Prin sesizările  unui  grup de deputaţi în Parlament  s-a  solicitat

exercitarea  controlului  constituţionalităţii punctelor 6, 7 şi  8  din

Hotărîrea  Guvernului nr.834  din 26 iulie 2004 "Privind unele măsuri de

reglementare  a  achiziţionării  şi  exportului de  cereale  şi  produse

cerealiere",  prin care s-a aprobat lista mărfurilor al căror export  se

efectuează  prin  Bursa  Universală  de Mărfuri  din  Moldova,  în  baza

contractelor  înregistrate în cadrul licitaţiilor la această  instituţie

şi autorizaţiei eliberate de Departamentul Vamal.

    Semnatarii sesizărilor   consideră  că  prevederile  menţionate  ale

hotărîrii  Guvernului contravin art.9 alin.(3), art.126 alin.(1) şi (2),

art.127 şi art.129 alin.(2) din Constituţie.

    Prin decizia  Curţii prevederile contestate din Hotărîrea  nr.834 au

fost recunoscute constituţionale.

    Consider această   decizie  drept  neîntemeiată  pentru  următoarele

considerente.

    Curtea afirmă că prin stabilirea modalităţii de export al mărfurilor

specificate  în  Anexa  nr.2 la Hotărîrea nr.834 nu  se  aduce  atingere

dispoziţiilor  constituţionale, întrucît măsurile întreprinse de  Guvern

vizează reglementarea tranzacţiilor economice de export al mărfurilor ce

constituie  baza securităţii economice şi alimentare a statului, servesc

la  susţinerea reală a producătorilor autohtoni, oferă producătorilor şi

agenţilor  economici posibilitatea de a-şi propune cererile şi  ofertele

în condiţii egale de piaţă.

    În sprijinul  hotărîrii  sale Curtea invocă de asemenea  argumentele

privind   anihilarea   subminării  securităţii  economice  a   statului,

diminuării  preţurilor la cereale şi produsele cerealiere, prejudicierii

producătorilor autohtoni şi lipsa altor burse de mărfuri.

    Subliniez că  din conţinutul sesizărilor rezultă fără echivoc că  se

contestă  nu  oportunitatea sau legalitatea prevederilor  pct.6, 7 şi  8

ale hotărîrii Guvernului, ci constituţionalitatea acestora.

    Prin argumentele    aduse    de   Curte   însă   se    declară    nu

constituţionalitatea,  ci oportunitatea prevederilor contestate, deşi se

invocă  art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) şi lit.c) din Constituţie şi

astfel  se  recunoaşte că economia Republicii Moldova este  economie  de

piaţă,  de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi publică,

antrenate  în concurenţă liberă, că statul trebuie să asigure libertatea

comerţului  şi  activităţii  de  întreprinzător,  protecţia  concurenţei

loiale, crearea unui cadru favorabil tuturor factorilor de producţie.

    Consider nefondată   invocarea   în   hotărîrea   Curţii   a   Legii

reglementării  de stat a activităţii comerciale externe  nr.1031-XIV din

8 iunie 2000, deoarece Curtea n-a supus unei analize obiective art.8  şi

art.11  din  aceeaşi lege, care stipulează reglementarea de către stat a

activităţii  comerciale externe doar în condiţii pe deplin  justificate,

precum  şi interdicţiile şi restricţiile la export. Nu s-a luat în seamă

faptul  că legea nu stipulează restricţii de ordinul celor prevăzute  de

Hotărîrea Guvernului nr.834.

    Obligativitatea de a exporta cerealele şi produsele cerealiere numai

prin  intermediul  burselor  de mărfuri, după  înregistrarea  la  aceste

instituţii  a  contractelor  de  export, nu e prevăzută  nici  de  Legea

nr.1117-XIII  din  26  februarie  1997, la care  se  face  referinţă  în

hotărîrea Curţii.

    S-a ignorat dispoziţia constituţională, potrivit căreia proprietatea

nu  poate fi folosită în detrimentul drepturilor şi libertăţilor  omului

(art.9  alin.(2).  Legea nr.459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire  la

proprietate"  stipulează expres că proprietarul are dreptul să  exercite

faţă  de bunurile sale orice acţiuni care nu contravin legilor. Art.6 şi

art.8   din  Legea  nr.845-XII  din  3  ianuarie  1992  "Cu  privire  la

antreprenoriat  şi întreprinderi" prevăd expres că agentul economic e în

drept  să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii bunurilor sale, că statul

creează  agenţilor  economici  condiţii  juridice  şi  economice  egale,

contribuie  la  dezvoltarea concurenţei libere şi  conştiincioase  între

aceştia. Mai mult ca atît, art.9 din Legea nr.1103-XIV din 30 iunie 2000

"Cu  privire  la  protecţia  concurenţei"  stipulează  necondiţionat  că

autorităţile  publice  de  orice nivel nu au dreptul  să  dea  agentului

economic  indicaţii asupra modalităţii de încheiere a contractelor, de a

acorda unor agenţi economici facilităţi de orice natură.

    Din cele enunţate  se poate conchide că Guvernul, adoptînd Hotărîrea

nr.834,  n-a ţinut cont de prevederile art.3 din Legea nr.317-XV din  18

iulie  2003  "Privind  actele  normative ale  Guvernului  şi  ale  altor

autorităţi  ale  administraţiei  publice  centrale şi  locale"  şi  prin

aceasta,   de   fapt,  a  ignorat  dispoziţiile  art.102  alin.(2)   din

Constituţie,  care statuează imperativ că Guvernul adoptă hotărîri numai

pentru organizarea executării legilor.

    Argumentul Curţii  că lipsa evidenţei şi intransparenţa la  exportul

cerealelor  şi produselor cerealiere au condus la subminarea securităţii

alimentare  a  statului şi prejudicierea producătorilor  autohtoni  este

totalmente nefondat, deoarece produsele menţionate nu constituie produse

strategice.

    După cum s-a  demonstrat  în  şedinţa plenară, în  prezent  în  ţară

există  un  surplus  de  cereale  şi  produse  cerealiere,  prin  urmare

securitatea  alimentară  a  ţării nu poate  fi  periclitată.  Executarea

contractelor  de  export,  inclusiv a celor care  privesc  cerealele  şi

produsele  cerealiere,  se află sub controlul rigid  al  Departamentului

Vamal,  prin  urmare  aceste  tranzacţii sînt transparente  şi  se  află

permanent  în  cîmpul vizual al statului. În plus, Guvernul  dispune  de

multiple  instituţii  de  supraveghere  şi pîrghii pentru  a  nu  admite

subminarea securităţii alimentare a ţării.

    Este inacceptabilă referinţa la Acordul General pentru Tarife Vamale

şi  Comerţ GATT, la care Republica Moldova este parte, pentru motivul că

acest  act  internaţional permite aplicarea unor măsuri  restrictive  la

export  doar  atunci cînd se atestă o situaţie critică din cauza  lipsei

acute  a  unor  produse  alimentare sau a altor  produse  esenţiale.  În

şedinţa  plenară s-au adus probe certe că în ţară nu există o astfel  de

situaţie.

    Consider că instituirea   restricţiilor   la   exportul   mărfurilor

specificate  în Anexa nr.2 la hotărîrea Guvernului nu apără producătorii

autohtoni,  ci îi prejudiciază, impunîndu-le cheltuieli nejustificate de

timp şi de mijloace financiare.

    Nu rezistă criticii  nici  afirmaţia  că prevederile  contestate  nu

favorizează  un agent economic. Or, Hotărîrea  nr.834 prevede  imperativ

că  înregistrarea  contractelor de export şi licitaţiile  se  efectuează

numai  la Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei, care, aşa cum  rezultă

din  Hotărîrea  Guvernului  nr.899  din 9 iulie 2002, e  constituită  de

Guvern  (nu e exclus ca fondator al ei, contrar Legii  nr.1117-XIII,  să

fie  o  autoritate  publică). E cert că Bursa Universală  de  Mărfuri  a

Moldovei, fiind unica instituţie în care se înregistrează contractele de

export   al  cerealelor  şi  produselor  cerealiere  şi  se   desfăşoară

licitaţiile respective, deţine monopolul în acest domeniu.

    Subliniez că  Hotărîrea  Curţii nu combate argumentele  semnatarilor

sesizării.  Punctele  6,  7 şi 8 din Hotărîrea  Guvernului  nr.834  sînt

contrare  art.9  alin.(3),  art.102 alin.(2), art.126 alin.(1)  şi  (2),

art.127  şi  art.129  alin.(2)  din Constituţia  Republicii  Moldova  şi

trebuiau să fie declarate de Curte drept neconstituţionale.

    În concluzie  reiterez că Curtea Constituţională exercită  controlul

constituţionalităţii  actelor  şi  normelor juridice adoptate  în  modul

stabilit, şi nu controlul oportunităţii lor.