La 10 mai 2016, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 345 alin (2) din Codul contravențional (sesizările nr.26g/2016 și nr.34g/2016).

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 345 alin (2) din Codul contravențional, ridicate de avocatul Vladimir Grosu, în dosarele nr.5r-110/16 și 5r-109/16, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. Pentru contravențiile cuprinse la alineatul (2) al acestui articol legiuitorul a stabilit sancțiunea „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice şi persoanei cu funcţie de răspundere".

Autorul excepțiilor de neconstituționalitate a pretins că modul de reglementare a sancțiunii din art. 345 alin.(2) din Codul contravențional, care nu permite instanţei de judecată să individualizeze sancțiunea la circumstanțele inedite ale cauzei, este contrară articolului 20 din Constituție.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, 

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU, judecători 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că competența exclusivă a Parlamentului de a reglementa care fapte constituie contravenții și care pedepse urmează a fi aplicate, nu exclude obligativitatea respectării principiului legalității și cel al proporționalității care derivă din articolul 1 alin. (3) și articolul 54 alin. (4) din Constituție.

În acest sens, Curtea a reținut că  individualizarea legislativă a sancțiunii nu este suficientă în atingerea scopului legii contravenţionale atât timp cât nu este posibilă realizarea individualizării judiciare.

Curtea a menționat că sistemul pedepselor contravenționale trebuie să fie de natură să permită individualizarea sancțiunilor la circumstanțele faptei. Astfel, la stabilirea sancțiunilor legiuitorul trebuie să ofere judecătorului sau altor autorități investite cu dreptul de aplicare a sancțiunilor contravenționale posibilitatea de a stabili sancțiunea în cadrul unor limite minime şi maxime ținând cont de: 1) caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei; 2) de persoana făptuitorului şi de 3) circumstanţele atenuante ori agravante.

Curtea a subliniat că în absenţa mecanismelor de individualizare a sancţiunii în cauza concretă, instanța de judecată este lipsită de posibilitatea de a efectua un control judiciar efectiv iar într-un final justițiabilii sunt lipsiți de dreptul la un proces echitabil.

În aceste condiții, Curtea a constatat că modul de reglementare a sancțiunii pentru faptele contravenționale cuprinse la articolul 345 alin (2) din Codul contravențional, care nu permite individualizarea sancțiunii,  încalcă articolele 1, 20 și 54 din Constituție.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a admis excepțiile de neconstituționalitate și a declarat neconstituţional textul „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice {literele d) şi e)} şi persoanei cu funcţie de răspundere {literele a)- f)}" din articolul 345 alin (2) din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008,  în măsura în care nu permite individualizarea sancțiunii.

În același timp, în vederea executării hotărârii, până la modificarea cadrului legal, pentru contravențiile care prevăd o sancțiune în mărime fixă, se va aplica o sancțiune între limita minimă stabilită de Partea generală și până la mărimea sancțiunii de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravențional, care va constitui limita maximă.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.