În legătură cu   constatarea  de  către  Curtea  Constituţională   a

Republicii  Moldova a neconstituţionalităţii art. 20 alin. (2) din Legea

privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr. 344-XIII

din  23  decembrie 1994 şi cu aprecierile date în hotărîrea  Curţii,  în

baza art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi

art.  67  din  Codul  jurisdicţiei constituţionale,  ne  expunem  opinia

separată.

    Curtea Constituţională  consideră  că prevederile art. 20 alin.  (2)

din  Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul  juridic

special   al  Găgăuziei  (Gagauz-Yeri)",  potrivit  cărora   judecătorii

instanţelor  de  judecată  ale  Găgăuziei sînt numiţi  în  funcţie  prin

Decretul   Preşedintelui  Republicii  Moldova,  la  propunerea  Adunării

Populare  a Găgăuziei, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii,

contravin  art.  116  alin.  (2),  art.  122  şi  123  din  Constituţie,

calificîndu-le  drept  ingerinţă în competenţa Consiliului  Superior  al

Magistraturii.  Potrivit  normelor constituţionale  citate,  judecătorii

instanţelor   judecatoreşti   se  numesc  în  funcţie  de   Preşedintele

Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

    Drept argumente  Curtea invocă dispoziţia constituţională cu privire

la  separaţia şi colaborarea puterilor (art. 6), Carta Europeană  pentru

autoadministrarea  locală,  atribuţiile Adunării Populare  a  Găgăuziei,

precum   şi   autonomia   autorităţii  judecătoreşti   şi   independenţa

judecătorului.  În opinia noastră, aceste argumente au caracter  general

şi  nu  se referă direct la prevederile art. 20 alin. (2) din Legea  nr.

344-XIII  din  23  decembrie 1994 "Privind statutul juridic  special  al

Găgăuziei (Gagauz-Yeri)".

    Or, prevederile contestate ale art. 20 alin. (2) din Legea citată nu

pot  fi  interpretate  în afara principiilor art. 111  din  Constituţie,

potrivit cărora formele şi condiţiile speciale de autonomie după statute

speciale  sînt  atribuite  prin  legi  organice  (legile  organice  care

reglementează   statutele   speciale  ale  localităţilor  prevăzute   la

alineatul  (1)  pot  fi modificate cu votul a trei cincimi  din  numărul

deputaţilor  aleşi).  Legea  nr.  344-XIII din  23  decembrie  1994,  în

conformitate  cu Constituţia, concretizează normele fundamentale privind

statutul  juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), prin art. 20 alin.

(2)  al căreia acordă Adunării Populare a Găgăuziei dreptul de a propune

candidaturi  pentru funcţia de judecător al instanţelor de judecată  din

Găgăuzia.

    Propunerea este  un  demers oficial, în formă scrisă,  adresat  unei

autorităţi  sau  instituţii ierarhic superioare, pentru  acordarea  unui

grad, avansare sau promovarea în funcţie etc.

    În şedinţa Curţii  Constituţionale  a fost examinată,  de  asemenea,

procedura, stabilită în prevederea contestată din Legea nr. 344-XIII din

23  decembrie  1994, privind trimiterea propunerilor de  către  Adunarea

Populară a Găgăuziei şi soluţionarea lor.

    Reprezentantul Preşedintelui republicii a declarat că pe parcursul a

patru  ani, de cînd Legea în cauză este în vigoare, au fost depuse şapte

astfel  de propuneri. Adunarea Populară a Găgăuziei trimite  propunerile

Consiliului Superior al Magistraturii, care, după examinarea lor, decide

asupra   candidaturii   pentru  funcţia  de  judecător  şi   o   propune

Preşedintelui  pentru a fi numită în funcţia de judecător al instanţelor

de judecată din Găgăuzia.

    Reproducem textul  unei  astfel de propuneri, anexată la  dosar,  în

particular  privind  candidatul pentru funcţia de  judecător  Andreşkova

Tatiana.

                   ADUNAREA POPULARĂ (ХАЛК ТOПЛУШУ)

                      A GĂGĂUZIEI (GAGAUZ-YERI)

                           H O T Ă R Î R E

           privind judecătorul judecătoriei raionale Comrat

    În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie

1994  "Privind  statutul  juridic special al  Găgăuziei  (Gagauz-Yeri)",

Adunarea Populară a Găgăuziei

                         H O T Ă R Ă Ş T E :

    1. Recomandă  pe Andreşkova Tatiana pentru a fi numită în funcţia de

judecător al judecătoriei raionale Comrat.

    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data semnării.

    Preşedintele

    Adunării Populare

    a Găgăuziei                                      P.M. Paşalî

    or. Comrat, 2 august 1996.

    Nr. 54-XII/1.

           Propunerea Consiliului Superior al Magistraturii

                                        Dlui Mircea SNEGUR,

                                        Preşedintele Republicii Moldova

                          P R O P U N E R E

              pentru desemnarea în funcţia de judecător

                        al judecătoriei Comrat

    Potrivit hotărîrii  Consiliului  Superior  al Magistraturii  din  22

august  1996,  dna Andreşkova Tatiana a fost propusă pentru  funcţia  de

judecător al judecătoriei Comrat.

    Preşedintele Consiliului

    Superior al Magistraturii                               V. STURZA

    Cele enunţate  demonstrează  că de fapt s-a stabilit o ordine,  prin

care  judecătorii  instanţelor de judecată din Găgăuzia sînt  numiţi  în

funcţie  doar  ţinîndu-se  cont de opinia Adunării  Populare.  Consiliul

Superior  al  Magistraturii decide în mod independent care candidaţi  la

funcţia de judecător să fie propuşi Preşedintelui.

    Astfel, dispoziţia  art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din  23

decembrie  1994, care, pentru soluţionarea chestiunii discutate, prevede

acordul  Consiliului  Superior al Magistraturii, nu poate fi  calificată

nici  ca  o încălcare a Constituţiei, nici ca un amestec în  activitatea

Consiliului  Superior al Magistraturii, deoarece în esenţă este vorba de

exercitarea   de  către  Adunarea  Populară  a  Găgăuziei  a  unuia  din

elementele  statutului juridic special atribuit printr-o lege  specială,

în temeiul art. 111 din Constituţie.

    Suscită obiecţii şi problema organizatorică.

    După caracterul   şi  esenţa  sa,  obiectul  cauzei  examinate  este

limitarea atribuţiilor Adunării Populare a Găgăuziei.

    Considerăm că  pentru aprecierea constituţionalităţii art. 20  alin.

(2)  din  Legea  nr. 344-XIII, la etapa preliminară,  trebuia  solicitat

punctul  de  vedere  al Adunării Populare a Găgăuziei,  precum  şi  alte

materiale  referitoare la dosar, ceea ce nu s-a făcut. Mai mult ca atît,

Curtea  Constituţională a recunoscut drept parte în proces şi  Consiliul

Superior  al  Magistraturii, audiind opinia  reprezentantului  acestuia.

Adunarea  Populară  a Găgăuziei, însă, care, în conformitate cu art.  25

din Legea cu privire la Curtea Constituţională, este subiect cu drept de

sesizare  a  Curţii  Constituţionale, nu a fost informată  asupra  datei

audierii  cauzei  şi  nici  nu s-a luat o decizie de  a  amîna  audierea

acesteia.

    Un alt moment  important este faptul că, în conformitate cu art.  25

din  Legea  nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, Republica  Moldova  este

garant   al   exercitării  depline  şi  necondiţionate  a   atribuţiilor

Găgăuziei, stabilite prin această lege.

    Hotărîrea Curţii  Constituţionale  are  caracter mai  mult  politic,

decît juridic, şi prin consecinţele sale creează noi probleme.

    În temeiul celor enunţate conchidem că prevederile art. 20 alin. (2)

din  Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul  juridic

special al Găgăuziei "Gagauz-Yeri" nu contravine Constituţiei.