În temeiul art.  27  alin.  (5)  din  Legea  cu  privire  la  Curtea

Constituţională îmi expun opinia separată asupra prezentei cauze.

    Prin Hotărîrea  Curţii Constituţionale din 19 februarie 2002 a  fost

declarată  neconstituţională  Hotărîrea  Parlamentuluinr. 807-XV  din  5

februarie  2002  "Cu  privire  la  stabilirea  datei  alegerilor  locale

generale".

    Îmi exprim dezacordul  cu  hotărîrea Curţii  Constituţionale  pentru

următoarele considerente.

    1. În conformitate  cu  art.  4  alin. (3)  din  Codul  jurisdicţiei

constituţionale,  Curtea  Constituţională  examinează, la  sesizare,  în

exclusivitate chestiuni de drept. Prin urmare, Curtea exercită controlul

constituţionalităţii  numai  al  actelor juridice cu  caracter  normativ

enumerate în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie.

    Potrivit teoriei  generale a dreptului, norma juridică este o regulă

generală  şi  obligatorie  de  conduită, care are scopul  de  a  asigura

ordinea   socială.   Orice  normă  de  drept  se   caracterizează   prin

generalitate, obligativitate şi constrîngere.

    Hotărîrea Parlamentului  nr.  807-XV din 5 februarie 2002, emisă  în

conformitate cu art. 122 alin. (1) din Codul electoral, are drept obiect

de   reglementare  o  situaţie  concretă  -  stabilirea  zilei   (datei)

alegerilor locale generale.

    Acest act urma  să  producă  efecte juridice doar într-o zi -  la  7

aprilie  2002. Deoarece problemele legate de organizarea şi desfăşurarea

alegerilor  locale  sînt reglementate de Codul  electoral,  dispoziţiile

Hotărîrii  Parlamentului  aveau caracter imperativ doar pentru  organele

electorale,  constituite  exclusiv  pentru organizarea  şi  desfăşurarea

alegerilor.   Dispoziţiile   Hotărîrii   Parlamentului  nu   sînt   însă

obligatorii  pentru cele circa 2 milioane de alegători cu drept de  vot,

întrucît  participarea  la alegeri este un drept constituţional şi nu  o

obligaţie   a  cetăţenilor.  Cu  atît  mai  mult  actul  vizat  nu  este

obligatoriu pentru cetăţenii privaţi de acest drept în modul stabilit de

lege.

    Astfel, deşi,  prin caracterul şi importanţa ei, chestiunea ce  face

obiectul  Hotărîrii Parlamentului nu se referă la probleme eminamente de

drept,  ea  a  devenit,  totuşi, obiect al examinării  de  către  Curtea

Constituţională.     Aceasta     contravine     competenţelor     Curţii

Constituţionale,     care    rezidă    în    exercitarea     controlului

constituţionalităţii    actelor   normative,   adică   în   soluţionarea

problemelor de drept, şi nu în soluţionarea unei fapte.

    2. Hotărîrea   Parlamentului  nr.  807-XV  a  fost  adoptată   întru

executarea  Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind  organizarea

administrativ-teritorială  a Republicii Moldova" şi a Legii nr.  186-XIV

din   6  noiembrie  1998  "Privind  administraţia  publică  locală"   cu

modificările   ulterioare,   legi   care  sînt  contestate   la   Curtea

Constituţională.

    Deşi, la moment, Curtea nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii

acestor  acte  legale,  ea,  totuşi, a acceptat  să  supună  controlului

constituţionalităţii  Hotărîrea  Parlamentului  nr.  807-XV,  coroborînd

dispoziţiile acesteia cu dispoziţiile legilor contestate.

    În hotărîrea  Curţii  Constituţionale  sînt  invocate  argumente  de

neconstituţionalitate  nu  atît a Hotărîrii nr. 807-XV a  Parlamentului,

cît  a Legii nr. 781-XV din 28 decembrie 2001, prin care au fost operate

modificari  şi completări la Legea privind administraţia publică  locală

nr.  186-XIV din 6 noiembrie 1998, care, desigur, nu putea fi obiect  de

discuţie în şedinţa Curţii Constituţionale din 19 februarie 2002.

    Procedînd astfel,  judecătorii  Curţii Constituţionale  şi-au  făcut

public  punctul de vedere într-o chestiune asupra căreia Curtea  urmează

să  se pronunţe, astfel încălcînd dispoziţiile art. 17 lit. b) din Legea

cu  privire  la Curtea Constituţională şi art. 27 alin. (1) lit. b)  din

Codul jurisdicţiei constituţionale.

    Ca argument de   neconstituţionalitate  a  Hotărîrii   Parlamentului

Curtea  invocă încălcarea dispoziţiilor art. 2, art. 38, art. 109  alin.

(1),  art.  112 alin. (1) şi art. 120 din Constituţie,  aceste  articole

însă nu au nimic în comun cu stabilirea datei alegerilor.

    În Hotărîrea  Curţii  Constituţionale  se operează  cu  aşa  noţiuni

constituţionale,  cum  ar  fi  "stat  de  drept",  "pluralism  politic",

"suveranitatea  naţională", "caracter unitar al statului". Nu este  clar

însă care este legătura cauzală între aceste noţiuni şi stabilirea datei

alegerilor.  Aceasta cu atît mai mult cu cît stabilirea datei alegerilor

nu se reglementează prin dispoziţiile Legii Supreme.

    3. Conflictul   de  drept  constituţional,  după  cum  rezultă   din

sesizare,  constă în legitimitatea încetării mandatului consilierilor în

legătură cu stabilirea datei alegerilor locale generale.

    Acest conflict   de  drept  constituţional  putea  fi  rezolvat,  în

viziunea  mea,  numai după efectuarea  controlului  constituţionalităţii

Legii  privind  administraţia  publică  locală cu  modificările  din  28

decembrie  2001  şi Legii privind organizarea  administrativ-teritorială

din   27  decembrie  2001  şi  nu  prin  controlul  constituţionalităţii

Hotărîrii   Parlamentului  despre  stabilirea  datei  alegerilor  locale

generale.  De altfel, sesizările prin care aceste legi sînt  contestate,

se află pe rol la Curtea Constituţională.

    În pct. 6 şi pct. 7 din Hotărîrea Curţii Constituţionale se operează

cu  noţiunile de "alegeri generale" şi "alegeri noi". Din hotărîre  însă

nu  rezultă ce dispoziţii constituţionale a încălcat legiuitorul  atunci

cînd a stabilit data alegerilor locale generale.

    În aceleaşi puncte  ale Hotărîrii se expun cazurile în care mandatul

consiliului  poate  fi prelungit, situaţiile în care  mandatul  alesului

local  sau al consiliului poate fi revocat sau suspendat în conformitate

cu   dispoziţiile   Legii  privind  administraţia  publică   locală   cu

modificările şi completările ulterioare.

    Tot aici, cu  referinţă  la  art.  5 alin.  (1)  din  Legea  privind

statutul alesului local nr. 768-XIV din 2 februarie 2000, se menţionează

că  mandatul alesului local poate înceta înainte de termen, dacă  survin

condiţii legale pentru aceasta.

    După părerea  mea, astfel de condiţii legale sînt dispoziţiile Legii

nr.  764-XV "Privind organizarea administrativ-teritorială a  Republicii

Moldova",  adoptată  la  27 decembrie 2001, art. 4 alin. (1)  al  căreia

stipulează  că teritoriul Republicii Moldova se reorganizează sub aspect

administrativ  în raioane, oraşe şi sate, şi ale Legii nr. 781-XV din 28

decembrie  2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186-XIV din

6  noiembrie  1998  privind administraţia publică locală",  ambele  legi

fiind contestate la Curtea Constituţională.

    Pentru motivele expuse, consider că, întrucît soluţionarea sesizării

nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, ea nu putea fi admisă spre

examinare şi nu putea fi soluţionată în fond.