Hotărârea nr. 25 din 11.05.1999

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.25 din 11.05.1999 despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 97 din 8 februarie 1995 "Cu privire la modificarea şi completarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial 56-58/36, 03.06.1999)


Monitorul: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.56-58/36 din 03.06.1999
Subiectul sesizării: deputat
Tipul hotărârii: controlul constituționalității hotărârilor și a dispozițiilor Guvernului
Prevedere: prevederi declarate neconstituționale


Hotărârea Curții Constituționale:
1. ro_1999_h_25.pdf


OPINIE SEPARATĂ (Nicolae CHISEEV)
   1. Curtea Constituţională   a   recunoscut  pct.  2  din   Hotărîrea
Guvernului  nr.  97 din 8 februarie 1995 "Cu privire la  modificarea  şi
completarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova" ca fiind în
contradicţie  cu  art. 46 alin. (1) şi (2), art. 54, art. 126 alin.  (2)
lit. a), art. 127 alin. (1) din Constituţie.
    Nu împărtăşesc  aprecierile  şi  concluziile cuprinse  în  hotărîrea
Curţii  Constituţionale  şi,  în  baza art. 26 alin. (5)  din  Legea  cu
privire  la  Curtea  Constituţională şi art. 67 din  Codul  jurisdicţiei
constituţionale,  consider necesar de a-mi expune opinia separată asupra
acestei chestiuni.
    Curtea Constituţională  consideră că examinarea fondului problemelor
referitoare   la   modul   juridic  de   reorganizare   a   combinatului
agroindustrial în colhozul-agrofirmă "Vărzăreşti", raionul Nisporeni, nu
ţine   de   competenţa  sa.  Cu  toate  acestea,  după  părerea   Curţii
Constituţionale,  prin  prevederile  pct. 2  din  Hotărîrea  Guvernului,
supusă  examinării,  au fost încălcate unele principii  constituţionale,
inclusiv  principiile  privind proprietatea publică şi privată,  privind
protecţia  proprietăţii  private, precum şi privind asigurarea de  către
stat a reglementării activităţii economice şi administrării proprietăţii
publice ce-i aparţine.
    Sînt convins  că  problema luată în dezbatere nu oferă temei  pentru
asemenea concluzii.
    Stabilirea regimului  juridic al proprietăţii bazei de  transbordare
"Bucovăţ"  este problema-cheie, care urma să fie soluţionată în  această
cauză.  În cadrul şedinţei Curţii Constituţionale s-a stabilit că baza a
fost construită în anii 1969-1970 din investiţiile capitale centralizate
ale  Comitetului de Stat al CAI al RSSM în scopul prestării  serviciilor
de  încărcare  a vinurilor, produse la fabricile de vin situate  în  opt
localităţi  din  raionul  Nisporeni.  În 1971 ele  au  fost  reunite  în
Asociaţia sovhozurilor-fabrică din raionul Nisporeni cu centrul în satul
Vărzăreşti,  în  componenţa  căreia  a intrat şi  baza  de  transbordare
"Bucovăţ".  În  1986 Asociaţia a fost lichidată în legătură  cu  crearea
consiliului  raional al CAI. Totodată, pe baza gospodăriei agricole  din
satul Vărzăreşti şi a trei fabrici de vin (s. Vărzăreşti, s. Zberoaia şi
or.  Nisporeni) a fost creat combinatul agroindustrial "Vărzăreşti",  în
componenţa căruia a intrat şi baza sus-numită.
    În această perioadă  în oraşul Nisporeni a început construcţia  unei
fabrici  pentru producerea sucurilor. La 22 septembrie 1989, în  temeiul
hotărîrii   reprezentanţilor  gospodăriilor  agricole  şi  ai  punctelor
vinicole  din  raionul  Nisporeni,  pe  baza  fabricii  de  producere  a
sucurilor   şi  a  bazei  de  transbordare  "Bucovăţ",  a  fost   creată
Întreprinderea   intergospodărească  pentru  producerea,  colectarea  şi
prelucrarea   strugurilor   şi   comercializarea   producţiei   vinicole
"Struguraş".  Conducerea combinatului agroindustrial "Vărzăreşti" nu s-a
conformat  însă  acestei  hotărîri şi nu a transmis baza  menţionată  la
balanţa   întreprinderii  "Struguraş",  iar  fondurile  fixe  ale  bazei
"Bucovăţ" au fost luate în arendă.
    La 8 februarie 1991 Guvernul, Prim-ministrul Mircea Druc, au adoptat
Hotărîrea   nr.   66   "Cu   privire   la   reorganizarea   combinatului
agroindustrial  "Vărzăreşti" din raionul Nisporeni în colhoz-agrofirmă",
potrivit  căreia fondurile fixe ale combinatului agroindustrial au  fost
transmise  cu titlu gratuit colhozului-agrofirmă "Vărzăreşti" (pct.2 din
hotărîre).
    Asociaţia Gospodăriilor   Ţărăneşti  "Vărzăreşti",   considerîndu-se
succesor  de  drept  al colhozului-agrofirmă, a cerut ulterior să  i  se
transmită  bunurile  bazei  "Bucovăţ", care din 1990 era  gestionată  de
Întreprinderea de Stat "Struguraş". La aceste bunuri puteau pretinde, de
asemenea, şi cele 8 puncte de producere a vinului din raionul Nisporeni.
    La 8 februarie  1995  Guvernul  a adoptat Hotărîrea nr.  97  privind
modificarea  şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 66 din 8  februarie
1991.  Pct.  2  al  Hotărîrii Guvernului  prevede  excluderea  bazei  de
transbordare  "Bucovăţ" din fondurile fixe, transmise anterior cu  titlu
gratuit   colhozului-agrofirmă   "Vărzăreşti",   iar  pct.   3   prevede
transmiterea  ei  la  balanţa  întreprinderii de  Stat  "Struguraş"  din
raionul Nisporeni.
    În Hotărîrea   sa   Curtea  Constituţională  menţionează   că   prin
prevederile  pct.  2  din  Hotărîrea contestată  a  Guvernului  au  fost
încălcate  principiile  constituţionale privind dreptul la  proprietatea
privată.  Acest  raţionament nu este însă convingător, argumentarea  lui
are  un caracter vădit general şi nu este corelată cu prevederile pct. 2
din Hotărîrea Guvernului nr. 97 din 8 februarie 1995.
    Avînd în vedere  dispoziţiile art. 46 din Constituţie,  proprietatea
privată  este  o formă de activitate economică a persoanelor  fizice  şi
juridice  în  calitate  de  persoane private.  Prevederile  pct.  2  din
Hotărîrea  examinată a Guvernului nu constituie o normă juridică, ci  au
un   caracter   de  dispoziţie  în  raport  cu  un  obiect  concret   al
proprietăţii. Prin urmare, cauza examinată constituie un litigiu privind
dreptul   de   proprietate,  apărut  pînă  la  intrarea  în  vigoare   a
Constituţiei,  - obiectul litigiului îl constituie Hotărîrea  Guvernului
Republicii Moldova nr. 66 din 8 februarie 1991.
    Astfel, Hotărîrea  Guvernului  nr. 97 (prevederile pct. 2) nu  putea
constitui  obiect al controlului constituţionalităţii, deoarece nu  este
act  normativ.  În virtutea competenţelor conferite prin Constituţie  şi
Legea  cu  privire  la Curtea  Constituţională,  Curtea  Constituţională
rezolvă  numai probleme de drept şi nu examinează litigii  patrimoniale,
inclusiv  litigii  legate de apartenenţa unor sau altor  obiective  unor
proprietari concreţi. Aceasta este competenţa instanţelor de judecată de
drept comun.
    Totodată, Curtea  Constituţională, prin hotărîrea sa, a prestabilit,
de  fapt,  temeiurile  deciziei judecătoreşti în problema  dreptului  de
proprietate  asupra  bazei  de  transbordare  "Bucovăţ",  ceea  ce  este
inadmisibil.
    2. Nu sînt de  acord  nici  cu concluziile  Curţii  Constituţionale,
potrivit   cărora  nu  au  fost  stabilite  circumstanţe  legale  pentru
adoptarea  pct.  2 din Hotărîrea Guvernului nr. 97, consfinţite în  art.
102 alin. (2) din Constituţie.
    Conţinutul acestui  punct denotă că Guvernul a adoptat hotărîrea  în
cauză în limitele competenţei sale şi că prin prevederile pct. 2 au fost
operate  modificări şi completări într-o hotărîre a Guvernului  adoptată
anterior.
    3. Apreciind  concluziile Curţii Constituţionale asupra dosarului în
cauză,  este  necesar a menţiona că ele nu coincid cu  poziţia  juridică
expusă  de  Curtea Constituţională în decizia sa din 21 septembrie  1998
(dosarul nr. 50a) privind respingerea sesizării deputatului în Parlament
Victor  Cecan despre controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului
nr.  257 din 27 aprilie 1995 "Cu privire la transmiterea proprietăţii de
stat   de  la  balanţa  Societăţii  pe  Acţiuni  "Consind"  la   balanţa
Întreprinderii de Stat - Institutul "Incercom".
    În decizia sa   Curtea  Constituţională  a  menţionat  că  hotărîrea
contestată  a Guvernului prevede înfăptuirea acţiunii unice de dispunere
a  părţii de proprietate care aparţine statului şi aplicarea ei  vizează
un  caz  concret,  fapt pentru care hotărîrea în cauză nu  are  caracter
general-reglementativ.
    În decizie se  menţiona,  de asemenea, că litigiile ce se referă  în
mod  prioritar  la  neîndeplinirea sau îndeplinirea  neconştiincioasă  a
obligaţiilor,  recunoaşterea nulităţii (integral sau parţial) a  actelor
organelor  administraţiei  publice  şi  ale altor  organe,  care  nu  au
caracter  normativ  şi care sînt în contradicţie cu legea sau cu un  alt
act   normativ  ce  lezează  drepturile  sau  interesele  legitime   ale
persoanelor   juridice   sau  fizice,  ţin  de  competenţa   instanţelor
judecătoreşti  de  drept  comun. Prin  urmare,  soluţionarea  chestiunii
abordate în sesizare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    Cu regret, examinînd  în  cadrul acestui dosar o problemă  similară,
Curtea Constituţională a adoptat altă poziţie juridică.
    Consider că procesul  asupra  acestui  dosar  urma  să  fie  sistat,
deoarece dispoziţiile contestate ale pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr.
97  din  8  februarie  1995 nu au  aspect  juridico-constituţional,  iar
obiectul  sesizării a fost ridicat în mod artificial la grad de problemă
constituţională.

 

 


Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Vasile Nedelciuc, preşedintele Comisiei pentru politica externă, autorul sesizării, reprezentantului Guvernului Constantin Olaru, viceministru al agriculturii şi industriei prelucrătoare, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.97 din 8 februarie 1995 "Cu privire la modificarea şi completarea unor hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova" (în continuare Hotărîrea Guvernului nr.97). Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Vasile Nedelciuc, depusă la 11 ianuarie 1999, în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Agriculturii şi Industriei Prelucrătoare.
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori:   //   Vizitatori ieri:   //   azi:   //   Online:
Acces rapid