Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Hotărârea nr. 46 din 21.11.2002

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.46 din 21.11.2002 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările şi completările operate prin Legea nr. 726-XV din 7 decembrie 2001 şi Legea nr. 833-XV din 7 februarie 2002 (Monitorul Oficial 170-172/30, 13.12.2002)

Monitorul: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.170-172/30 din 13.12.2002
Subiectul sesizării: Avocatul Poporului
Tipul hotărârii: controlul constituționalității legilor al regulamentelor și al hotărârilor Parlamentului
Prevedere: prevederi declarate constituţionale în parte/neconstituţionale în parte

Hotărârea Curții Constituționale:
1. ro_2002_h_46.pdf

Adresa:

1. ADRESĂ ( 21.11.2002)

2. ПРЕДСТАВЛЕНИЕ ( 21.11.2002)

OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale (Mircea IUGA)

    Prin Hotărîrea  din  21  noiembrie  2002  Curtea  Constituţională  a

recunoscut  constituţional  art. 13 alin. (1) din  Legea  contenciosului

administrativ nr. 793-XIV în redacţia Legii nr. 726-XV.

    Îmi exprim dezacordul cu hotărîrea Curţii Constituţionale în această

parte, relevînd următoarele.

    Prin pct. 4, articol unic, al Legii nr.726-XV, în alin.(1) al art.13

din Legea nr.793-XIV cuvîntul "unilateral" a fost înlocuit cu textul "cu

caracter  normativ,  emis de o autoritate publică", alineatul  dobîndind

următorul  conţinut:  "Legalitatea  unui act administrativ  cu  caracter

normativ,  emis  de o autoritate publică, poate fi cercetată oricînd  în

cadrul  unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de  excepţie,

din oficiu sau la cererea părţii interesate".

    În scopul propus,  consider necesar a elucida sub aspect  comparativ

noţiunile:   "excepţia   de  neconstituţionalitate"  şi   "excepţia   de

ilegalitate".

    Referindu-se la noţiunea "excepţia de neconstituţionalitate", Curtea

Constituţională,  în Hotărîrea nr. 39 din 9 iulie 2001 pentru revizuirea

Hotărîrii  nr.  16 din 28 mai 1998 "Cu privire la interpretarea art.  20

din  Constituţia  Republicii  Moldova",  a menţionat că  pot  fi  supuse

controlului   constituţionalităţii  doar  actele  cu  caracter  normativ

enumerate în art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea Supremă.

    Aşadar, în Hotărîrea  nr.  39  Curtea  Constituţională  operează  cu

noţiunea  "controlul constituţionalităţii", şi nu cu noţiunea "controlul

legalităţii".

    Noţiunea "excepţia  de  ilegalitate"  este  o  noţiune  nouă  pentru

legislaţia  ţării  noastre,  pentru prima dată fiind  utilizată  în  mod

expres în Legea nr. 793-XIV.

    Art. 13 din Legea   nr.   793-XIV   este  intitulat   "Excepţia   de

ilegalitate",  alin.  (1) din care statuează că oricînd în  cadrul  unui

proces  într-o pricină de drept comun legalitatea unui act administrativ

poate fi cercetată pe cale de excepţie.

    În cazul în care  instanţa  de  drept  comun constată  că  de  actul

administrativ  depinde  soluţionarea litigiului în fond,  ea  sesizează,

prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă

şi suspendă cauza (alin. (3).

    Alineatele (4),  (5)  şi  (6) din art. 13  stipulează  termenele  de

examinare  a  excepţiei de ilegalitate de către instanţa  de  contencios

administrativ, de atac al hotărîrii acesteia şi de judecare a recursului

declarat împotriva hotărîrii pronunţate asupra excepţiei de ilegalitate.

    Astfel, exercitînd  controlul actelor enumerate în art. 135 alin.(1)

lit.a)    din    Legea    Supremă   şi   soluţionînd    excepţiile    de

neconstituţionalitate,  Curtea le confruntă cu Constituţia. Iar în cazul

excepţiei  de  ilegalitate,  în  sensul Legii  nr.793-XIV,  instanţa  de

contencios  administrativ  examinează actul administrativ în  raport  cu

legea.

    În art. 13 alin.  (1)  contestat  se  operează cu  noţiunea  de  act

administrativ.

    Art. 2 intitulat  "Semnificaţia unor termeni" din Legea nr.  793-XIV

defineşte  actul  administrativ ca manifestarea juridică unilaterală  de

voinţă,  cu  caracter normativ sau individual, iar art. 3 alin. (1)  din

aceeaşi  lege  statuează  în  mod imperativ că  obiect  al  acţiunii  în

contenciosul   administrativ  îl  constituie  actele  administrative  cu

caracter normativ şi individual.

    Aşadar, potrivit   legii,   instanţa  de  contencios   administrativ

examinează  atît actele administrative cu caracter normativ, cît şi cele

cu  caracter  individual,  emise de o autoritate publică  (centrală  sau

locală),  prin  care  este vătămat un drept recunoscut de lege  al  unei

persoane, inclusiv al unui terţ.

    Pentru motivele arătate, consider că art. 13 alin. (1) din Legea nr.

793-XIV  în  redacţia  Legii  nr. 726-XV, potrivit  căruia  instanţa  de

contencios  administrativ  poate  examina, pe cale  de  excepţie,  numai

legalitatea  actelor administrative cu caracter normativ, fiind  excluse

cele  cu  caracter  individual, îngrădeşte accesul  liber  la  justiţie,

statuat  de art. 20 din Constituţie, care dispune că orice persoană  are

dreptul  la  satisfacţie efectivă din partea  instanţelor  judecătoreşti

competente  împotriva  actelor care violează drepturile, libertăţile  şi

interesele sale legitime.

    Avînd în vedere  că drepturile, libertăţile şi interesele  persoanei

pot  fi violate atît prin acte administrative cu caracter normativ,  cît

şi  prin  acte cu caracter individual, consider drept  neconstituţională

substituirea  cuvîntului  "unilateral" în art. 13 alin. (1) din lege  cu

sintagma "cu caracter normativ".

Curtea Constituţională cu participarea grefierului Maia Ţurcan, deputatului Valentin Chilat şi ex- avocatului parlamentar Constantin Lazari, autori ai sesizărilor, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu, avocatului Vitalie Nagacevschi, reprezentantul deputaţilor Vlad Cubreacov şi Iurie Roşca, autori ai sesizării, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit. a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările şi completările operate prin legile nr. 726-XV din 7 decembrie 2001 şi nr. 833-XV din 7 februarie 2002. Drept temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările avocatului parlamentar Constantin Lazari, depuse la 1 aprilie şi 3 mai 2002, şi sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Valentin Chilat, depusă la 2 octombrie 2002, în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 10 iunie şi 15 octombrie 2002 sesizările au fost acceptate pentru examinare în fond, conexate într-un dosar şi înscrise în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizărilor au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, ministerelor Justiţiei, Apărării şi Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Curţii Supreme de Justiţie, Comitetului Helsinchi pentru Drepturile Omului, Academiei de Ştiinţe, Academiei de Drept, Centrului pentru Drepturile Omului.