1. Curtea Constituţională   a   recunoscut  pct.  2  din   Hotărîrea

Guvernului  nr.  97 din 8 februarie 1995 "Cu privire la  modificarea  şi

completarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova" ca fiind în

contradicţie  cu  art. 46 alin. (1) şi (2), art. 54, art. 126 alin.  (2)

lit. a), art. 127 alin. (1) din Constituţie.

    Nu împărtăşesc  aprecierile  şi  concluziile cuprinse  în  hotărîrea

Curţii  Constituţionale  şi,  în  baza art. 26 alin. (5)  din  Legea  cu

privire  la  Curtea  Constituţională şi art. 67 din  Codul  jurisdicţiei

constituţionale,  consider necesar de a-mi expune opinia separată asupra

acestei chestiuni.

    Curtea Constituţională  consideră că examinarea fondului problemelor

referitoare   la   modul   juridic  de   reorganizare   a   combinatului

agroindustrial în colhozul-agrofirmă "Vărzăreşti", raionul Nisporeni, nu

ţine   de   competenţa  sa.  Cu  toate  acestea,  după  părerea   Curţii

Constituţionale,  prin  prevederile  pct. 2  din  Hotărîrea  Guvernului,

supusă  examinării,  au fost încălcate unele principii  constituţionale,

inclusiv  principiile  privind proprietatea publică şi privată,  privind

protecţia  proprietăţii  private, precum şi privind asigurarea de  către

stat a reglementării activităţii economice şi administrării proprietăţii

publice ce-i aparţine.

    Sînt convins  că  problema luată în dezbatere nu oferă temei  pentru

asemenea concluzii.

    Stabilirea regimului  juridic al proprietăţii bazei de  transbordare

"Bucovăţ"  este problema-cheie, care urma să fie soluţionată în  această

cauză.  În cadrul şedinţei Curţii Constituţionale s-a stabilit că baza a

fost construită în anii 1969-1970 din investiţiile capitale centralizate

ale  Comitetului de Stat al CAI al RSSM în scopul prestării  serviciilor

de  încărcare  a vinurilor, produse la fabricile de vin situate  în  opt

localităţi  din  raionul  Nisporeni.  În 1971 ele  au  fost  reunite  în

Asociaţia sovhozurilor-fabrică din raionul Nisporeni cu centrul în satul

Vărzăreşti,  în  componenţa  căreia  a intrat şi  baza  de  transbordare

"Bucovăţ".  În  1986 Asociaţia a fost lichidată în legătură  cu  crearea

consiliului  raional al CAI. Totodată, pe baza gospodăriei agricole  din

satul Vărzăreşti şi a trei fabrici de vin (s. Vărzăreşti, s. Zberoaia şi

or.  Nisporeni) a fost creat combinatul agroindustrial "Vărzăreşti",  în

componenţa căruia a intrat şi baza sus-numită.

    În această perioadă  în oraşul Nisporeni a început construcţia  unei

fabrici  pentru producerea sucurilor. La 22 septembrie 1989, în  temeiul

hotărîrii   reprezentanţilor  gospodăriilor  agricole  şi  ai  punctelor

vinicole  din  raionul  Nisporeni,  pe  baza  fabricii  de  producere  a

sucurilor   şi  a  bazei  de  transbordare  "Bucovăţ",  a  fost   creată

Întreprinderea   intergospodărească  pentru  producerea,  colectarea  şi

prelucrarea   strugurilor   şi   comercializarea   producţiei   vinicole

"Struguraş".  Conducerea combinatului agroindustrial "Vărzăreşti" nu s-a

conformat  însă  acestei  hotărîri şi nu a transmis baza  menţionată  la

balanţa   întreprinderii  "Struguraş",  iar  fondurile  fixe  ale  bazei

"Bucovăţ" au fost luate în arendă.

    La 8 februarie 1991 Guvernul, Prim-ministrul Mircea Druc, au adoptat

Hotărîrea   nr.   66   "Cu   privire   la   reorganizarea   combinatului

agroindustrial  "Vărzăreşti" din raionul Nisporeni în colhoz-agrofirmă",

potrivit  căreia fondurile fixe ale combinatului agroindustrial au  fost

transmise  cu titlu gratuit colhozului-agrofirmă "Vărzăreşti" (pct.2 din

hotărîre).

    Asociaţia Gospodăriilor   Ţărăneşti  "Vărzăreşti",   considerîndu-se

succesor  de  drept  al colhozului-agrofirmă, a cerut ulterior să  i  se

transmită  bunurile  bazei  "Bucovăţ", care din 1990 era  gestionată  de

Întreprinderea de Stat "Struguraş". La aceste bunuri puteau pretinde, de

asemenea, şi cele 8 puncte de producere a vinului din raionul Nisporeni.

    La 8 februarie  1995  Guvernul  a adoptat Hotărîrea nr.  97  privind

modificarea  şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 66 din 8  februarie

1991.  Pct.  2  al  Hotărîrii Guvernului  prevede  excluderea  bazei  de

transbordare  "Bucovăţ" din fondurile fixe, transmise anterior cu  titlu

gratuit   colhozului-agrofirmă   "Vărzăreşti",   iar  pct.   3   prevede

transmiterea  ei  la  balanţa  întreprinderii de  Stat  "Struguraş"  din

raionul Nisporeni.

    În Hotărîrea   sa   Curtea  Constituţională  menţionează   că   prin

prevederile  pct.  2  din  Hotărîrea contestată  a  Guvernului  au  fost

încălcate  principiile  constituţionale privind dreptul la  proprietatea

privată.  Acest  raţionament nu este însă convingător, argumentarea  lui

are  un caracter vădit general şi nu este corelată cu prevederile pct. 2

din Hotărîrea Guvernului nr. 97 din 8 februarie 1995.

    Avînd în vedere  dispoziţiile art. 46 din Constituţie,  proprietatea

privată  este  o formă de activitate economică a persoanelor  fizice  şi

juridice  în  calitate  de  persoane private.  Prevederile  pct.  2  din

Hotărîrea  examinată a Guvernului nu constituie o normă juridică, ci  au

un   caracter   de  dispoziţie  în  raport  cu  un  obiect  concret   al

proprietăţii. Prin urmare, cauza examinată constituie un litigiu privind

dreptul   de   proprietate,  apărut  pînă  la  intrarea  în  vigoare   a

Constituţiei,  - obiectul litigiului îl constituie Hotărîrea  Guvernului

Republicii Moldova nr. 66 din 8 februarie 1991.

    Astfel, Hotărîrea  Guvernului  nr. 97 (prevederile pct. 2) nu  putea

constitui  obiect al controlului constituţionalităţii, deoarece nu  este

act  normativ.  În virtutea competenţelor conferite prin Constituţie  şi

Legea  cu  privire  la Curtea  Constituţională,  Curtea  Constituţională

rezolvă  numai probleme de drept şi nu examinează litigii  patrimoniale,

inclusiv  litigii  legate de apartenenţa unor sau altor  obiective  unor

proprietari concreţi. Aceasta este competenţa instanţelor de judecată de

drept comun.

    Totodată, Curtea  Constituţională, prin hotărîrea sa, a prestabilit,

de  fapt,  temeiurile  deciziei judecătoreşti în problema  dreptului  de

proprietate  asupra  bazei  de  transbordare  "Bucovăţ",  ceea  ce  este

inadmisibil.

    2. Nu sînt de  acord  nici  cu concluziile  Curţii  Constituţionale,

potrivit   cărora  nu  au  fost  stabilite  circumstanţe  legale  pentru

adoptarea  pct.  2 din Hotărîrea Guvernului nr. 97, consfinţite în  art.

102 alin. (2) din Constituţie.

    Conţinutul acestui  punct denotă că Guvernul a adoptat hotărîrea  în

cauză în limitele competenţei sale şi că prin prevederile pct. 2 au fost

operate  modificări şi completări într-o hotărîre a Guvernului  adoptată

anterior.

    3. Apreciind  concluziile Curţii Constituţionale asupra dosarului în

cauză,  este  necesar a menţiona că ele nu coincid cu  poziţia  juridică

expusă  de  Curtea Constituţională în decizia sa din 21 septembrie  1998

(dosarul nr. 50a) privind respingerea sesizării deputatului în Parlament

Victor  Cecan despre controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului

nr.  257 din 27 aprilie 1995 "Cu privire la transmiterea proprietăţii de

stat   de  la  balanţa  Societăţii  pe  Acţiuni  "Consind"  la   balanţa

Întreprinderii de Stat - Institutul "Incercom".

    În decizia sa   Curtea  Constituţională  a  menţionat  că  hotărîrea

contestată  a Guvernului prevede înfăptuirea acţiunii unice de dispunere

a  părţii de proprietate care aparţine statului şi aplicarea ei  vizează

un  caz  concret,  fapt pentru care hotărîrea în cauză nu  are  caracter

general-reglementativ.

    În decizie se  menţiona,  de asemenea, că litigiile ce se referă  în

mod  prioritar  la  neîndeplinirea sau îndeplinirea  neconştiincioasă  a

obligaţiilor,  recunoaşterea nulităţii (integral sau parţial) a  actelor

organelor  administraţiei  publice  şi  ale altor  organe,  care  nu  au

caracter  normativ  şi care sînt în contradicţie cu legea sau cu un  alt

act   normativ  ce  lezează  drepturile  sau  interesele  legitime   ale

persoanelor   juridice   sau  fizice,  ţin  de  competenţa   instanţelor

judecătoreşti  de  drept  comun. Prin  urmare,  soluţionarea  chestiunii

abordate în sesizare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

    Cu regret, examinînd  în  cadrul acestui dosar o problemă  similară,

Curtea Constituţională a adoptat altă poziţie juridică.

    Consider că procesul  asupra  acestui  dosar  urma  să  fie  sistat,

deoarece dispoziţiile contestate ale pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr.

97  din  8  februarie  1995 nu au  aspect  juridico-constituţional,  iar

obiectul  sesizării a fost ridicat în mod artificial la grad de problemă

constituţională.