Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai media,

Astăzi, Curtea a pronunțat o hotărâre care are la bază o excepție de neconstituționalitate ridicată de mai multe societăți comerciale, al căror obiect de activitate constă inclusiv în retransmiterea programelor de televiziune străine.

Societățile comerciale au contestat un articol din Codul serviciilor media audiovizuale, potrivit căruia distribuitorii de servicii media nu aveau dreptul să introducă publicitate sau teleshopping în serviciile media audiovizuale retransmise. De asemenea, ei trebuiau să excludă publicitatea şi teleshopping-ul din programele străine retransmise.

Curtea și-a efectuat analiza prin prisma articolului 32 din Constituție, care garantează libertatea de exprimare. Curtea a observat că Republica Moldova a ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Conform articolului 4 din această Convenție, părțile semnatare trebuie să asigure libertatea de expresie şi de informare conform articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale. Părțile trebuie să garanteze libertatea de recepție şi nu trebuie să se opună retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformează dispozițiilor Convenției. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că dreptul la libertatea de exprimare include și dreptul de a retransmite programe străine care includ publicitate sau teleshopping.

Curtea a observat că prevederile contestate sunt rigide și stabilesc o măsură generală în privința distribuitorilor de servicii medii audiovizuale străine. Așadar, legislatorul a instituit o obligație absolută și nu a diferențiat distribuitorii de servicii media care retransmit programe din statele care au ratificat Convenția sau din statele care nu au ratificat-o. Această măsură generală se aplică situațiilor prestabilite, indiferent de circumstanțele fiecărui caz.

Așadar, legislatorul a preferat o măsură generală în detrimentul unor măsuri individuale. Totuși, legislatorul putea adopta măsuri legislative individuale care să realizeze la fel de eficient scopurile legitime urmărite. Măsurile individualizate puteau limita mai puțin exercitarea dreptului la libertatea de exprimare a distribuitorilor de servicii media audiovizuale străine, în comparație cu măsura generală contestată.

Curtea a mai observat că, potrivit articolului 4 teza a II-a din Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, părțile vor garanta libertatea de recepție şi nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformează dispozițiilor acestei Convenții.

Analizând dispozițiile Convenției, Curtea a observat că atunci când un public precis al unui stat-parte este vizat în mod special și cu o oarecare regularitate de programele de publicitate sau de teleshopping într-un serviciu de programe transmise dintr-un alt stat-parte, programele de publicitate sau de teleshopping în discuție nu trebuie să eludeze normele care reglementează publicitatea televizată sau teleshopping-ul în statul-parte al cărui public este vizat.

Aceste criterii trebuie să fie întrunite în mod cumulativ. În cazul în care nu este întrunit unul dintre criterii, statul-parte nu va putea interzice programele de publicitate sau de teleshopping din statele-parte care transmit aceste programe.

Prin urmare, având în vedere că legislatorul a instituit o obligație absolută, fără a lua în calcul măsurile mai puțin intruzive în libertatea de exprimare a distribuitorilor de servicii media audiovizuale și fără a diferenția programele retransmise din statele parte la Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră și din statele care nu sunt parte la Convenție, Curtea a conchis că prevederile contestate din articolul 66 alin. (7) din Codul serviciilor media audiovizuale sunt neconstituționale.

Vă mulțumesc pentru atenție!