Prin sesizările  din  3 septembrie şi 15 octombrie 2002,  depuse  de

grupul  de  deputaţi în Parlament Vlad Cubreacov, Iurie Roşca şi  Ştefan

Secăreanu  şi,  respectiv, de deputatul în Parlament Mihail  Plămădeală,

s-a  solicitat  controlul constituţionalităţii unor prevederi din  Legea

nr.461-XV  din  30 iulie 2001  "Privind piaţa produselor petroliere"  în

redacţia Legii nr.930-XV  din 22 martie 2002 şi din Hotărîrea Guvernului

nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare

a  Legii  privind piaţa produselor petroliere" în  redacţia  hotărîrilor

Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2001 şi nr.435 din 10 aprilie 2002.

    Supuse examinării  în  fond  în  şedinţa plenară  a  Curţii  din  18

februarie    2003,   prevederile   contestate   au   fost    recunoscute

constituţionale.

    Consider decizia  Curţii  şi, implicit, argumentele invocate  în  ea

nefondate pentru următoarele considerente.

    Potrivit art.10  alin.(1)  şi (2) din Legea privind piaţa produselor

petroliere  în  redacţia  Legii nr.930-XV,  bugetul  Agenţiei  Naţionale

pentru Reglementare în Energetică (în continuare - ANRE) se formează din

plăţile  regulatorii   aplicate   titularilor  de  licenţe la nivelul de 

0,06-0,09   la   sută   din   costul  anual   al  produselor  petroliere 

principale importate.

    În opinia mea,  aceste  prevederi sînt neconstituţionale şi  încalcă

art.58,  art.130   şi  art.132  din Constituţie, care stipulează în  mod

imperativ   că,   exceptînd   contribuţiile  financiare   stabilite   de

Constituţie  şi legislaţia în domeniu, orice alte prestaţii şi plăţi  în

sfera cheltuielilor publice sînt interzise.

    Împărtăşesc opinia  autorilor sesizărilor că plăţile regulatorii din

care   se  formează  bugetul  instituţiei  publice  ANRE  constituie   o

modalitate de impozitare camuflată, care, conform art.132  alin.(2)  din

Constituţie, este categoric interzisă.

    Deducţia Curţii,   potrivit   căreia  plăţile   regulatorii,   care,

subliniez,  constituie unica sursă de finanţare a organului public ANRE,

nu  fac  parte din categoria plăţilor obligatorii, este  nefondată.  Or,

neachitarea  plăţii  regulatorii  de către  agentul  economic  determină

retragerea licenţei acestuia.

    Este eronată    argumentarea    constituţionalităţii    prevederilor

contestate  prin  invocarea legilor nr.136-XIV  "Cu privire la gaze"  şi

nr.137-XIV  "Cu  privire la  energia electrică" din  17 septembrie 1998,

care  conţin dispoziţii analogice privind aplicarea plăţilor regulatorii

titularilor  de licenţe de către ANRE. În opinia mea,  în  temeiul art.6

alin.(3)  din  Codul jurisdicţiei   constituţionale, Curtea  trebuia  să

extindă  controlul de constituţionalitate asupra acestor dispoziţii  şi,

pentru motivele expuse anterior, să le declare neconstituţionale.

    Consider superfluă  invocarea  dispoziţiilor art.60,  66 şi  73  din

Constituţie, fiindcă ele n-au tangenţă cu obiectul sesizărilor.

    Nu poate fi reţinut   nici   argumentul  din  hotărîre  că   plăţile

stabilite   pentru  formarea  bugetului  ANRE  şi  restricţiile   impuse

importatorilor  de  produse petroliere sînt determinate  de  necesitatea

asigurării securităţii energetice a ţării. Or, cu această atribuţie este

abilitată   Direcţia   generală   pentru   rezervele   materiale,   care

funcţionează pe lîngă Guvern.

    Este irelevantă  pentru obiectul cauzei invocarea Protocolului întîi

adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a

Libertăţilor Fundamentale.

    Prevederile art.13  alin.(1)  şi  alin.(3) din  Legea  nr.461-XV  în

redacţia  Legii  nr.930-XV şi pct.3 alin.doi şi pct.4 lit.a) şi  b)  din

Hotărîrea  Guvernului nr.1027 în redacţia hotărîrilor Guvernului nr.1322

şi  nr.435,  care  instituie condiţii speciale pentru  participanţii  la

piaţa produselor petroliere (deţinerea unui capital propriu de cel puţin

750000  dolari SUA - în lei 10650000, a unor depozite cu o capacitate de

cel puţin 5000 m3, importul produselor petroliere cu transportul  auto

numai   prin   punctul  vamal  Leuşeni),  recunoscute  de  Curte   drept

constituţionale, aduc atingere dispoziţiilor Legii Supreme cuprinse în:

    art.9 alin.(3), care  statuează  că factorii de bază ai economiei în

Republica  Moldova sînt piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa

loială;

    art.16 alin.(1),  care  consfinţeşte  dispoziţia  că respectarea  şi

ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului;

    art.16 alin.(2), potrivit  căruia  toţi cetăţenii Republicii Moldova

sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice;

    art.54 alin.(1), care  statuează  că în  Republica Moldova nu pot fi

adoptate  legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi  libertăţile

fundamentale ale omului şi cetăţeanului;

    art.54 alin.(2),  care  stipulează  că   exerciţiul  drepturilor  şi

libertăţilor  nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor  prevăzute

de lege;

    art.126  alin.(1), potrivit  căruia economia Republicii Moldova este

economie de piaţă;

    art.126 alin.(2)  lit.b), g) şi h), care stipulează în mod imperativ

că  statul  trebuie să asigure libertatea comerţului şi  activităţii  de

întreprinzător,   protecţia  concurenţei  loiale,  crearea  unui   cadru

favorabil   valorificării  tuturor  factorilor  de  producţie,  sporirea

numărului  de  locuri  de muncă, crearea  condiţiilor  pentru  creşterea

calităţii  vieţii, inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice  şi

juridice, inclusiv străine.

    Este neargumentată  de  asemenea aprecierea drept constituţionale  a

prevederilor  pct.3 alin. doi şi pct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.1027,

care  stipulează  condiţii  imperative pentru  importatorii  de  produse

petroliere  - deţinerea unui capital propriu de cel puţin 750000  dolari

SUA şi a unor depozite cu o capacitate de cel puţin 5000 m3.

    După cum s-a  menţionat anterior, potrivit art. 126 din Constituţie,

statul  este obligat să asigure libertatea comerţului şi activităţii  de

întreprinzător,  să  protejeze  concurenţa loială, să  creeze  un  cadru

favorabil  valorificării  tuturor  factorilor de producţie,  să  asigure

sporirea  numărului  de locuri de muncă, creşterea calităţii  vieţii  şi

inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice. Însă prin

restricţiile stipulate  în art.13  din Legea nr.461-XV şi pct.3 şi pct.4 

din  Hotărîrea  Guvernului  nr.1027  (cu  modificările  şi  completările

ulterioare)  aceste  prevederi constituţionale au fost încălcate în  mod

flagrant.

    Reiterez că la adoptarea actelor contestate legislativul şi Guvernul

au   ignorat  dispoziţiile  constituţionale,  care  stipulează  în   mod

imperativ  că  factorii  de bază ai economiei sînt  economia  de  piaţă,

libera  iniţiativă  economică,  antrenarea tuturor  agenţilor  economici

într-o  concurenţă  liberă  şi  loială. Or, aşa  cum  se  subliniază  în

sesizări,   instituirea   unor  restricţii  atît  de   drastice   pentru

importatorii de produse petroliere autohtoni în condiţiile actuale, cînd

situaţia  financiară  a  agenţilor  economici din ţară  este  extrem  de

dificilă, favorizează marii importatori în ramură, de regulă străini.

    De remarcat că  măsurile  restrictive impuse de Guvern au condus  la

retragerea  de pe piaţă a mai mult de 30 de agenţi economici importatori

de  produse  petroliere,  care practicau legal acest gen  de  activitate

(fapt  consemnat  în şedinţa plenară), la violarea investiţiilor  licite

ale acestora şi la reducerea esenţială a numărului locurilor de muncă în

ramură, ceea ce denotă încălcarea crasă a dispoziţiilor art.126 alin.(1)

şi alin.(2) lit.b), g) şi h) din Constituţie.

    Dispoziţiile   care   impun   importul  produselor   petroliere   cu

transportul  auto numai prin punctul vamal Leuşeni încalcă  dispoziţiile

constituţionale  privind  economia  de piaţă, libertatea  comerţului  şi

activităţii  de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale,  obligaţia

statului  de a crea un cadru favorabil valorificării tuturor  factorilor

de  producţie. Fiind în imposibilitatea de a face importuri din piaţa de

est,  care  poate  fi  mult mai  avantajoasă,  importatorii  de  produse

petroliere  sînt  nevoiţi  să  valorifice doar  piaţa  de  vest,  astfel

fiindu-le  încălcat dreptul la libera iniţiativă economică, prevăzut  de

art.9  alin.(3)  din  Constituţie.  De remarcat în context şi faptul  că

pentru  traversarea  frontierei vamale a transportului auto  cu  produse

petroliere  nu  este  necesară dotarea punctelor  vamale  cu  echipament

special, prin urmare nu sînt necesare investiţii suplimentare.

    Avînd în vedere  dispoziţiile constituţionale, invocate în  prezenta

opinie,  sînt neavenite constatările Curţii, potrivit cărora prevederile

contestate  "nu  aduc  atingere drepturilor  importatorilor  de  produse

petroliere"   şi  "nu  conţin  elemente  discriminatorii",  "nu  încalcă

principiile  constituţionale  ale universalităţii şi egalităţii în  faţa

legii". Realitatea infirmă aceste constatări ale Curţii.

    În final voi  remarca: dispoziţiile legale declarate constituţionale

de  Curte  au  deja repercusiuni negative asupra situaţiei  economice  a

populaţiei,  întrucît  au  condus  la majorarea  preţului  la  produsele

petroliere.