HOTĂRÂRE
PENTRU CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII
unor prevederi din Legea nr. 48 din 26 martie 2011
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
(Sesizarea nr. 10a/2011)

CHIŞINĂU
18 octombrie 2011

În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecător-raportor,
Dl Victor PUŞCAŞ,
Dl Petru RAILEAN,
Dna Elena SAFALERU, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteaţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 aprilie 2011, înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând sesizarea la 11 octombrie 2011 în şedinţă plenară publică,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea deputaţilor în Parlament dnii Vladimir Voronin, Serghei Sîrbu, Iurie Muntean, Igor Dodon şi Artur Reşetnicov, depusă la Curtea Constituţională la 18 aprilie 2011, în temeiul art.25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în vederea exercitării controlului constituţionalităţii prevederilor articolelor V, VII, X, XIX şi XXX din Legea nr.48 din 26 martie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (M.O. nr.53/114, 2011).

2. Autorii sesizării pretind, în special, că modificările operate restrâng drepturile unor categorii de persoane, care au fost dobândite în mod licit şi de care acestea au beneficiat o perioadă îndelungată de timp, considerându-le contrare art.1 alin.(3), art.7, art.15, art.16, art.18, art.43, art.46, art.47, art.54 şi art.126 din Constituţie, art.7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.2 alin.(2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 mai 2011 sesizarea a fost declarată admisibilă.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Economiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii Generale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Centrului pentru Drepturile Omului, Asociaţiei obşteşti „Juriştii pentru Drepturile Omului".

5. La şedinţa plenară publică a Curţii a participat dl Serghei Sîrbu, unul dintre semnatarii sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dnii Victor Morgoci, şeful secţiei drept privat, şef-adjunct al Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului, şi Sergiu Chirică, consultant principal în sectorul legislaţie civilă, comercial-economică şi de mediu în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Veaceslav Negruţă, ministru al finanţelor, doamnele Valentina Buliga, ministru al muncii, protecţiei sociale şi familiei, şi Laura Grecu, şef al Direcţiei asigurări sociale a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele:

Articolul 1
Statul Republica Moldova

„[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă

„Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 15
Universalitatea

„Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Articolul 16
Egalitatea

„1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 18
Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova

„ (1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară."

Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„ (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„ (1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

„ (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„ (1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 126
Economia

„ (1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[...] g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

[...]"

7. Prevederile relevante ale Legii nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (M.O. nr.1- 4/2, 2000) sunt următoarele:

Articolul 1
Noţiuni

„În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

asigurări sociale - sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constând în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;

ajutor de deces - sumă de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale în cazul încetării din viaţă a asiguratului sau a pensionarului; [...]"

Articolul 3
Principiile organizării şi funcţionării
sistemului public de asigurări sociale

„Sistemul public de asigurări sociale (denumit în continuare sistem public) se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;

b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

c) principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;

d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;

e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

f) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuire pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;

g) principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii."

Articolul 41
Categoriile de alte drepturi de asigurări sociale

„Asiguraţii din sistemul public au dreptul, în afară de pensie, la:

[...]

f) ajutor de deces."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (M.O. nr.35-38/148, 2006) sunt următoarele:

Articolul 38

„În cazurile în care, pentru unii salariaţi, după punerea în aplicare a prezentei legi, salariile de bază, incluzând sporurile şi suplimentele, vor fi mai mici decât salariile de bază anterior în vigoare, incluzând sporurile şi suplimentele, angajaţilor în cauză, pentru perioada de activitate în instituţia bugetară respectivă în aceeaşi funcţie sau într-o funcţie mai avansată, li se va plăti diferenţa de salariu. Modul de calculare şi de plată a diferenţei de salariu se stabileşte prin hotărâre de Guvern."

9. Prevederile relevante ale Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 4 iulie 2008 (M.O. nr.230-232/840, 2008) sunt următoarele:

Articolul 1
Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează regimul general al funcţiei publice, statutul funcţionarului public, raporturile juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile publice (în cele ce urmează - raporturi de serviciu), precum şi alte raporturi ce decurg din acestea.

(2) Scopul prezentei legi constă în asigurarea realizării unui serviciu public stabil, profesionist, imparţial, transparent şi eficient în interesul societăţii şi al statului.

Articolul 42
Garanţiile sociale

„[...]

(3) În cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public, la cererea lui scrisă, beneficiază, pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public, de dreptul la o indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută, iar funcţionarul public salariat cu salariu lunar - în proporţie de 50% din salariul lunar la momentul depunerii cererii în cauză. Acordarea indemnizaţiei respective se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă. În cazul în care funcţionarul public a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării în timpul exercitării funcţiei publice, indemnizaţia unică i se va acorda în mărimea cuvenită pentru anii compleţi de activitate în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.

[...]"

Articolul 69¹

„Persoana care a deţinut statutul de funcţionar public, dar nu s-a folosit de dreptul la indemnizaţia unică specificată la art.42 alin.(3) din motivul că funcţia deţinută, pe parcursul exercitării acesteia, a devenit funcţie de demnitate publică, beneficiază de indemnizaţia unică menţionată la încetarea mandatului sau la pensionare în perioada exercitării mandatului. Indemnizaţia respectivă se acordă la cererea în scris a persoanei ce exercită funcţie de demnitate publică şi se consemnează în carnetul de muncă."

10. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată la New York la 10 decembrie 1948, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veştile nr.8/233, 1990):

Articolul 7

„Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare."

Articolul 25

„1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.

[...]"

11. Prevederile relevante ale Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat la New York la 16 decembrie 1966 şi ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veştile nr.8/233, 1990):

Articolul 2

„[...]

2. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau pe orice altă împrejurare.

[...]"

12. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, M.O. nr.54-55/502, 1997), în continuare - "Convenţia Europeană", sunt următoarele:

Articolul 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie
Protecţia proprietăţii

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

ÎN DREPT

13. La 26 martie 2011 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.48 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Prin prevederile legii au fost expuse în redacţie nouă:

- alineatul (3) art. 59 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993:

„În cazul încetării din viaţă a pensionarului, familiei sau persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în cuantum echivalent cu cel stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat". (art.V din Legea nr.48 din 26 martie 2011);

- alineatul (4) art. 33 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995:

„În caz de deces al judecătorului demisionat sau pensionat, familiei lui sau persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în cuantumul echivalent cu cel stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat". (art.VII din Legea nr. 48 din 26 martie 2011);

- alineatul (1) art.45 din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000:

„În cazul eliberării din serviciu în legătură cu ieşirea la pensie şi în temeiul art.43 alin.(2) lit.c), d) şi f), colaboratorul vamal primeşte o indemnizaţie unică conform prevederilor art.42 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public";

- s-a completat cu alineatul (1¹) articolul 45 din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000:

„În cazul eliberării din serviciu în temeiul art.43 alin.(2) lit.e), colaboratorul vamal primeşte indemnizaţiile prevăzute la art.42 alin.(6) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public". (art.XIX din Legea nr. 48 din 26 martie 2011);

- au fost abrogate:

- alineatul (10) al art. 27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 (art.X din Legea nr. 48 din 26 martie 2011) şi

- alineatul (6) al art. 65 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr.170-XVI din 19 iulie 2007 (art.XXX din Legea nr. 48 din 26 martie 2011).

14. Autorii sesizării consideră că, expunând într-o nouă redacţie alin.(3) art.59 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, alin.(4) art.33 din Legea cu privire la statutul judecătorului şi abrogând alin.(6) al art.65 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, Parlamentul a redus esenţial şi absolut nejustificat cuantumul ajutorului de deces, iar prin alin.(1) şi alin.(1¹) ale art.45 din Legea serviciului în organele vamale, care stipulează condiţii noi privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu, inclusiv în legătură cu pensionarea, a diminuat protecţia socială a acestor categorii de persoane, statuată prin prevederile legale anterioare.

15. În sesizare se menţionează de asemenea că prin abrogarea alin.(10) al art.27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii au fost excluşi din categoria de magistraţi, cu toate drepturile salariale şi garanţiile sociale respective, şeful aparatului Consiliului Superior al Magistraturii şi alţi funcţionari.

16. Analizând obiectul sesizării prin prisma dispoziţiilor constituţionale, normelor actelor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legislaţiei naţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele.

17. Curtea relevă faptul că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi examinate prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituţie. Prin urmare, având în vedere argumentele autorilor sesizării, Curtea va examina pretinsa încălcare a articolului 46 combinat cu articolul 54 din Constituţie, încălcarea articolului 47 combinat cu articolul 16 din Constituţie, iar încălcarea articolului 43 din Constituţie separat.

I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 46 COMBINAT CU ARTICOLUL 54 DIN CONSTITUŢIE

18. În şedinţa publică a Curţii, în argumentarea sesizării semnatarul acesteia a pledat pentru includerea ajutorului de deces şi a indemnizaţiei unice pentru eliberarea din funcţie în câmpul garanţiilor dreptului de proprietate, consacrat de articolul 46 din Constituţie şi articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

19. Autorii sesizării pretind că normele privind reducerea ajutorului de deces şi a indemnizaţiei unice pentru eliberarea din funcţie, supuse controlului constituţionalităţii, încalcă articolul 46 din Constituţie, care prevede următoarele:

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."

A. Argumentele autorilor sesizării

20. Autorii sesizării consideră că norma articolului 46 din Constituţie urmează a fi aplicată în coroborare cu prevederile articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, care garantează dreptul de proprietate, şi jurisprudenţa Curţii Europene în domeniu.

21. Potrivit autorilor sesizării, în lumina Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 15 din 13 septembrie 2011 pentru controlul constituţionalităţii articolului 18 alin. (3) din Legea nr. 152-XVI din 8 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei şi jurisprudenţei Curţii Europene, ajutorul de deces şi indemnizaţia unică pentru eliberarea din funcţie constituie „bunuri" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

22. Ei susţin că în momentul angajării în funcţie persoanele dobândesc o „speranţă legitimă" şi rezonabilă cu privire la obţinerea prestaţiilor sociale prevăzute de legislaţie, acestea fiind astfel un „bun" în sensul dreptului protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

23. În acest context, potrivit autorilor sesizării, micşorarea cuantumului acestor prestaţii sociale constituie o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate.

24. De asemenea, autorii sesizării susţin că această situaţie este contrară principiului garantării drepturilor deja dobândite, consacrat de teoria generală a dreptului, de actele juridice naţionale şi internaţionale.

B. Argumentele autorităţilor

25. În şedinţa publică a Curţii, reprezentanţii Guvernului au pledat pentru excluderea ajutorului de deces şi a indemnizaţiei unice pentru eliberarea din funcţie din câmpul de aplicare a garanţiilor articolului 46 din Constituţie şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, invocînd în acest sens faptul că aceste prestaţii sociale au un caracter unic şi nu au la bază principiul contributivităţii.

26. În acelaşi timp, reprezentanţii Guvernului au motivat modificările operate, ce au antrenat diminuarea prestaţiilor sociale litigioase, prin necesitatea unificării sistemului de protecţie socială şi a asigurării egalităţii tuturor contribuabililor şi beneficiarilor.

C. Aprecierea Curţii

27. În viziunea Curţii, este incontestabil faptul că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, reprezintă, în substanţă, dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, mobile şi imobile.

28. Urmând practica sa anterioară (a se vedea Hotărârea nr. 15 din 13 septembrie 2011, menţionată supra), Curtea va aplica raţionamentele degajate din jurisprudenţa sa şi din cea a Curţii Europene în acest domeniu.

29. În acest context, Curtea Constituţională reţine că drepturile care decurg din sistemele de protecţie socială, deşi nu sunt menţionate expres în Convenţia Europeană, intră totuşi în domeniul său de aplicare, protecţia socială fiind percepută în accepţiunea sa largă, cuprinzând asistenţa socială şi cea medicală.

30. Curtea Constituţională reţine că, dacă la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestaţii sociale unui drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, doar în cazul persoanelor care au plătit contribuţii la un sistem de protecţie socială (Müller v. Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior jurisprudenţa acesteia a evoluat, nu fără de ambiguităţi în ceea ce priveşte prestaţiile non-contributive, spre o protecţie mai largă.

31. În acest context, în cauza Stec şi alţii v. Marea Britanie (decizia de admisibilitate din 6 iulie 2005) Marea Cameră a Curţii Europene a statuat, cu valoare de principiu, că:

„[...] 54. Atunci când un Stat Parte pune în aplicare o legislaţie care prevede plata automată a unei prestaţii sociale - indiferent dacă acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a contribuţiilor - această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce ţine de domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele care îndeplinesc cerinţele sale.[...]"

32. Curtea reţine că, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relaţia între alocarea prestaţiilor sociale şi obligaţia de a plăti impozite sau alte contribuţii (a se vedea, inter alia, Gaygusuz v. Austria, Hotărârea din 16 septembrie 1996, Willis v. Marea Britanie, Hotărârea din 11 iunie 2002, Stec şi alţii v. Marea Britanie, menţionată supra).

33. Prin urmare, Curtea Constituţională consideră că dreptul la ajutorul de deces sau la indemnizaţia unică pentru eliberarea din funcţie, fiind prevăzut de legislaţie, constituie un drept de proprietate în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană şi, implicit, în sensul articolului 46 din Constituţie.

34. În acelaşi timp, Curtea recunoaşte că protecţia materială a acestor drepturi este foarte complexă, pentru că statele beneficiază în acest domeniu de o anumită marjă de apreciere şi pentru că există riscul de a le impune obligaţii pe care nu le-au ales.

35. Curtea Constituţională observă că în acest sens Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a menţionat că dezvoltarea drepturilor economice şi sociale depinde în mare măsură de situaţia fiecărui stat, în special de finanţele lui, dar, pe de altă parte, Convenţia trebuie să fie citită în lumina condiţiilor de viaţă de astăzi (a se vedea Marckx v. Belgia, Hotărârea din 13 iunie 1979; Airey v. Irlanda, Hotărârea din 9 octombrie 1979).

36. Curtea reţine că, în această ordine de idei, Curtea Europeană a statuat că articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană nu poate fi interpretat ca acordând dreptul la o prestaţie de o valoare determinată (a se vedea Federspev v. Italia, decizia din 6 septembrie 1995).

37. Pe de altă parte, Curtea subliniază că marja de apreciere de care dispun statele presupune faptul că autorităţile naţionale sunt mai în măsură să aprecieze unele situaţii şi pot adopta acţiuni prin care s-ar limita drepturile garantate, dar respectând întotdeauna principiile legalităţii, proporţionalităţii şi legitimităţii scopului urmărit. În acest context, Curtea consideră că invocarea crizei economice sau a dificultăţilor financiare pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este inadmisibilă.

38. Curtea este gata să accepte, în acest caz particular, argumentul Guvernului că ingerinţa în exercitarea dreptului de proprietate, ca rezultat al micşorării cuantumului prestaţiilor sociale, serveşte interesului general de asigurare a coerenţei sistemului de protecţie socială.

39. În acelaşi timp, Curtea notează că măsura de restrângere a unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

40. În acest context, Curtea reţine că persoanele care cad sub incidenţa normelor contestate nu au fost private de prestaţiile sociale litigioase, ci vor suporta o diminuare a cuantumului acestora, deşi nu ca o consecinţă a schimbării situaţiei lor personale, ci ca urmare a amendamentelor legislative. Astfel, normele menţionate nu au ca efect suprimarea acestor drepturi.

41. De asemenea, Curtea observă că, în circumstanţele cauzei, această diminuare nu afectează mijloacele de subzistenţă ale persoanelor şi nu le impune o povară excesivă şi disproporţionată în raport cu interesele legitime ale colectivităţii invocate de autorităţi (a se vedea, per a contrario, Kjartan Asmundsson v. Islanda, Hotărârea din 12 octombrie 2004).

42. Din motivele menţionate, Curtea consideră că normele contestate sunt compatibile cu protecţia proprietăţii garantată de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană şi, implicit, de articolul 46 din Constituţie.

43. Având în vedere constatările de mai sus, Curtea nu consideră necesar să examineze pretenţiile autorilor sesizării sub aspectul principiului garantării drepturilor deja dobândite.

II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 47 DIN CONSTITUŢIE COMBINAT CU ARTICOLUL 16 DIN CONSTITUŢIE

44. Potrivit articolului 47 din Constituţie:

„ (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

45. Conform articolului 16 din Constituţie:

„respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

46. Curtea reţine că dreptul de asigurare socială, fiind garantat de stat, se exercită în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, în baza principiilor unicităţii, egalităţii, solidarităţii sociale, obligativităţii, contributivităţii, repartiţiei, autonomiei, consfinţite de art.3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

47. Legea privind sistemul public de asigurări sociale defineşte noţiunea „asigurări sociale" ca fiind un sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constînd în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie (art.1).

48. Cu referire la obiectul sesizării, Curtea reţine că ajutorul de deces face parte din categoria altor prestaţii de asigurări sociale (art.41 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale). Potrivit legii, ajutor de deces este suma de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale în cazul încetării din viaţă a asiguratului sau a pensionarului (art.1).

49. Prestaţiile de asigurări sociale sunt plătite asiguratului din fondul de asigurări sociale, având drept bază principiile enunţate mai sus.

50. Curtea apreciază că prin modificările operate în Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23.06.1993, Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.07.1995 şi Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr.170-XVI din 19 iulie 2007 legislatorul a echivalat toate categoriile de beneficiari ai ajutorului de deces şi ai indemnizaţiei unice pentru eliberarea din funcţie din sistemul public de asigurări sociale.

51. Astfel, Parlamentul a asigurat respectarea principiilor egalităţii şi unicităţii statuate în Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Ca urmare a modificărilor operate, cuantumul ajutorului de deces pentru categoriile respective de persoane se va stabili anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

52. În acelaşi timp, Curtea menţionează că acordarea indemnizaţiei unice pentru eliberarea din serviciu pentru anumite categorii de salariaţi, neavînd ca temei contribuţia acestora la sistemul public de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul protecţiei sociale. Noile prevederi legale urmăresc asigurarea şi respectarea principiului echităţii în raport cu toate categoriile de salariaţi din sectorul public prin aplicarea condiţiilor egale privind acordarea indemnizaţiei unice la eliberarea din serviciu conform dreptului obţinut, fiind plătită de la bugetul de stat. Aceasta va fi stabilită potrivit regulilor aplicabile tuturor funcţionarilor publici.

53. Curtea menţionează că atît ajutorul de deces, cît şi indemnizaţia unică la eliberarea din serviciu fac parte din sistemul de măsuri statale de protecţie socială, deşi sursa de finanţare este diferită.

54. Din aceste motive şi având în vedere cele expuse la paragrafele 20-43 supra, Curtea consideră că normele contestate sunt compatibile cu dreptul la asistenţă şi protecţie socială, garantat de articolul 47 din Constituţie, şi cu principiul egalităţii tuturor în faţa legii, garantat de articolul 16 din Constituţie.

III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 43 DIN CONSTITUŢIE

a) Cu privire la beneficiarii ajutorului de deces şi indemnizaţiei unice pentru eliberarea din funcţie

55. Potrivit articolului 43 din Constituţie:

„ (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului."

Curtea consideră că în situaţia persoanelor beneficiare de ajutorul de deces şi de indemnizaţia unică pentru eliberarea din funcţie dreptul la muncă este deja epuizat, deoarece acestora, prin definiţie, le-a fost deja garantat dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

b) Excluderea alin.(10) din art.27 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.947-XIII din 19 iulie 1996

56. Curtea reţine că alin.(10) al art.27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii prevedea:

„[...] şeful aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, şeful secţiei cadre şi specialiştii principali, care au calitatea de magistrat, sînt salarizaţi la nivelul stabilit pentru judecătorii de la curţile de apel în condiţiile Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, cu adaosurile pentru gradele de calificare."

57. În acest context Curtea relevă că abrogarea alin.(10) al art.27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, fiind de ordin tehnico-juridic, are drept scop instituirea unui echilibru între norme şi nu afectează drepturile dobândite anterior conform art.24¹ din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995, ce garantează drepturile judecătorilor şi magistraţilor.

58. Potrivit art. 27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii se realizează de către aparatul său. Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea sa, numeşte şeful aparatului consiliului, şeful şi colaboratorii secţiei justiţie şi cadre, persoanele menţionate care nu au calitatea de magistrat au statutul de funcţionar public.

59. Menţionăm că prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art.24¹ din Legea cu privire la statutul judecătorului:

«[...] (2) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţământul său,[...] în scopul îndeplinirii unei funcţii în cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii [...] pe un termen de până la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni.[...]»

60. În condiţiile specificate mai sus, judecătorului detaşat i se menţine statutul de judecător şi salariul mediu anterior pentru întreaga perioadă de activitate în cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii. Perioada de activitate se include în vechimea în muncă în calitate de judecător. La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detaşat din funcţie prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, acestuia i se acordă funcţia anterioară de judecător pe care a deţinut-o până la detaşare sau, cu consimţământul său, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă.

61. Articolul 3 din Legea cu privire la statutul judecătorului prevede că judecătorii din toate instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale, inclusiv judecătorii de instrucţie, au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor. Prin urmare, şi judecătorii detaşaţi în aparatul Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor.

62. Personalul din cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, care nu cade sub incidenţa art.24¹ din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995, beneficiază de garanţiile stabilite la art.69 lit.b) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi la art.38 din Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care prevăd următoarele:

- persoanele care au deţinut statutul de funcţionar public în condiţiile Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 vor fi salarizate în cuantum nu mai mic decât cel primit în decursul exercitării funcţiei publice până la punerea în aplicare a prezentei legi, precum şi vor beneficia de garanţiile sociale specificate la art.42 din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 pe perioada exercitării aceloraşi activităţi în cadrul autorităţii publice respective;

- în cazurile în care, pentru unii salariaţi, după punerea în aplicare a Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, salariile de bază, incluzând sporurile şi suplimentele, vor fi mai mici decât salariile de bază anterior în vigoare, incluzând sporurile şi suplimentele, angajaţilor în cauză, pentru perioada de activitate în instituţia bugetară respectivă în aceeaşi funcţie sau într-o funcţie mai avansată, li se va plăti diferenţa de salariu.

63. Astfel, personalul din cadrul aparatului Consiliului Superior al Magistraturii nu este lipsit de drepturile dobândite anterior în mod licit.

64. Prevederile Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public se aplică funcţionarilor publici din autorităţile publice specificate în anexa nr.1. Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii face parte din autorităţile publice care cad sub incidenţa Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi este inclus în anexa nr.1 la această lege.

65. Curtea menţionează că scopul amendamentelor la Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii rezidă în necesitatea respectării principiilor oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările concurente, precum şi a principiilor consecutivităţii, stabilităţii şi predictabilităţii normelor juridice.

66. În această ordine de idei, în anexa nr.4 la Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar sînt stabilite grilele de salarizare pentru funcţionari publici din cadrul Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, care diferă esenţial de normele de salarizare pentru categoriile respective de funcţionari care erau prevăzute de alin.(10) art.27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

67. Curtea reţine că a fost exclusă colizia dintre norme, care făcea dificilă aplicarea acestora. Mai mult ca atât, alin.(5) art.35 din Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 prevede că, odată cu intrarea în vigoare a legii, se interzice includerea în oricare acte legislative a prevederilor ce ţin de salarizarea personalului unităţilor bugetare. Prin abrogarea alin.(10) al art.27 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii s-a urmărit aducerea în concordanţă a normelor care reglementează aceleaşi raporturi juridice.

68. Prevederile supuse controlului constituţionalităţii sînt obiective, rezonabile şi nediscriminatorii, fiind determinate de necesitatea corelării prevederilor referitoare la salarizarea funcţionarilor din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii cu cele ale Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, în vederea respectării principiului echităţii pentru toate categoriile de salariaţi din serviciul public.

69. Având în vedere cele relatate, Curtea apreciază că modificările operate în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

70. În argumentarea sesizării autorii invocă mai multe hotărâri ale Curţii Constituţionale. Curtea a analizat aceste hotărâri şi a ajuns la concluzia că argumentele aduse în hotărârile respective nu au relevanţă pentru obiectul sesizării şi nu pot servi drept temei pentru a declara neconstituţionale prevederile contestate ale Legii nr.48 din 26 martie 2011.

Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6, art.61, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

H O T Ă R Ă Ş T E :

1. Se declară constituţionale prevederile articolelor V, VII, X, XIX şi XXX din Legea nr. 48 din 26 martie 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedinte                                                               Alexandru TĂNASE

Chişinău, 18 octombrie 2011
HCC nr. 19
Dosarul nr. 10a/2011