1. La originea cauzei se află sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la Curtea Constituţională în data de 25 februarie 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi cuprinse în articolul 64 alin. (2) pct. 5) din Codul de procedură penală, în redacţia Legii nr. 66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală. 2. Prevederile contestate vizează dreptul procurorului de a amâna pe o perioadă de până la 6 luni aducerea la cunoştinţă a actului procedural privind recunoaşterea în calitate de bănuit, în cazul autorizării de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de investigaţie. 3. Autorul sesizării consideră că prevederile legale contestate vin în contradicţie cu dispoziţiile articolelor 20, 21, 26 şi 28 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile prevăzute la articolele 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei. 5. În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a dispus de opiniile comunicate de Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Universitatea de Stat din Moldova şi A.O. „Juriştii pentru drepturile omului”.