La 7 noiembrie 2017, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind controlul constituționalității art. 369 alin. (2), (3) și (4) din Codul muncii, art. 21 alin. (2) și (3) din Codul transportului feroviar și Hotărârii Guvernului nr. 656 din 11 iunie 2004 cu privire la aprobarea Nomenclatorului unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă (Sesizarea 62a/2017).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională de către dl Mihail Cotorobai, Avocat al poporului, pentru controlul constituționalității unor prevederi privind exercitarea dreptului la grevă

Autorul sesizării susține că prevederile contestate care interzic dreptul la grevă pentru anumite categorii de salariați sunt contrare, în esență, dispozițiilor articolelor 16, 45 și 54 din Constituție.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN,  judecători,

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că dreptul la grevă a fost consfințit de către legiuitorul constituant în articolul 45 alineatul (1) din Constituţie care statuează că, grevele pot fi declanșate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic și social ale salariaților.

În același timp, alineatul (2) al articolului citat stabilește că, condițiile de exercitare a dreptului la grevă, precum și răspunderea pentru declanșarea nelegitimă a grevelor se stabilesc prin lege.

Curtea a reținut că, similar celorlalte drepturi „condiționale" dreptul la grevă nu comportă un caracter absolut. Acesta poate fi restrâns, în condițiile art. 54 din Constituție în vederea protecţiei unor valori importante pentru funcţionarea statului de drept. 

De asemenea, în scopul respectării drepturilor și libertăților altora sau protejării ordinii publice, securității naționale, sănătății publice sau bunelor moravuri, și Carta Socială Europeană (revizuită) admite restricții în acest sens.

Curtea a observat că prevederile contestate din Codul muncii și Codul transportului feroviar instituie o limitare în exercitarea dreptului la grevă pentru domeniile care vizează asistența medicală; alimentarea cu energie, apă și unități cu flux continuu; sistemul de telecomunicații; traficul aerian; asigurarea ordinii publice, de drept și sistemul de apărare, precum și pentru unele categorii de salariați din cadrul autorităților publice.

Curtea a reținut că respectivele domenii de activitate sunt de o importanță primară atât pentru stat și societate în ansamblu, cât și pentru fiecare persoană în parte.

Mai mult, Curtea a menționat că colaboratorii care asigură ordine publică și ordinea de drept, securitatea statului, judecătorii, precum și persoanele cu funcție de răspundere din cadrul autorităților publice centrale acționează direct sau indirect, în regim de putere publică, în scopul realizării unui interes public. Aceștia își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanelor, al comunității și al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, astfel că încetarea activității acestora poate afecta servicii esențiale pentru societate. Curtea reține că sub imperiul necesității inerente de a asigura continuitatea anumitor servicii publice, legiuitorul poate admite un regim al „libertății controlate" în raport cu anumite categorii de salariați.

Totodată, Curtea a subliniat că și Curtea europeană în jurisprudența sa a menționat că statele au dreptul, în numele „siguranței publice", să interzică forțelor de ordine dreptul la grevă.

Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit anumite interdicții și restrângeri ale dreptului la greva, în scopul asigurării bunului mers al activității economico-sociale și al garantării intereselor de ordin general ale statului și societății precum, securitatea națională, siguranța publică, sănătatea.

Curtea a reținut că sistarea activității în aceste domenii în urma unor acțiuni revendicative ar fi de natură să cauzeze un prejudiciu iminent acestor domenii precum și societății în ansamblu.

În același timp, Curtea a observat că interdicția exercitării dreptului la grevă nu pune aceste categorii socio-profesionale în imposibilitatea de a-și apăra interesele profesionale și sociale, precum și drepturile legitime.

Astfel, art. 369 alin. (4) din Codul muncii cuprinde garanții în acest sens, statuând că, în cazul în care greva este interzisă, conflictele colective de muncă se soluţionează de organele de jurisdicţie a muncii, și anume: (1) comisiile de conciliere (organe extrajudiciare) și (2) instanţele de judecată.

De asemenea, Curtea a menționat că interzicerea grevei în respectivele domenii de activitate nu poate fi considerată a fi discriminatorie în raport cu celelalte domenii în care aceasta se permite. În jurisprudența sa Curtea a relevat în mod constant că violarea principiului egalității are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat în cazuri identice, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Or, serviciile cuprinse la art. 369 alin. (2) din Codul muncii constituie servicii de interes general și vital pentru întreaga viață socială și economică a statului, precum și pentru asigurarea ordinii publice, de drept și a securității statului, fapt care și le face distincte.

Ținând cont de considerentele menționate, Curtea a reținut că în temeiul articolului 54 din Constituție, limitarea dreptului la grevă prin prevederile art.369 alin. (2) din Codul muncii și art. 21 alin. (2)-(3) din Codul transportului feroviar este proporțională scopului urmărit fapt pentru care nu aduce atingere articolelor 16 și 45 din Constituție.

În partea ce ține de alegațiile autorului sesizării privind neconstituționalitatea Hotărârii Guvernului nr. 656 din 11 iunie 2004, Curtea a observat că aceasta a fost aprobată în temeiul art. 369 alin. (3) din Codul muncii.

Curtea a subliniat că potrivit art.102 din Constituție hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor. Actul normativ nu poate interveni în domenii nereglementate de lege. Actele Guvernului sunt emise în vederea dezvoltării şi concretizării dispozițiilor legii.

În acord cu cele statuate, Curtea a menționat că Nomenclatorul unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 656 din 11 iunie 2004, nu poate depăși limitele statuate de legiuitor la art. 369 alin. (2) din Codul muncii.

Prin urmare, Curtea a constatat că în timp ce art. 369 alin. (2) lit. e) din Codul muncii stabilește că nu pot participa la grevă doar persoanele cu funcție de răspundere din autoritățile publice centrale, prin hotărârea Guvernului se interzice participarea la grevă a tuturor salariaților din cadrul Parlamentului, Cancelariei de Stat și Președinției.

În aceste condiții, Curtea a menționat că textul „Toți salariații" de la pozițiile 2, 3 și 4 urmează a fi interpretat în sensul în care vizează  doar persoanele cu funcție de răspundere din autoritățile publice centrale.

În același timp, în acord cu prevederile art. 369 alin. (2) lit.f) din Codul muncii, Curtea a reținut că textul „toți salariații" de la pozițiile 10, 12, 16, 17, 19, 20 din Nomenclatorul menționat, urmează a fi interpretat în sensul în care  vizează doar colaboratorii organelor afacerilor interne, procuraturii, Serviciului de Informații și Securitate, Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Departamentului Situații Excepționale, sistemului de protecție și pază de stat de competențele funcționale ale cărora ține asigurarea ordinii publice, a ordinii de drept și a securității statului. De asemenea, prin textul „Întregul sistem" de la poziția 11 urmează a se înțelege judecătorii instanțelor judecătorești.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituțională:

1.    A admis parțial sesizarea Avocatului poporului Mihail Cotorobai pentru controlul constituționalității unor prevederi privind dreptul la grevă.

2. A  recunoscut constituțional:

-  articolul 369 alineatele (2), (3) și (4) din Codul muncii nr. 154-XV din 28 martie 2003;

- articolul 21 alineatele (2) și (3) din Codul transportului feroviar nr. 309-XV din 17 iulie 2003.

3. A recunosc constituționale pozițiile 5, 6, 7, 8, 9, 13, 14, 15 din Nomenclatorul unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.656 din 11 iunie 2004.

4. A  recunoscut constituțional textul „Toți salariații" de la pozițiile 2, 3 și 4 din Nomenclatorul unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.656 din 11 iunie 2004, în măsura în care vizează  doar persoanele cu funcție de răspundere din autoritățile publice centrale.

5. A recunoscut constituțional textul „Toți colaboratorii" de la pozițiile 10, 12, 16, 17, 19, 20 din Nomenclatorul unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.656 din 11 iunie 2004, în măsura în care vizează doar angajații de competențele funcționale ale cărora ține asigurarea ordinii publice, a ordinii de drept și a securității statului.

6. A  recunoscut constituțional textul „Întregul sistem" de la poziția 11, din Nomenclatorul unităților, sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.656 din 11 iunie 2004, în măsura în care vizează judecătorii instanțelor judecătorești.

Hotărârea Curții Constituționale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Acest comunicat de presă este disponibil și în limba engleză.