1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaţilor Vladimir Ţurcan și Vasile Bolea privind controlul constituționalității Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură. 

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reține următoarele.

16. În temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputații în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

18. În speță, Curtea reține că autorii sesizării invocă în esență faptul că Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură încalcă prevederile articolelor 76, 111, 124 și 125 din Constituție.

19. Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele/actele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

20. Curtea constată că, deși autorii sesizării solicită controlul integral al Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, în esență în sesizare se susține doar neconstituționalitatea articolelor 1, 17 alin. (10) - (13), 26 și 69 alin. (9) din lege.

21. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate a art. 1 din Legea cu privire la procuratură, potrivit căruia procuratura  contribuie la respectarea ordinii de drept, în timp ce Constituția, la art. 124 alin. (1), prevede că procuratura apără ordinea de drept, Curtea relevă că diferența textuală sus menționată nu este de natură să schimbe substanța atribuțiilor procuraturii, or, conform analizei sistemice a cadrului legislativ intern, procuratura nu este singura autoritate publică care asigură ordinea publică, ci contribuie la asigurarea acesteia de rând cu celelalte autorități publice învestite cu asemenea atribuții.

22. Totodată, Curtea menționează că, fiind adoptată în contextul reformei justiției, noua lege cu privire la procuratură cuprinde un șir de modificări importante în activitatea și funcționarea procuraturii, care implică o intervenție legislativă atât în  normele constituționale, cât și în alte legi.

23. În acest sens, Curtea constată că, potrivit noii Legi cu privire la procuratură, Procurorul General  urmează a fi numit și destituit din funcție de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, și va exercita activitatea pe un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. În același timp, potrivit actualelor prevederi constituționale (art.125 din Constituție), Procurorul General este numit în funcție de către Parlament, la propunerea Președintelui acestuia.

24. Curtea reține că prevederile legale ce țin de numirea în funcție a Procurorului General nu pot fi puse în aplicare fără a fi modificate normele constituționale. Ținând cont de aceste circumstanțe, legiuitorul, în dispozițiile finale ale Legii cu privire la procuratură (art. 98), a stabilit că legea intră în vigoare la 1 august 2016, cu unele excepții. Respectiv, prevederile art. 17 alin. (10)-(12), în partea ce se referă la numirea Procurorului General de către Președintele Republicii, vor intra în vigoare după modificarea Constituției Republicii Moldova.

25. Curtea menționează că intrarea în vigoare a legii marchează momentul în care aceasta dobândește forță obligatorie. În jurisprudența sa Curtea a reținut că:

 „1. Intrarea în vigoare a legii conform art. 76 din Constituţie semnifică:

[...]

b) legea publicată în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova" intră în vigoare:

    - la data publicării, inclusiv în cazurile când această dată nu este prevăzută expres în textul legii;

    - la data prevăzută în textul ei, dar care nu poate precede data publicării legii;

[...]

    d) modul de intrare în vigoare a legii se referă atât la lege în întregime, cât şi la părţile ei componente."

[HCC nr. 32 din  29 octombrie 1998] 

26. Curtea reține că stabilirea în Legea cu privire la procuratură a faptului că unele prevederi vor intra în vigoare după operarea modificărilor la Constituție nu poate fi calificată ca lipsa unei date de punere în aplicare a normelor.

27. Totodată, Curtea observă că în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură legiuitorul a stabilit că până la intrarea în vigoare a modificărilor la Constituție se vor aplica prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură în partea ce ține de organul care numește Procurorul General. Astfel, unor prevederi din Legea cu privire la procuratură în redacția veche li s-a atribuit efect ultraactiv.

28. Prin urmare, Curtea reține că, în partea ce ține de intrarea în vigoare a Legii cu privire la procuratură, normele acesteia sunt redactate într-un mod suficient de precis ca orice persoană să îi poată anticipa efectele şi să-şi conformeze conduita în mod corespunzător, fiind astfel compatibilă cu exigențele prevăzute de articolul 76 din Constituție.

29. Adițional, Curtea reamintește că la 19 aprilie 2016 a fost avizat pozitiv proiectul de lege pentru modificarea articolelor din Constituție referitoare la instituția procuraturii (Avizul nr. 5).

30. De asemenea, Curtea nu poate reține criticile referitoare la neconcordanța între articolul 69 alin. (9) din Legea cu privire la procuratură și articolul 125 alin. (4) din Constituție, în partea ce ține de incompatibilități, întrucât norma constituțională invocată se referă la incompatibilitățile funcției de procuror, iar norma legală menționată reglementează incompatibilitatea funcției de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, trei dintre care, de altfel,  sunt aleși, prin concurs, din rândul societății civile. În partea ce ține de incompatibilitatea funcției de procuror,  art. 14 alin. (1) din lege stabilește că aceasta este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum și cu alte activități remunerate sau neremunerate. Alineatul (2) al articolului menționat prevede că procurorul poate desfășura activități didactice și științifice. 

31. În partea ce ține de alegațiile autorilor sesizării privind caracterul special al Legii nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei și în acest sens aplicarea cu prioritate a prevederilor art. 21 din această lege, care reglementează modul de desemnare a procurorului-şef al procuraturii UTA Găgăuzia, în raport cu noile prevederi ale Legii cu privire la procuratură, Curtea menționează următoarele.

32. Curtea reține că, potrivit art. 111 alin.(7) din Constituție, legea care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament. În același timp, norma constituțională menționată atribuie legea care reglementează statutul juridic al Găgăuziei la categoria legilor organice.

33. Curtea subliniază că, potrivit art. 72 alin. (1) din Constituție, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. În jurisprudența sa Curtea a reținut că nici o lege organică nu poate fi pusă în condiţii de superioritate faţă de alte legi organice adoptate de Parlament (HCC nr.9 din 18 februarie 1999, HCC nr.12 din 11 martie 1999).

34. Astfel, Curtea reține că ambele legi puse în discuție sunt legi organice cu aceeași forță juridică, iar în cazul existenței unor divergențe între acestea urmează a fi utilizate principiile generale de aplicare a legii în timp.

35. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.