1. La 5 noiembrie 2012 deputatul în Parlament Serghei Sîrbu a adresat Curţii Constituţionale o sesizare în vederea exercitării controlului constituţionalităţii art.9 alin.(1) lit.h), lit.l), lit.o), art.21 alin.(2), art.22 alin.(2) şi (3), art.23 (ultima frază) din Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

2. Normele contestate vizează drepturile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi modalitatea de intrare în vigoare şi  executare a deciziilor acestui organ.

A.    Motivele sesizării

 3. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

      Potrivit prevederilor art.9 alin.(1) din Legea nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998, Comisia Naţională a Pieței Financiare, pentru protejarea drepturilor investitorilor şi ale publicului larg şi în cazul încălcării legislaţiei privind valorile mobiliare, are inclusiv următoarele drepturi: să suspende amplasarea valorilor mobiliare şi circulaţia lor la bursa de valori şi pe piaţa extrabursieră, clearingul şi decontările la tranzacţii; să intenteze, în instanţa de judecată, acţiuni privind chestiunile ce ţin de competenţa sa, inclusiv privind invaliditatea tranzacţiilor cu valori mobiliare; să califice acţiunile participanţilor la piaţa valorilor mobiliare ca manipulări pe piaţa valorilor mobiliare, conform legislaţiei privind valorile mobiliare.

4. Conform art.22 alin.(2) şi alin.(3) din lege, hotărîrile Comisiei Naţionale intră în vigoare la data publicării, în caz că în hotărîre nu este indicat alt termen,

iar ordonanţele intră în vigoare la data emiterii. La fel, contestarea sau acţiunea în justiţie nu va suspenda executarea deciziilor Comisiei Naţionale pînă la soluţionarea definitivă a cauzei în instanţa de judecată. 

5. Autorul sesizării consideră că normele contestate din lege încalcă cumulativ, direct sau indirect, prevederile articolelor 1, 6, 20, 53, 54, 66, 114, 115, 116 din Constituţia Republicii Moldova, art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 8 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, el consideră că prevederile contestate vin în contradicţie cu un şir de norme concurente din legislaţia internă a Republicii Moldova.