Curtea Constituţională a dat aviz negativ proiectului de lege pentru completarea art.81 alin.(1) din Constituţie, iniţiat de un grup de 36 de deputaţi.

Nu pot fi de acord cu concluziile colegilor mei atît în ceea ce priveşte aspectul formal, cît şi aspectul material al proiectului de lege.

Concluzia Curţii asupra aspectului formal al proiectului de lege este expusă în pct.1 al dispozitivului avizului, prin care Curtea a recunoscut conformitatea iniţiativei de revizuire cu dispoziţiile constituţionale ale art.141 şi a decis că aceasta "poate fi prezentată Parlamentului".

Însă alin.(2) art.141 din Constituţie prevede următoarele: "Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători." Din analiza textuală a acestei norme constituţionale rezultă fără echivoc că este vorba de proiectele avizate pozitiv de Curtea Constituţională. Prin urmare, subiecţii cu dreptul de iniţiativă de revizuire a Constituţiei prezintă Parlamentului numai proiecte de legi care nu contravin Constituţiei, votate de cel puţin 4 judecători, nicidecum cele avizate negativ.

În sensul criticii formulate aici, drept confirmare serveşte practica anterioară a Curţii Constituţionale de interpretare a normei cuprinse în alin.(2) art.141 din Constituţie¹.

______________________

¹ Avizul nr.1 din 17.03.97 "Asupra proiectului de lege constituţională privind modificarea unor articole din Constituţia Republicii Moldova". M.O., 1997, nr.21, art.10

Avizul nr.1 din 10.06.98 "La iniţiativa de completare a art.73 din Constituţia Republicii Moldova". M.O., 1998, nr.56-59, art.25.

Avizul nr.1 din 09.02.99 "Asupra proiectului de lege constituţională privind modificarea unor articole din Constituţia Republicii Moldova". M.O., 1999, nr.19-21, art.11

Avizul nr.3 din 11.05.99 "Asupra proiectului de lege constituţională pentru modificarea art.127 din Constituţia Republicii Moldova". M.O., 1999, nr.53-54, art.35

Avizul nr.1 din 12.02.2002 "Asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova". M.O. 2002, nr.27-28, art.2

Avizul nr.2 din 30.07.2002 "Asupra iniţiativei de revizuire a Constituţiei". M.O. 2002, nr.115-116, art.22

Partea materială a avizului se compune din aspectul jurisdicţional şi cel politic. Aspectul jurisdicţional vizează problemele de drept privind oportunitatea proiectului de lege constituţională. Acest aspect implică, în primul rînd, analiza corespunderii formale a proiectului de lege cu dispoziţiile art.141 din Constituţie. Cu deducţia Curţii asupra analizei sub raportul prevederilor alin.(1) art.141 din Constituţie, expusă în pct.1 din dispozitiv, sînt de acord, cu excepţia, bineînţeles, a sintagmei "poate fi prezentată Parlamentului".

În al doilea rînd, Curtea Constituţională a analizat proiectul de lege sub raportul dispoziţiilor constituţionale privind limitele de revizuire a Constituţiei şi a ajuns la concluzia, după părerea mea, eronată că proiectul de lege încalcă alin.(2) art.142 din Constituţie, susţinînd că "Abilitarea persoanei cu un drept în funcţie de opinia şi apartenenţa sa politică contravine principiilor universalităţii şi egalităţii, statuate în art.15, art.16 alin.(2) din Constituţie".

Din afirmaţia Curţii se desprinde ideea că Preşedintele Republicii Moldova trebuie să beneficieze de un tratament egal cu toţi cetăţenii ţării, astfel încît el să poată fi membru de partid, să dispună de dreptul şi, evident, de obligaţia statutară de a promova ideologia formaţiunii sale politice, de a ocupa o funcţie de conducere în aceasta etc.

Sînt de părere că prevederile art.1 alin.(3), art.5 alin.(1), art.16 alin.(2), art.32 alin.(1) şi art.41 alin.(1) din Constituţie, invocate de Curte, trebuiau să fie interpretate în alt mod. Egalarea Preşedintelui Republicii Moldova, atît în drepturi, cît şi în responsabilităţi, cu toţi cetăţenii este incorectă. În comparaţie cu ceilalţi funcţionari ai statului, Preşedintele Republicii Moldova dispune de imunitate deplină, atît în timpul exercitării mandatului, cît şi după expirarea lui.

Conform Constituţiei, şeful statului deţine trei funcţii importante: de reprezentare, de garant al statului şi al Constituţiei şi de mediere. Marcate de o semnificaţie majoră pentru întreaga societate, majoritatea atribuţiilor exercitate de Preşedintele Republicii Moldova se deosebesc de atribuţiile altor persoane învestite cu demnitate publică. Astfel, deşi Republica Moldova, după regimul politic, este parlamentară, nici Preşedintele Parlamentului, nici Prim-ministrul nu exercită unipersonal atribuţii atît de importante ca Preşedintele. Astfel, potrivit Legii Supreme, Preşedintele Republicii Moldova convoacă sesiuni extraordinare, desemnează candidaturi la funcţia de Prim-ministru, efectuează remanieri guvernamentale, negociază şi încheie tratate internaţionale, este comandantul suprem al forţelor armate, promulgă legile, îndeplineşte alte atribuţii, de remarcat - mult mai largi decît cele expuse în aviz.

Realizarea celor trei funcţii poate fi încredinţată numai unui arbitru naţional, deoarece ele vizează întregul popor, dar nu doar membrii unui partid. Din aceste considerente funcţia de şef al statului nu poate fi echivalată cu funcţiile exercitate de alţi cetăţeni şi funcţionari. Şeful statului are nu numai privilegii exprimate prin imunitate deplină şi garanţii materiale şi sociale speciale, dar şi responsabilităţi şi restricţii sub formă de incompatibilităţi, la care este supus şi la care ulterior poate fi supus de către constituanta legislativă.

Odată cu constituirea statalităţii şi proclamarea suveranităţii², prin Decretul cu privire la puterea de stat³ s-a reglementat că "în R.S.S. Moldova nu se admite:

- cumularea funcţiilor de conducere în organele puterii din stat şi administraţiei de stat cu orice alt post în organizaţiile de stat şi cooperatiste, în partidele politice şi în organizaţiile şi mişcările social-politice;

- sistemul conducerii de partid şi conducerii politice de altă natură în organele de stat şi de ocrotire a normelor de drept, în organele securităţii statului, în formaţiunile militare şi militarizate, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii;

- apartenenţa judecătoriilor şi altor lucrători ai organelor de stat pentru ocrotirea normelor de drept la partidele politice şi la mişcările social-politice."

____________________

² Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Veştile nr.8 din 23.06.1990, art.192.

³ Veştile nr.8 din 27.07.1990, art.209

Conceptual, aceste restrîngeri şi incompatibilităţi trebuiau să fie reglementate prin lege, după cum prevede art.41 alin.(7) din Constituţie. Pentru membrii Curţii de Conturi⁴, membrii Comisiei Electorale Centrale,⁵ judecători,⁶ lucrătorii organelor securităţii statului,⁷ colaboratorii Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat,⁸ membrii Consiliului de administrare al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare,⁹ colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate,¹⁰ militari,¹¹ ofiţerii de urmărire penală,¹² ofiţerii de informaţii şi securitate¹³ şi alte categorii legislaţia prevede incompatibilitatea funcţiei deţinute cu apartenenţa la un partid politic.

_______________________

⁴ Legea nr.312-XIII din 08.12.94 "Privind Curtea de Conturi", M.O., 1995, nr.7, art.77

⁵ Legea nr.1381-XIII din 21.11.1997 "Codul Electoral", M.O., 1997, nr.81, art.667

⁶ Legea nr.544-XIII din 20.07.1995 "Cu privire la statutul judecătorului", M.O., 1995, nr.59-60, art.664

⁷ Legea nr.619-XIII din 31.10.1995 "Privind organele securităţii statului", M.O., 1997, nr.10-11, art.115

⁸ Legea nr.1457-XIV din 28.01.1998 "Cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat", M.O., 1998, nr.12-13, art.54

⁹ Legea nr.192-XIV din 12.11.1998 "Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare", M.O., 1999, nr.22-23, art.91

¹⁰ Legea nr.753-XIV din 23.12.1999 "Privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova", M.O., 1999, nr.156, art.764

¹¹ Legea nr.162-XVI din 22.07.2005 "Cu privire la statutul militarilor", M.O., 2005, nr.129-131, art.618

¹² Legea nr.333-XVI din 10.11.2006 "Privind statutul ofiţerului de urmărire penală", M.O., 2006, nr.195-198, art.918

¹³ Legea nr.170-XVI din 19.07.2007 "Privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate", M.O., 2007, nr.171-174, art.667

Potrivit avizului emis de Curte, proiectul de lege încalcă dreptul constituţional al Preşedintelui Republicii Moldova de a face parte dintr-un partid politic sau organizaţie social-politică. În legătură cu această concluzie a Curţii apare o întrebare firească: cum rămîne cu respectarea aceluiaşi drept a sute de persoane care deţin funcţiile enumerate mai sus? Răspunsul îl găsim în art.54 din Constituţie, care consacră caracterul excepţional al restrîngerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Acest articol permite restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi pentru anumite persoane, în scopuri care implică asigurarea protecţiei unor valori sociale şi umane incontestabile: drepturile, libertăţile şi demnitatea altor persoane, securitatea naţională ş.a. Astfel, proiectul, care permite restrîngerea dreptului Preşedintelui ţării de a fi membru de partid, urmăreşte garantarea aceluiaşi drept al altor persoane, fiindcă, în exerciţiul funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova deţine pîrghii reale pentru favorizarea ideologiei partidului său şi limitarea, prin aceasta, a ideologiilor altor partide politice. Proiectul de lege constituţională corespunde alin.(4) art.54 din Constituţie, pentru că nu obligă Preşedintele să-şi părăsească partidul, ci doar să-şi suspende activitatea în el pe durata mandatului. O astfel de interpretare este în concordanţă cu practica anterioară a Curţii Constituţionale¹⁴.

_______________________

¹⁴ HCC nr.21 din 20.09.2007, M.O., 2007, nr.153-156, art.18;

HCC nr.10 din 19.02.2002, M.O., 2002, nr.33-35, art.3;

HCC nr.18 din 29.06.2004, M.O., 2002, nr.108-111, art.19 ş.a.

În această ordine de idei consider eronată invocarea în aviz a Legii serviciului public. Anexa nr.4 la această lege cuprinde doar lista funcţiilor de demnitate publică, dar nu şi statutele acestora. Alin.(3) art.3 din Legea serviciului public stipulează expres că "acţiunea prezentei legi nu se extinde asupra Preşedintelui Republicii Moldova". O restrîngere în sensul proiectului de lege poate fi stabilită prin Legea nr.1111-XIII din 20.02.1997 "Privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova"¹⁵ sau prin altă lege cu privire la statutul Preşedintelui Republicii Moldova.

_____________________

¹⁵ M.O., 1997, nr.16-17, art.180

Consider neîntemeiată şi referirea Curţii la practica SUA, Franţei, Italiei şi altor state. Aceste state nu au stipulat expres în Constituţie incompatibilitatea funcţiei de Preşedinte cu cea de membru de partid, însă unele state au consacrat o astfel de prevedere în acte normative sau cutume constituţionale.

Vom accentua că problema în cauză necesită a fi studiată prin prisma sistemului de guvernare: prezidenţial, precum sînt SUA şi aproape toate statele din America Latină ş.a. şi în care şeful de stat este de asemenea şeful guvernului; semiprezidenţial - Franţa, Finlanda, Austria, Portugalia, Polonia, România; parlamentar - Grecia, Germania, Elveţia, Suedia, Republica Moldova etc., în care şefului de stat îi revine rolul de mediator. Astfel, admisibilitatea apartenenţei şefului de stat la un partid sau a deţinerii de către acesta şi a funcţiei de lider de partid depinde de sistemul constituţional de guvernare existent în stat.

În al treilea rînd, în practica mondială şi îndeosebi în cea europeană se atestă tendinţa ca Preşedintele, imediat după depunerea jurămîntului, să se retragă din rîndurile partidului său. În acest sens este elocvent gestul Preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy. Deşi Constituţia Franţei nu-l obligă să renunţe la calitatea de lider de partid, la 14 mai 2007, după inaugurarea sa, el a prezentat partidului său "Uniunea pentru o Mişcare Populară" o declaraţie, din care citez:

"Preşedintele republicii trebuie să fie omul naţiunii, şi nu omul partidului.

...În momentul în care am fost ales Preşedinte al republicii şi înainte de a prelua funcţia de Preşedinte, nu mai pot rămîne în fruntea partidului.

...Funcţia de şef de stat mă determină să încetez a exercita funcţia de preşedinte al UMP.

...Sînt obligat să vă părăsesc. Fac acest lucru, pentru că este singura modalitate de a servi cu adevărat Franţa"¹⁶.

_______________________

¹⁶ http://sarkozy.fr/press/index.php?mode=cview&cat_id=3&press_id=170&lang=fr

Astfel, reglementarea legislativă privind compatibilitatea sau incompatibilitatea funcţiei de şef de stat cu cea de lider sau membru de partid este o problemă de oportunitate şi ţine exclusiv de competenţa Parlamentului, aceasta poate fi operată fie în Constituţie, fie într-o lege organică.

În al patrulea rînd, examinînd oportunitatea proiectului de lege, Curtea Constituţională trebuia să se pronunţe şi asupra respectării unităţii materiei constituţionale. Consider că proiectul de lege cu privire la completarea art.81 alin.(1) din Constituţie corespunde acestor rigori. Prevederea proiectului de lege nu intră în contradicţie cu alte norme constituţionale, mai mult ca atît, ea se înscrie logic în dispoziţiile art.1 alin.(3), care statuează pluralismul politic ca valoare supremă, art.5 alin.(1), care consacră incompatibilitatea pluralismului politic cu dictatura şi, în special, cu totalitarismul, art.41 alin.(7), care prevede posibilitatea stabilirii incompatibilităţii funcţiilor publice cu calitatea de membru de partid, şi art.54 din Constituţie, în care sînt specificate condiţiile ce trebuie respectate la impunerea prin lege a unor astfel de incompatibilităţi.

În baza celor expuse, consider că proiectul de lege constituţională trebuia să obţină un aviz favorabil, deoarece se încadrează în limitele de revizuire a Constituţiei. De asemenea, consider că adoptarea legii constituţionale cu privire la suspendarea calităţii de membru de partid de către Preşedintele Republicii pe durata exercitării mandatului este o problemă de oportunitate şi ţine de resortul Parlamentului Republicii Moldova.