Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Avizul nr. 2 din 09.12.2008

Avizul Curtii Constitutionale nr.2 din 09.12.2008 asupra proiectului de lege pentru modificarea art.32 din Constituţia Republicii Moldova (Monitorul Oficial 226-229/14, 19.12.2008)

Monitorul: Monitorul Oficial 226-229/14, 19.12.2008
Subiectul sesizării: Guvernul Republicii Moldova
Tipul avizului: iniţiativa de revizuire a Constituţiei

Aviz:
1. ro_2008_a_2.pdf

— OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale (Victor PUŞCAŞ)

Curtea Constituţională a avizat negativ partea proiectului de lege privind revizuirea art.32 alin.(3) din Constituţie prin excluderea sintagmei „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului". Contrar avizului Curţii Constituţionale, consider că excluderea normei în cauză, prevăzută de proiectul de lege, nu depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consfinţite în dispoziţiile constituţionale ale art.142.

Făcînd această afirmaţie, mă bazez pe următoarele considerente.

1. Curtea nu a efectuat o analiză juridică a noţiunilor care au făcut obiectul proiectului de lege constituţională. Această analiză era necesară pentru a elucida conţinutul art.32 alin.(3) din Constituţie atît în actuala redacţie, cît şi în varianta proiectului de lege înaintat de Guvern.

Astfel, art.32 alin.(3) din Constituţie prevede expres interzicerea şi pedepsirea acţiunilor de:

- contestare şi defăimare a statului şi a poporului, indiferent de forma exercitării acestora. Ţinînd cont de sensul noţiunilor, contestarea şi defăimarea statului şi a poporului nu pot fi exercitate decît pe cale paşnică. Aceleaşi acţiuni, căpătînd forme violente, se definesc prin alte noţiuni, precum: răsturnare, doborîre, violare ş.a. Se pedepsesc nu numai acţiunile violente, dar şi îndemnul, chemările la astfel de acţiuni. Este concluzia care rezultă din alte sintagme ale art.32 alin.(3) din Constituţie şi din art.341 CP, potrivit căruia chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale atrage răspundere penală.

- îndemn, prin diferite mijloace, inclusiv prin violenţă:

a) la război de agresiune

b) la ură

- naţională

- rasială sau

- religioasă

- incitarea, prin diferite mijloace (paşnice, care de asemenea pot degenera în acţiuni violente):

a) la discriminare

b) la separatism teritorial

c) la violenţă publică

- alte manifestări ce atentează la regimul constituţional. Aceste manifestări, conform textului constituţional, nu se includ în acţiunile anterioare, de aceea ele trebuie să fie specificate. În formula existentă sintagma constituţională permite Parlamentului să extindă, la discreţia sa, şirul manifestărilor sancţionate ce atentează la regimul constituţional, ceea ce în final poate duce la restrîngerea nejustificată a dreptului la libera exprimare.

2. Faptul că prevederile legale care dezvoltă norma constituţională litigioasă nu definesc clar categoriile de „contestare" şi „defăimare", nu indică elementele şi caracteristicile lor denotă nu numai lipsa garanţiilor juridice de realizare a normei constituţionale, care astfel devine inoperantă, dar şi existenţa unei lacune legislative sau, şi mai grav, a unei lacune constituţionale.

Legislatorul poate afecta bazele constituţionalismului nu numai prin admiterea unor divergenţe în textul constituţional, dar şi prin neadoptarea unor garanţii legale pentru exercitarea principiilor şi normelor constituţionale. Ca urmare, se creează un vid legislativ, definit în doctrină ca omisiune. Majoritatea specialiştilor în dreptul constituţional susţin, în acest sens, că omisiunile legislative sînt echivalentul neconstituţionalităţii şi sînt pasibile de sancţionare prin intermediul Curţii Constituţionale, atribuţie de care nu dispune în prezent Curtea Constituţională a Republicii Moldova.

Proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei a fost rezultatul unui compromis realizat între organismele internaţionale şi autorităţile publice ale Republicii Moldova. Guvernul, Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi alte autorităţi publice au dat avize favorabile proiectului legii de revizuire a Constituţiei, exprimîndu-şi astfel asentimentul pentru lichidarea omisiunii legislativului, acţiune îngrădită de Curtea Constituţională prin avizul său.

3. Sintagma „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului" creează o serie de incertitudini în relaţiile sociale reglementate privind exercitarea dreptului la libera exprimare. Aplicarea acestei norme, într-un anumit sens, limitează exprimarea de către indivizi a unor dubii cu privire la regimul constituţional existent, aceste dubii putînd fi interpretate ca o contestare a statului. Apelul la schimbarea democratică a guvernării sau expunerea unor opinii ştiinţifice pot fi considerate crime împotriva statului, iar criticile la adresa guvernării pot fi calificate ca o defăimare a statului.

Menţionez că autorităţile publice pot opera interpretări arbitrare nu numai din rea-voinţă, dar şi în baza sensului lingvistic al noţiunilor „contestare" şi „defăimare". Astfel, conform diferitelor dicţionare explicative, cuvîntul „a contesta" nu este sinonim cu cuvintele „a răsturna" sau „a doborî" prin violenţă puterea de stat, ci înseamnă „a dezminţi", „a nega", „a tăgădui", „a protesta", care se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare fără a presupune acţiuni violente. Iar noţiunea „a defăima", fiind o parte componentă a libertăţii de exprimare, poate genera o interpretare şi mai largă, pentru că semnifică acţiunea de „a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva".

Consider că astfel de interpretări în exercitarea libertăţii de exprimare într-o societate democratică nu sînt admisibile nici ipotetic. Ca argument, în acest sens, poate fi invocat principiul expus de CtEDO în cauza Saviţchi versus Moldova: „Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai „informaţiei" sau „ideilor", care sînt primite favorabil sau sînt privite ca inofensive, sau ca o chestiune de indiferenţă, dar şi celor care ofensează, şochează sau deranjează statul sau orice parte a comunităţii"¹.

________________

¹ "Hotărîrile şi deciziile CEDO în cauzele moldoveneşti", 2007, volumul III, pag.171.

Incertitudinile şi riscurile pe care le comportă sintagma „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului" au fost observate şi de experţii internaţionali în domeniu, care au recomandat Republicii Moldova să o excludă din Constituţie, afirmînd că „reieşind din conţinutul art.10 al CEDO, critica justă a statului sau acţiunile de schimbare a regimului constituţional prin metode democratice nu ar trebui să fie pedepsite. Redacţia în vigoare a alin.(3) art.32 din Constituţie ... lasă un domeniu prea restrîns pentru o discuţie sau critică rezonabilă". Recomandarea experţilor internaţionali a fost acceptată de Republica Moldova, fiind stipulată în mai multe acte ale Parlamentului şi Guvernului:

- Planul de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană²;

- Planul naţional de acţiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2004-2008³;

- Programul naţional de implementare a Planului Individual de Acţiuni a Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova - NATO pentru perioada 2006-2009⁴.

________________

² Hotărîrea Guvernului nr.889 din 03.08.2006 „Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană", M.O., 2006, nr.126-130, art.936.

³ Hotărîrea Parlamentului nr.415-XV din 24.10.2003 „Privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008", M.O., 2003, nr.235-238, art.950.

⁴ Hotărîrea Guvernului nr.1506 din 29.12.2006 „Programul Naţional de implementare a Planului Individual de Acţiuni a Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova - NATO pentru perioada 2006-2009", M.O., 2007, nr.6-9, art.29.

Constat că angajamentul asumat de Republica Moldova va putea fi realizat doar prin revizuirea de către Curtea Constituţională a propriului său aviz.

4. Curtea Constituţională nu a explicat motivele pentru care a apreciat excluderea sintagmei „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului" ca fiind contrară prevederilor constituţionale ale art.142. Din aviz nu se poate înţelege cum critica sau protestul la adresa statului şi a poporului ar putea afecta caracterul suveran, independent şi unitar al statului. Nu se explică legătura cauzală dintre contestarea şi defăimarea statului şi a poporului şi diminuarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. Referindu-mă la drepturi, consider că excluderea sintagmei în cauză din Constituţie, dimpotrivă, ar fi lărgit drepturile şi libertăţile fundamentale.

În baza celor expuse, sînt de părere că avizul negativ asupra unei părţi a proiectului legii de revizuire a Constituţiei este nefondat. Consider că iniţiativa de revizuire a art.32 alin.(3) din Constituţie ar fi contribuit la asigurarea exercitării libertăţii opiniei şi a exprimării.

, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.c) şi art.141 alin.(1) lit.c) şi alin.(2) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.c) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, s-a examinat în şedinţă plenară publică sesizarea Guvernului pentru avizarea proiectului de lege privind modificarea alin.(3) art.32 din Constituţia Republicii Moldova. La 13 noiembrie 2007, prin Hotărîrea nr.1234, Guvernul a aprobat proiectul de lege pentru modificarea alin.(3) art.32 din Constituţia Republicii Moldova şi la 16 noiembrie 2007 l-a prezentat Curţii Constituţionale spre avizare. În baza dispoziţiilor constituţionale ale art.141 alin.(1) lit.c), Guvernul este în drept să iniţieze revizuirea Constituţiei. Prevederile articolului 32 din Constituţie intitulat ”Libertatea opiniei şi a exprimării” garantează oricărui cetăţean libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil (alin.(1). Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie (alin.(2). Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional (alin.(3). Proiectul de lege expune alin.(3) art.32 din Constituţie în următoarea redacţie: „Sînt interzise şi pedepsite prin lege îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, alte acţiuni violente, ce atentează la regimul constituţional”. Guvernul propune revizuirea alin.(3) art.32 din Constituţie în vederea asigurării compatibilităţii prevederilor constituţionale cu art.10 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu interpretarea jurisprudenţială a acestuia. Potrivit art.10 al Convenţiei, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Iniţiativa Guvernului de revizuire a art.32 din Constituţie, după cum se menţionează în nota informativă asupra proiectului de lege constituţională, se înscrie în Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.415-XV din 24 octombrie 2003 (capitolul 6 compartimentul a) din Anexa la hotărîrea legislativului), potrivit căruia tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, străinilor şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul statului le sînt garantate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie, de alte acte legislative interne, precum şi de normele şi principiile universale ale dreptului internaţional. Implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului presupune reflectarea standardelor internaţionale cu privire la drepturile omului în legislaţia şi practica naţională, apărarea eficientă a drepturilor politice, civile, economice, sociale şi culturale, perfecţionarea mecanismelor naţionale de aplicare a drepturilor omului etc.