În şedinţa din 21.09.2010 Curtea Constituţională a examinat sesizarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului. La începutul şedinţei, în conformitate cu art.59 din Codul jurisdicţiei constituţionale, am solicitat amînarea audierilor pentru 23.09.2010, cînd va fi examinată adresarea Comisiei Electorale Centrale cu privire la confirmarea rezultatelor referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, ca fiind chestiuni interdependente. Curtea Constituţională a respins acest demers, considerînd insuficiente motivele invocate.

Susţin în fond avizul Curţii asupra sesizării privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului, ca urmare a nealegerii Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul alegerilor repetate din 7 decembrie 2009. În acelaşi timp, nu pot să fiu de acord cu decizia Curţii de a examina această sesizare înainte de sesizarea referitoare la rezultatele referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, avînd în vedere raţiunile pregnante pentru inversarea consecutivităţii examinării acestora.

1. Desfăşurarea referendumului constituţional din 5 septembrie 2010 a fost stabilită prin Hotărîrea Parlamentului nr.150 din 07.07.2010, în scopul soluţionării "crizei constituţionale, generată de imposibilitatea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova". În cazul în care referendumul constituţional ar fi reuşit, fapt ce ar fi dus, incontestabil, la soluţionarea crizei constituţionale, dizolvarea Parlamentului ar fi avut alte consecinţe juridice şi politice. Astfel, la dizolvarea Parlamentului în situaţia respectivă Preşedintele ţării ar fi luat în considerare circumstanţele noi, precum alegerea Preşedintelui de către întregul popor, desfăşurarea alegerilor prezidenţiale generale ş.a. Rezultatul pozitiv al referendumului din 5 septembrie 2010 urma a fi reflectat şi în avizul ulterior al Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului.

Pentru considerentele expuse sînt de părere că aceste chestiuni, în virtutea interdependenţei existente, necesitau a fi examinate în consecutivitatea dictată de logica desfăşurării lucrurilor.

Această teză este confirmată şi de faptul că Preşedintele interimar al Republicii Moldova a sesizat Curtea numai după ce au devenit de facto clare rezultatele referendumului constituţional, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe de jure la 23.09.2010.

2. Un alt motiv, care, în opinia mea, trebuia să determine Curtea Constituţională să examineze cauzele respective într-o consecutivitate logică, este că referendumul constituţional reprezintă un eveniment juridic strîns legat de alegerea Preşedintelui ţării, care necesita să fie consemnat de Curtea Constituţională în avizul cu privire la constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, ca urmare a faptului că Parlamentul, fiind în incapacitatea de a soluţiona criza politică, generată de nealegerea Preşedintelui ţării, a cerut poporului - puterea suverană - să aprobe legea pentru modificarea art.78 din Legea Supremă.

3. Prin avizul privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Curtea şi-a expus tangenţial opinia şi asupra rezultatelor referendumului constituţional din 5 septembrie 2010, prezentînd drept evidentă nevalabilitatea acestuia. Astfel, dacă la 23.09.2010, în procesul examinării rezultatelor referendumului, Curtea ar depista că în timpul votării sau al numărării voturilor au fost comise încălcări electorale grave, în baza art.172 din Codul electoral, ea trebuie să declare nul referendumul constituţional în ansamblu pe ţară sau în anumite unităţi administrativ-teritoriale. În acest caz, conform art.173 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală trebuie să repete, în termen de o lună, referendumul în întreaga ţară sau în anumite unităţi administrativ-teritoriale. În eventualitatea unei astfel de evoluţii Curtea ar fi trebuit să reflecte această situaţie în aviz.

Adresarea Comisiei Electorale Centrale privind referendumul republican constituţional şi sesizarea Preşedintelui interimar privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova au fost depuse la Curte la un interval scurt, fapt ce oferea Curţii Constituţionale posibilitatea de a le examina într-o ordine logică. Amînarea pentru două zile a examinării sesizării cu privire la constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului, solicitată prin demersul verbal al subsemnatului, nu ar fi avut repercusiuni negative pentru viaţa politică a statului. Dacă ar fi dat curs acestui demers, Curtea ar fi evitat să-şi expună opinia, indirect şi înainte de termen, asupra rezultatelor referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010.