru această încălcare sancţiuni sub formă de avertisment sau amendă de la 10 la 40 de unităţi convenţionale pentru persoana fizică şi de la 50 la 100 de unităţi convenţionale pentru persoana cu funcţie de răspundere.

Potrivit Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402-XV din 24 octombrie 2002, serviciile publice de gospodărie comunală furnizate/prestate reprezintă un ansamblu de activităţi şi acţiuni de interes public (art.2). Statul sprijină prin măsuri legislative şi economice dezvoltarea şi îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a serviciilor publice de gospodărie comunală furnizate/prestate, precum şi optimizarea dezvoltării infrastructurii edilitare a localităţilor (art.8). Serviciile publice de gospodărie comunală trebuie să asigure funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă, rentabilitate şi eficienţă economică, a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini şi cu instrucţiunile de exploatare (art.12 alin.(2) lit.b).

Art.3 din aceeaşi lege prevede că serviciile publice de gospodărie comunală, inclusiv serviciile de alimentare cu apă şi canalizare, pot fi reglementate mai detaliat prin legi ordinare sau prin alte acte normative, după caz.

Legea cu privire la apa potabilă nr.272-XIV din 10 februarie 1999 stipulează că furnizarea apei potabile prin sistemele centralizate şi necentralizate se efectuează în bază de contract, încheiat între furnizor (distribuitor) şi consumator, contractul de furnizare a apei potabile se încheie în conformitate cu Regulamentul privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, cu contractele-tip de furnizare a apei potabile, aprobate de Guvern (art.8 alin.(1) şi alin.(2)).

Astfel, pct.38 din Regulamentul privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.656 din 27 mai 2002, prevede obligaţia consumatorului de a asigura şi a facilita în permanenţă persoanelor desemnate ale furnizorului accesul la contor pentru toate operaţiunile impuse de serviciu: citiri, verificări, întreţinere, intervenţii.

Mai mult, potrivit pct.96 subpct. 4) din Regulament, furnizorul are obligaţia faţă de consumatori să efectueze controlul şi supravegherea permanentă a instalaţiilor de alimentare cu apă şi de canalizare, ce se află în gestiunea sa, precum şi a consumatorilor.

Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectări la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, în Anexa nr.5, pct.15 şi pct.16, obligă consumatorul să asigure integritatea contoarelor şi reţelelor de alimentare cu apă din apartament/încăperea locuibilă în cămin (încăperea nelocuibilă) şi accesul reprezentantului furnizorului (gestionarului), la prezentarea legitimaţiei, în apartament/încăperea locuibilă în cămin (între orele 8.00 - 19.00) pentru efectuarea controlului privind starea tehnică a contoarelor şi reţelelor de alimentare cu apă, furnizorul (gestionarul) informînd consumatorul despre acest control cu 2 zile înainte şi coordonînd cu el data şi ora vizitei.

Furnizorul nu este în drept să înceteze în mod arbitrar prestarea serviciilor. Încălcarea acestei prevederi atrage răspunderea administrativă sau penală, după caz (pct.18 din Anexa nr.5).

Curtea reţine că, deşi normele art.176 din Codul contravenţional vizează în special relaţiile contractuale civile, în care statul intervine, ele au scopul de a asigura un echilibru rezonabil între interesul general şi interesul individual. Or, protecţia drepturilor şi libertăţilor altor persoane, securitatea socială şi economică constituie valori fundamentale ocrotite de stat.

Efectuarea controlului legal, în condiţiile expres prevăzute de regulamentele adoptate de Guvern în acest domeniu, asupra funcţionării sistemelor interne de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru citirea indicaţiilor aparatelor de evidenţă a consumului de apă, pentru executarea lucrărilor de exploatare a aparatelor de evidenţă urmăreşte un scop legitim: asigurarea bunăstării economice, protecţia interesului general al societăţii prin aprovizionarea cu apă şi asigurarea exploatării sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare în condiţii de siguranţă, rentabilitate, durabilitate şi eficienţă economică, protecţia bunurilor proprietarilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speţa Blečić împotriva Croaţiei din 29 iulie 2004 a subliniat că, atunci cînd autorităţile statale trebuie să ia în considerare interesele diverselor grupuri de cetăţeni, în mod inevitabil ele sînt obligate să aleagă pe cele ce prevalează, fără a găsi întotdeauna soluţia ideală, aceasta fiind raţiunea pentru care, în această materie, autorităţile dispun de o marjă de apreciere mai largă. Astfel, potrivit jurisdicţiei europene, în cazul disponibilităţii de soluţii alternative, statelor le revine îndatorirea de a alege soluţia cea mai adecvată într-o astfel de situaţie, în limitele realizării scopului general.

Curtea Constituţională conchide că neasigurarea accesului liber al reprezentantului prestatorului de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare în locuinţe poate fi sancţionată contravenţional, persoana beneficiind de dreptul de a contesta actul în instanţa ierarhic superioară. Apărarea drepturilor materiale şi procesuale este garantată de art.20 din Constituţie, care prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Asigurarea accesului în locuinţe al reprezentanţilor prestatorilor de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare este o obligaţie a consumatorului, prevăzută de lege, şi o măsură necesară în interesele bunăstării economice a ţării, protejării drepturilor şi libertăţilor altor persoane şi se înscrie în limitele admisibile ale restrîngerii prevăzute de art.54 din Constituţie.

Curtea consideră că sintagma „în locuinţe" din art.176 din Codul contravenţional nu contravine art.28, art.29 alin.(1) şi art.54 din Constituţie, precum şi art.8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se recunoaşte drept constituţională sintagma „în locuinţe" cuprinsă în art.176 din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

Preşedinte                                                                                   Dumitru Pulbere

Chişinău
12 aprilie 2011, nr. 8
Dosarul 42a/2010