Excluderea pensiei speciale a judecătorilor – contrară prevederilor constituționale privind independența acestora

La 27 iulie 2017, Curtea Constituţională a pronunțat hotărârea privind controlul constituționalității Art. II din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Sesizarea nr. 75a/2017)

Circumstanţele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea pentru controlul constituționalității Art. II din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, depusă de către Curtea Supremă de Justiție.

Prin modificările operate la art.32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2018, s-a stabilit că: „Judecătorul are dreptul la pensie în condiţiile Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.”

Prin urmare, prevederile legale referitoare la pensia specială a judecătorilor se abrogă.

Autorul sesizării susține că restrângerile garanțiilor sociale ale judecătorilor reprezintă o ingerință în independența lor precum și aduce atingere dreptului de proprietate. Prin urmare, Art.II din Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016, care modifică sistemul de pensionare a judecătorului, contravine articolului 46 și 116 din Constituție.

Sesizarea a fost examinată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că, potrivit articolului 116 alin.(1) din Constituție, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

În jurisprudența sa, Curtea a menţionat că remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una din componentele de bază ale independenţei lui, fiind o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse.

În acest sens, principiul independenței justiției apără pensia specială a judecătorilor, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu.

Curtea a constatat că, în rezultatul modificărilor operate prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 la art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorilor, începând cu 1 ianuarie 2018 va fi eliminată pensia specială a judecătorilor, aceștia urmând să beneficieze de pensie în condiţiile generale ale Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Potrivit Guvernului, această modificare a fost determinată de necesitatea reechilibrării sistemului de pensii, eliminării inechităților existente în sistem și de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Curtea a observat că, potrivit datelor Biroului Național de Statistică, autoritățile raportează pentru anul 2016 o creștere cu 4,1% a Produsului Intern Brut (BIP) în raport cu anul 2015, iar pentru primul trimestru al anului 2017 o creștere de 3,1% în raport cu perioada similară a anului precedent.

De asemenea, în timp ce pensia specială a judecătorilor a fost exclusă, autoritățile au majorat salariile altor categorii de angajați (de exemplu procurorii, care au fost asimilați în salarizare judecătorilor), precum și a menținut pensiile speciale pentru alte categorii de angajați.

În acest context, Curtea nu a putut reține argumentele Guvernului, deoarece nu este constatată o criză economico-financiară obiectiv existentă şi recunoscută la nivel oficial, condiție indispensabilă statuată de Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la diminuarea garanțiilor sociale, potrivit principiului solidarităţii (Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 6 noiembrie 2014).

Mai mult, Curtea a reamintit că, chiar şi în aceste condiţii, legislativul este obligat să nu piardă din vedere specificul şi importanţa sistemului judiciar, astfel încât să nu afecteze principiul independenţei judecătorilor.

Astfel, dispoziţiile constituţionale conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii nu au caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament.

Curtea a menționat că, deși prevederile constituționale nu garantează expressis verbis o obligație a existenței pensiei speciale a judecătorului, aceasta constituie un element al principiului independenței judecătorului.

Curtea a reținut că pensia specială a judecătorilor a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură. Instituirea pensiei speciale pentru judecători nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a incompatibilităților ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că într-o democraţie autentică, atât guvernanţii, cât şi cetățenii trebuie să fie conștienți de faptul că judecătorul, care trebuie să decidă, în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor omului, pe lângă un înalt profesionalism şi o reputaţie ireproşabilă, trebuie să posede o independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său.

Statutul judecătorului nu trebuie raportat sau asimilat cu cel al altor autorități publice, indiferent de ierarhia acestora în stat.

Curtea a subliniat că cerința unei asigurări materiale adecvate a judecătorului este consfințită și de instrumentele internaționale care garantează independența acestuia, potrivit cărora „pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege, iar […] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.”

În acest sens, sintetizând cele reliefate supra Curtea a reținut că excluderea prevederilor care reglementează pensia specială a judecătorilor, afectează principiul independenței judecătorului, consfințit de articolul 116 din Constituție.

În același timp, Curtea a reamintit că în jurisprudența sa a menţionat că un drept social poate fi obiectul protecţiei dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituție şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică. Un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică şi astfel constituie un drept de proprietate al persoanei.

Prin urmare, Curtea nu a putut reține pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, având în vedere faptul că modificările operate prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 nu vizează pensiile aflate în plată, ci pensiile care vor fi stabilite judecătorilor după 1 ianuarie 2018.

Hotărârea Curţii 

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională:

A admis sesizarea și a declarat neconstituțional Art. II din Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.