DECIZIE
DE INADMISIBILITATE 
a sesizării nr. 119g/2024 
privind excepția de neconstituționalitate a articolului 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale
(difuzarea programelor audiovizuale locale în proporţie de cel puţin 80 % în limba română)

CHIŞINĂU
10 octombrie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 mai 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 10 octombrie 2024, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale, ridicată de dna avocat Oxana Camaeva, în interesele SRL „A. Video-Content", în dosarul nr. 3-247/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de dl judecător Grigorii Cazacu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. SRL „A. Video-Content" a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Audiovizualului al Republicii Moldova privind anularea punctelor 18-22 din Decizia nr. 393 din 29 decembrie 2022, prin care SRL „A. Video-Content" a fost sancționată cu amendă în mărime de 42000 lei, pentru difuzarea de programe audiovizuale locale cu o durată medie mai mică de 80 % în limba română din totalul programelor locale difuzate.

4. Pe parcursul examinării cauzei, dna avocat Oxana Camaeva a ridicat, în interesele SRL „A. Video-Content", excepția de neconstituționalitate a articolului 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale.

5. Printr-o încheiere din 2 aprilie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă 

6. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

[...]."

Articolul 10

Unitatea poporului şi dreptul la identitate

„(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.

(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase."

Articolul 13

Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

„(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcționând pe baza grafiei latine.

(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.

(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.

(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică."

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr. 174 din 8 noiembrie 2018, sunt următoarele:

Articolul 4

Programele audiovizuale locale

„[...]

(7) Furnizorii de servicii media au obligaţia de a transmite programe audiovizuale locale în proporţie de cel puţin 80 % în limba română din totalul programelor locale difuzate, cu excepţia furnizorilor de servicii media ale căror servicii media audiovizuale sunt destinate comunităţilor din unităţile administrativ-teritoriale în care o minoritate etnică reprezintă o pondere majoritară, care au obligaţia de a transmite programe audiovizuale locale în proporţie de cel puţin 25 % în limba română, precum şi programe audiovizuale de producţie proprie în limba minorităţii respective."

 ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

8. Autoarea excepției susține că obligarea furnizorilor de servicii media audiovizuale de a transmite programe audiovizuale locale în proporție de 80 % în limba română încalcă drepturile minorităților naționale și etnice care trăiesc în țară.

9. Autoarea excepției menționează că legislatorul a prevăzut ca excepție cazul furnizorilor de servicii media ale căror servicii media audiovizuale sunt destinate comunităților din unităţile administrativ-teritoriale în care o minoritate etnică reprezintă o pondere majoritară au obligaţia de a transmite programe audiovizuale locale în proporţie de cel puţin 25 % în limba română, precum şi programe audiovizuale de producţie proprie în limba minorităţii respective. Totuși, această excepție este destinată locuitorilor din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, nu vorbitorilor de limba rusă în general. Așadar, cetățenii care vorbesc în limba rusă și nu cunosc limba română nu au acces la informațiile difuzate în cadrul programelor audiovizuale locale. Totuși, fiecare cetățean are dreptul de a alege limba de comunicare și limba în care dorește să obțină informații.

10. Autoarea excepției susține că legislatorul ar trebui să le acorde furnizorilor de servicii media opțiunea de a alege limba în care doresc să transmită programe audiovizuale locale.

11. În opinia autoarei excepției, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1, 4, 8, 10, 13, 16, 34 și 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul serviciilor media audiovizuale, ține de competența Curții Constituționale.

14. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale. Acest articol nu a constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

16. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea unor puncte dintr-o decizie a Consiliului Audiovizualului, prin care un furnizor de servicii media a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor articolului 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale (a se vedea §§ 3-5 supra). Astfel, Curtea admite că instanța de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

17. Autoarea excepției afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1 (preeminența dreptului), 4 (drepturile şi libertățile omului), 8 (respectarea dreptului internațional şi a tratatelor internaționale), 10 (unitatea poporului şi dreptul la identitate), 13 (limba de stat, funcționarea celorlalte limbi), 16 (egalitatea), 34 (dreptul la informație) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

18. Referitor la incidența articolelor 1, 4 şi 8 din Constituție, Curtea a reiterat că, în această cauză, ele au un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr. 36 din 23 noiembrie 2021, § 22; HCC nr. 5 din 5 martie 2024, § 54; DCC nr. 8 din 5 martie 2024, § 20).

19. Curtea reiterează că dispozițiile articolului 16 din Constituție devin incidente atunci când se demonstrează existența unui tratament diferențiat în privința exercițiului unui drept garantat de Constituţie (a se vedea HCC nr. 36 din 23 noiembrie 2021, § 23). De asemenea, articolul 54 din Constituție îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 173 din 13 decembrie 2022, § 19; DCC nr. 101 din 29 august 2023, § 22; DCC nr. 8 din 5 martie 2024, § 20).

20. Curtea observă că autoarea sesizării, reprezentând interesele SRL „A. Video-Content", a menționat că cetățenii care vorbesc limba rusă și nu cunosc limba de stat nu au acces la informațiile difuzate în cadrul programelor audiovizuale locale. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolul 34 din Constituție, care garantează dreptul persoanelor de a avea un acces neîngrădit la programele de televiziune şi de radio, este aplicabil doar în cazul persoanelor care vizionează programele de televiziune retransmise, nu şi în cazul distribuitorilor de servicii media retransmise. Prin urmare, Curtea nu reține incidența articolului 34 din Constituție în prezenta cauză (a se vedea HCC nr. 36 din 23 noiembrie 2021, § 36).

21. Referitor la incidența articolului 10 din Constituție, Curtea observă că acest articol a fost invocat în legătură cu o pretinsă încălcare a dreptului persoanelor de a-și alege limba în care doresc să vizioneze programele audiovizuale locale și să obțină informații. Totuși, Constituția Republicii Moldova are un articol distinct dedicat limbii române şi funcționării celorlalte limbi pe teritoriul Republicii Moldova. O eventuală analiză pe baza articolului 10 din Constituție ar fi absorbită de analiza efectuată pe baza articolului 13 din Constituție (a se vedea, în mod similar, HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 21).

22. Curtea reiterează că articolul 13 din Constituție prevede că limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcționând pe baza grafiei latine. Statul recunoaște şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcționarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul țării. Modul de funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabilește prin lege organică. Așadar, din prevederile articolului 13 din Constituție se poate deduce că acesta recunoaște şi protejează două valori: (i) caracterul oficial al limbii române ca limbă de stat şi (ii) dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi funcționarea altor limbi vorbite pe teritoriul ţării (a se vedea HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 38).

23. În această cauză, Curtea notează că, potrivit prevederilor contestate, furnizorii de servicii media au obligația de a transmite programe audiovizuale locale în proporție de cel puțin 80 % în limba română din totalul programelor locale difuzate. Furnizorii de servicii media ale căror servicii media audiovizuale sunt destinate comunităților din unitățile administrativ-teritoriale în care o minoritate etnică reprezintă o pondere majoritară sunt exceptați de la regula generală, având obligația de a transmite programe audiovizuale locale în proporție de cel puțin 25 % în limba română, precum şi programe audiovizuale de producție proprie în limba minorității respective.

24. În aceste condiții, Curtea notează că prin instituirea obligației de a difuza programele locale în limba română, legislatorul a urmărit promovarea limbii oficiale a statului. Promovarea limbii de stat, inclusiv prin intermediul transmiterii serviciilor media audiovizuale, urmărește să răspundă nevoii identitare a majorității cetățenilor statului şi stabilește limba în care are loc, de obicei, comunicarea dintre diferitele părți ale populației în toate domeniile vieții şi pe întreg teritoriul statului. De asemenea, difuzarea serviciilor media audiovizuale în limba de stat urmărește ca cetățenii care locuiesc pe teritoriul țării şi tind să se integreze în societate să aibă posibilitatea de a învăța limba română și, respectiv, să participe eficient la procesele democratice ale statului. Acest fapt permite realizarea coeziunii sociale şi integrarea minorităților etnice în viața publică (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 50).

25. În acest context, Comisia de la Veneția a subliniat că este legitim şi lăudabil ca statele să promoveze consolidarea limbii de stat, cunoașterea acesteia de către toți cetățenii şi adoptarea de măsuri pentru promovarea învățării de către toţi, astfel încât să corecteze inegalitățile existente şi să faciliteze integrarea efectivă a persoanelor aparținând minorităților naționale în societate (a se vedea Opinia nr. 902/2017 din 11 decembrie 2017 referitoare la prevederile Legii Ucrainei privind educația din 5 septembrie 2017 cu privire la utilizarea limbii de stat, a limbilor minoritare şi a altor limbi în educație, CDL-AD(2017)030, § 118; Opinia nr. 960 /2019 din 9 decembrie 2019 referitoare la Legea privind susținerea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat, CDL-AD(2019)032, § 30).

26. De asemenea, și Curtea Europeană a reținut, în jurisprudența sa, că „majoritatea statelor contractante au ales să acorde uneia sau mai multor limbi statutul de limbă oficială sau de limbă de stat şi le-au înregistrat, ca atare, în constituțiile lor. Curtea recunoaște că pentru aceste state limba oficială este una din valorile constituționale, tot aşa cum este teritoriul național, structura organizațională a statului şi drapelul național [...] În consecință, instituind o limbă oficială, statul se obligă, de principiu, să le garanteze cetățenilor săi dreptul de a utiliza limba oficială atât pentru a comunica, cât şi pentru a primi informații fără impedimente, nu doar în cadrul vieților lor private, ci şi în relația lor cu autoritățile publice" (a se vedea Mentzen v. Letonia (dec.), 7 decembrie 2004; Valiullina și alții v. Letonia, 14 septembrie 2023, §§ 187-188).

27. În cauza Valiullina și alții v. Letonia, Curtea Europeană a susținut că scopurile legitime urmărite de legislator prin reglementarea învățământului doar în limba de stat constau în protecția și consolidarea limbii de stat, a cărei utilizare a fost limitată în mod semnificativ, având în vedere contextul istoric. Curtea Europeană a reținut, în acest caz, impactul negativ al consecințelor ocupației sovietice asupra utilizării limbii de stat în societate. De altfel, dacă persoanele vorbitoare de limba rusă nu cunosc suficient de bine limba de stat, atunci măsurile implementate de stat pentru a proteja și consolida utilizarea limbii de stat sunt, într-adevăr, necesare. Necesitatea consolidării poziției limbii de stat reprezintă un element primordial al identității constituționale a statului. De altfel, și Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a recunoscut că protecția și încurajarea limbilor minoritare nu ar trebui să fie făcute în detrimentul limbilor oficiale și al necesității de a le învăța (a se vedea § 133, §§ 202-213).

28. În același timp, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că interesul protecției şi al promovării limbii de stat trebuie pus în balanță cu interesul recunoașterii şi al protejării drepturilor lingvistice ale cetățenilor care aparțin minorităților etnice. Dreptul populației de a utiliza limba oficială a statului şi dreptul cetățenilor care aparțin minorităților naționale de a-şi utiliza limba maternă pot coexista, dacă atât majoritatea, cât şi minoritățile au o atitudine pozitivă reciprocă în relația lor (a se vedea HCC nr. 4 din 21 ianuarie 2021, § 51). Pentru realizarea acestui echilibru, legislatorul a prevăzut, ca excepție, ca în unitățile administrativ-teritoriale în care o minoritate etnică reprezintă o pondere majoritară furnizorii de servicii media să transmită programe audiovizuale de producție proprie în limba minorității respective și programe audiovizuale locale într-o proporție de cel puţin 25 % în limba română.

29. Pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 4 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale, ridicată de dna avocat Oxana Camaeva, în interesele SRL „A. Video-Content", în dosarul nr. 3-247/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință Liuba ȘOVA

Chișinău, 10 octombrie 2024
DCC nr. 127
Dosarul nr. 119g/2024