Prin Hotărîrea  nr.96  din  30  ianuarie  2006  Guvernul  a  aprobat proiectul  de  lege pentru modificarea Constituţiei prin excluderea  din alin.(3)  art.46 a textului "Caracterul licit al dobîndirii se  prezumă" şi l-a prezentat Curţii spre avizare.

    În nota informativă,  anexată  la hotărîre şi la proiectul de  lege, modificarea  textului  constituţional este motivată prin dorinţa  "de  a introduce  în sistemul naţional de drept instituţia confiscării  civile, în   cadrul  căreia  va  avea  loc  inversarea  sarcinii  probării,   în

conformitate  cu care persoana va trebui să dovedească caracterul  licit al  veniturilor  şi  proprietăţii pe care o posedă, scutind  statul,  în persoana  procurorului, de obligaţia de a proba ilegalitatea veniturilor realizate".

    În avizul său Curtea Constituţională a acceptat ca proiectul de lege constituţională să fie prezentat Parlamentului spre examinare.

    Consider avizul  Curţii o eroare. Iniţiativa Guvernului de revizuire a  Constituţiei se încadrează în cerinţele prevăzute de art.141 alin.(1) lit.c)  din Constituţie, însă proiectul de lege, în opinia mea, intră în contradicţie  cu faptele obiective şi cu art.46 şi art.127, precum şi cu

alte dispoziţii constituţionale.

    Art.54 alin.(1)  din Constituţie statuează imperativ că în Republica Moldova  nu  pot  fi  adoptate  legi care  ar  suprima  sau  ar  diminua drepturile  şi  libertăţile  fundamentale ale  omului  şi  cetăţeanului. Această  dispoziţie este dezvoltată în art.142 alin.(2), care prevede că

nici  o revizuire a Constituţiei nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea  drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

    Dreptul internaţional  şi  naţional stipulează expres că  caracterul licit al dobîndirii averii (proprietăţii) se prezumă. Nimeni nu poate fi deposedat  de  avere,  dacă nu se dovedeşte în modul  stabilit  de  lege  provenienţa ilicită a acesteia.

    Proiectul de  lege propus de Guvern contrazice principiul  universal al prezumţiei caracterului licit al bunurilor dobîndite de persoană. Mai mult   ca  atît,  prin  excluderea  propoziţiei  "Caracterul  licit   al dobîndirii  se  prezumă",  prevăzută  de proiect,  se  încalcă  unitatea

materiei  constituţionale,  deoarece  din  punct de  vedere  juridic  şi logico-gramatical  alineatul  (3) al art.46 din Constituţie  formează  o unitate semantică intrinsecă inseparabilă.

    Consider că proiectul   de  lege  propus  de  Guvern  induce   ideea periculoasă  că  bunurile,  dobîndirea  legală  a  cărora  nu  poate  fi dovedită,  sînt  susceptibile de confiscare, ceea ce  este  inadmisibil, deoarece  astfel  se  deschide teren pentru interpretarea  neuniformă  a

legislaţiei.

    În opinia mea,  proiectul  de  lege  contravine  flagrant  nu  numai dispoziţiilor  art.54  alin.(1), art.142 alin.(2), ci  şi  dispoziţiilor art.1  alin.(3), art.4 alin.(1), art.8 alin.(1), art.16, art.21, art.124  alin.(1),  art.127  şi art.128 din Constituţia Republicii Moldova şi  se

află  în totală discordanţă cu stipulaţiile legislaţiei civile,  penale, administrative,  procesual-penale,  precum  şi  cu  prevederile  actelor internaţionale   ce   vizează  dobîndirea  şi  pierderea  dreptului   de

proprietate.

    Voi sublinia în mod special că alin.(3) al art.46 din Constituţie în redacţia  actuală  constituie  o garanţie a  dreptului  de  proprietate. Privarea  persoanei de această garanţie constituţională contrazice, după cum  am  menţionat anterior, art.54, art.142 alin.(2) şi alte  prevederi

din Constituţie.

    În opinia mea,  avizul  Curţii se bazează pe argumente şi  afirmaţii contradictorii,  care  prin  esenţa lor pun la  îndoială  raţionalitatea proiectului   de   lege  pentru  modificarea  alin.(3)  al  art.46   din Constituţie.

    Nu sînt de acord  cu  decizia adoptată, pentru care motiv îmi  expun opinia separată:

    1. Alin.(3) art.46  din Constituţie în redacţia actuală cu  adevărat nu  permite statului să contracareze eficient criminalitatea. Astfel,  o parte  din  averea  dobîndită  ilicit de  inculpaţi  poate  fi  probată, originea ilicită a altor bunuri, însă, din motive obiective, ca urmare a

faptului  că  nu pot fi adunate probe sau probele au fost  distruse,  nu poate fi demonstrată de organele de urmărire penală. În astfel de cazuri există  presupunerea  rezonabilă  că aceste bunuri  ale  făptaşului,  de asemenea, comportă caracter ilicit.

    Statul trebuie  să aibă posibilitatea de a lichida consecinţele unor astfel  de  coliziuni  şi de a transfera sarcina  probării  caracterului licit  al  averii de la stat la persoană. După cum a  menţionat  Curtea, această  posibilitate a statului derivă din tratatele internaţionale  la

care Republica Moldova este parte.

    2. Conform doctrinei  de drept şi practicii internaţionale  actuale, raporturile  dintre  stat  şi persoană urmează a  fi  reglementate  după principiul  egalităţii. Persoana însăşi în raporturile sale juridice  cu instituţiile   statale  pretinde  la  un  tratament  juridic  bazat   pe

egalitate.  În această ordine de idei, statul, conform alin.(6)  art.131 din  Constituţie,  este obligat să nu admită nici o cheltuială  bugetară fără stabilirea sursei de finanţare. Bazîndu-ne pe principiul egalităţii raporturilor  dintre  persoană şi stat, persoana, de asemenea, nu  poate

admite cheltuieli şi nu poate dobîndi venituri fără stabilirea sursei de finanţare.

    În Republica  Moldova  obligaţia stabilirii surselor de venituri  şi cheltuieli   funcţionează   în   raporturile   statului   cu   subiecţii antreprenoriatului.  Societatea  nu pune la îndoială  impunerea  acestei obligaţii  prin  intermediul  Codului fiscal.  Dacă  aplicăm  principiul

egalităţii  în drepturi a tuturor persoanelor, reglementat de art.16 din Constituţie,  această obligaţie trebuie să revină şi persoanelor fizice, dar numai în condiţiile prevăzute de art.54 din Constituţie.

    3. Sub alt aspect,    consider   inadmisibilă   excluderea    normei constituţionale "Caracterul licit al dobîndirii se prezumă" din alin.(3) art.46  pentru motivul că o garanţie constituţională deja instituită  nu  poate fi exclusă decît în cazuri excepţionale şi absolut necesare într-o

societate  democratică.  Curtea  Constituţională  a expus  o  astfel  de concluzie  în  avizul nr.1 din 12.02.2002 asupra proiectului de lege  de modificare a art.18 alin.(2) din Constituţie.

    Excluderea normei  cuprinse în alin.(3) art.46 din Constituţie poate conduce  la dezechilibrarea mecanismului actual de protecţie a dreptului de  proprietate  şi  a  garanţiilor de exercitare  a  acestuia.  Astfel, operarea acestei modificări în Constituţie poate da naştere la aplicarea

selectivă de către instituţiile publice a confiscării civile, fapt ce se poate solda cu abuzuri din partea reprezentanţilor statului în raport cu persoana.

    Consider că în  sistemul de drept instituţia confiscării penale,  în raport  cu instituţia confiscării civile, are o altă relevanţă şi un alt statut.  În nota informativă a Guvernului la proiectul de lege prezentat revizuirea Constituţiei se motivează prin necesitatea scutirii statului,

"în   persoana   procurorului,   de  obligaţia   probării   ilegalităţii veniturilor  realizate", fiindcă aceste probe "deseori sînt dificil de a fi  colectate".  Facilitarea activităţii structurilor statale  nu  poate servi  drept motiv pentru excluderea din Constituţie a unei garanţii  de

exercitare  a dreptului de proprietate şi, cu atît mai mult, nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică.

    Curtea Constituţională,  în  avizul  adoptat, nu s-a  pronunţat  sub aceste  aspecte  şi  sub  aspectul aplicării  mai  largi  a  instituţiei confiscării civile în sistemul naţional de drept.

    4. Consider necesară    găsirea    unei   soluţii   echitabile    şi contrabalansate  pentru  egalarea în drepturi a persoanei cu  statul  şi excluderea  eventualelor abuzuri din partea statului prin  reglementarea constituţională  a  posibilităţilor statului, în cazurile  prevăzute  de

lege, necesare într-o societate democratică, conform interesului general pentru  asigurarea  plăţii impozitelor ori a altor  contribuţii,  pentru prevenirea criminalităţii şi în strictă conformitate cu cerinţele art.54 din  Constituţie,  de  a cere persoanelor să probeze originea  licită  a

bunurilor deţinute.