Examinînd dosarul în cauză, Curtea Constituţională avea obligaţia să

constate  dacă Hotărîrea Guvernului nr.1067 din 11 noiembrie 1999,  prin

care  a  fost abrogată Hotărîrea Guvernului nr.337 din 25 mai  1995  "Cu

privire la contorizarea apei şi energiei termice consumată de populaţie,

instituţii  publice  şi  agenţi economici", nu  contravine  prevederilor

Constituţiei,  care  stipulează  că "Republica Moldova este un  stat  de

drept,  democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile

lui,  libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul

politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate".

    În procesul examinării  dosarului  era necesar să se ţină  cont,  de

asemenea, de următoarele prevederi ale Constituţiei:

    art.6, care stipulează  că în Republica Moldova puterea legislativă,

executivă  şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea

prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei;

    art.9 alin.(2), potrivit căruia proprietatea nu poate fi folosită în

detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului;

    art.47 alin.(1),  potrivit  căruia statul este obligat să ia  măsuri

pentru  ca  orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i  asigure

sănătatea   şi  bunăstarea,  lui  şi  familiei  lui,  cuprinzînd  hrana,

îmbrăcămintea,  locuinţa,  îngrijirea  medicală,  precum  şi  serviciile

sociale necesare;

    art.54 alin.(1),  care stipulează că exerciţiul unor drepturi sau al

unor  libertăţi  poate  fi  restrîns numai prin lege şi  numai  dacă  se

impune,  după  caz,  pentru: apărarea siguranţei naţionale,  a  ordinii,

sănătăţii  ori  a  moralei  publice, a  drepturilor  şi  a  libertăţilor

cetăţenilor; desfăşurarea anchetei penale; prevenirea consecinţelor unei

calamităţi naturale ori avarii;

    art.103 alin.(2),  potrivit  căruia  Guvernul, în  cazul  exprimării

votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului,

îndeplineşte  numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă

la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.

    În sesizare se  menţionează corect că abrogarea Hotărîrii Guvernului

nr.337  pentru  motivul  că  Guvernul se afla în  condiţiile  impuse  de

art.103  alin.(2)  din  Constituţie nu se înscrie în  limitele  cadrului

legal existent în Republica Moldova.

    Analiza comparativă a textului hotărîrii în cauză, pe de o parte, şi

a  prevederilor  Legii  cu  privire  la Guvern*,  Legii  cu  privire  la

energetică**,  Legii  cu  privire  la  apa  potabilă***,  Legii  privind

protecţia consumatorilor**** şi Constituţiei, pe de altă parte, denotă o

discrepanţă între hotărîrea Guvernului şi actele normative citate.

------------------------------------

    * Veştile, 1990, nr.8, art.191

    ** M.O, 1998, nr.50-51, art.366

    *** M.O, 1999, nr.39-41, art.167

    **** Monitor, 1993, nr.10, partea I

    În baza art.102  alin.(2) din Constituţie, Guvernul adoptă  hotărîri

şi dispoziţii, care se emit prin organizarea executării legilor. Conform

hotărîrilor  Curţii  Constituţionale nr.39 din 22.12.1997* şi nr.16  din

20.04.2000**,  adoptarea  unor  acte legislative, inclusiv în  cele  mai

importante   domenii  ale  vieţii  economice  şi  sociale  a   statului,

constituie  o funcţie exclusivă a Parlamentului. În hotărîrea sa  Curtea

Constituţională  a  arătat  că  orice derogare de  la  aceste  prevederi

constituţionale,   chiar  şi  în  perioada  cînd  Guvernul  este  demis,

constituie  o încălcare a dispoziţiilor art.7 din Constituţie,  potrivit

cărora Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă.

---------------------------

    * M.O., 1998, nr.6-7, art.3

    ** M.O., 2000, nr.53, art.19

    Mai mult, Curtea   Constituţională  în  Hotărîrea  sa  nr.48  din  1

octombrie  1999*** a menţionat că administrarea treburilor publice poate

fi   efectuată  prin  emiterea  actelor  juridice  cu  caracter  general

obligatoriu  în  cazurile în care acestea ţin de asigurarea  securităţii

interne  şi  externe  a  statului, menţinerea stării  de  legalitate,  a

stabilităţii  sociale,  economice  şi  politice  şi  evitarea  efectelor

fenomenelor  naturale  şi  factorilor imprevizibili,  care  prezintă  un

pericol  public.  Această  opinie a fost confirmată  şi  prin  Hotărîrea

Curţii Constituţionale nr.16 din 20 aprilie 2000.

---------------------------

    *** M.O, 1999, nr.112-114, art.57

    Astfel, consider  ca  nefondate  referinţele  din  Hotărîrea  Curţii

Constituţionale în problema dată la Legea cu privire la Guvern, potrivit

cărora, în perioada demisiei, Guvernul este limitat numai în dreptul său

de   asigurare   a  realizării  politicii  externe  şi   de   iniţiativă

legislativă.   De  asemenea,  consider  nefondate  şi  afirmaţiile   din

Hotărîrea  Curţii Constituţionale privind faptul că Hotărîrea Guvernului

nr.1067  a  fost adoptată în scopul menţinerii stării de  legalitate,  a

stabilităţii sociale şi economice.

    În opinia mea,  legalitatea  este  un principiu  general  de  drept,

potrivit  căruia  autorităţile  de stat, instituţiile  publice  şi  toţi

cetăţenii  sînt obligaţi să respecte legea şi prin comportamentul lor să

se conformeze prevederilor acesteia. Acest principiu consacră supremaţia

legii  în întreaga activitate socială. Principiul general al legalităţii

este consfinţit şi în Constituţie, Legea Supremă a Republicii Moldova.

    Nici o lege şi  nici un alt act juridic care contravine prevederilor

Constituţiei  nu  are putere juridică. Or, adoptînd  Hotărîrea  nr.1067,

prin care a abrogat Hotărîrea nr.337 "Cu privire la contorizarea apei şi

energiei  termice  consumate de populaţie, instituţii publice şi  agenţi

economici",  Guvernul  nu a menţinut starea de legalitate în  stat,  ci,

dimpotrivă, a subminat cadrul juridic existent.

    Sînt nefondate  şi  referinţele Hotărîrii Curţii Constituţionale  la

Legea  nr.272-XIV din 10 februarie 1999 "Cu privire la apa potabilă"  şi

la Legea nr.1525-XIII din 19 februarie 1998 "Cu privire la energetică".

    Abrogarea de către Guvern a Hotărîrii nr.337 contravine art.4 lit.d)

din  Legea cu privire la apa potabilă, care prevede că la baza politicii

statului  în  domeniul  alimentării cu apă potabilă se  află  principiul

prestării  contra  plată a serviciilor de alimentare cu apă potabilă  în

bază  de  contracte  şi date despre volumul de consum, precum  şi  art.9

pct.(1) din Legea cu privire la energetică, care stipulează că relaţiile

economice  dintre întreprinderile energetice şi consumatori se stabilesc

pe  bază  de  contracte.  Mai mult ca atît,  art.14  pct.(3)  din  legea

precitată  prevede  obligativitatea  furnizorilor de a  instala,  testa,

repara şi înlocui aparatele de măsurare din cont propriu.

    Principiile enunţate   nu  fac  parte  din  arsenalul   retorismului

propagandistic,   mai  condamnabil  decît  lipsa  principiilor.   Aceste

principii  juridice sînt adunate şi detaliate într-un sistem de garanţii

constituţionale  şi legislative întruchipate atît în art.1 din Legea  cu

privire  la  protecţia  consumatorilor nr.1453-XII din 25 mai  1993,  ce

defineşte  noţiunea  de consumator ca persoană fizică  care  dobîndeşte,

utilizează  ori  consumă,  ca destinatar final, produse obţinute  de  la

agenţi  economici sau care beneficiază de servicii prestate de  aceştia,

cît  şi  în art.8 alin. patru din aceeaşi lege, conform  căruia  agenţii

economici  sînt  obligaţi  să măsoare produsele  şi  serviciile  oferite

consumatorilor  cu mijloace de măsurare şi control adecvate,  verificate

metrologic în modul stabilit.

    În opinia mea,  prin  Hotărîrea  sa Curtea  Constituţională  nu  s-a

manifestat  ca un exponent al intereselor consumatorilor, ci a  înclinat

spre  protejarea  unor  interese locale, care intră în  contradicţie  cu

interesele generale ale societăţii.

    Avînd în vedere  cele  expuse, consider că sesizarea deputaţilor  în

Parlament  Iurie  Roşca, Ion Neagu, Ştefan Secăreanu şi Alexandru  Lazăr

este  întemeiată,  iar prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1067  din  19

noiembrie  1999 "Cu privire la abrogarea Hotărîrii Guvernului nr.337 din

25 mai 1995" sînt neconstituţionale.