Marți, 10 iunie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 17 pentru controlul constituționalității Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative și a Hotărârii Parlamentului privind numirea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nr. 53 din 17 martie 2020 (sesizarea nr. 163a/2020).
Circumstanțele cauzei
La originea cauzei se află sesizarea depusă de dl Sergiu Litvinenco și de dna Veronica Roșca, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.
Autorii sesizărilor i-au solicitat Curții să verifice constituționalitatea Legii pentru modificarea unor acte legislative nr. 193 din 20 decembrie 2019 și constituționalitatea Hotărârii Parlamentului privind numirea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nr. 53 din 17 martie 2020.
Analiza Curții
Curtea a observat că din argumentele autorilor sesizării se pot deduce următoarele probleme: (a) respectarea procedurii de legiferare de către Parlament la adoptarea Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019; (b) conformitatea cu Constituția a Hotărârii Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020.
I. Cu privire la respectarea procedurii de legiferare de către Parlament la adoptarea Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019
Cu titlu preliminar, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 60 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuși, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituţionale în această materie. În acest sens, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare şi celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi deduse clar din Constituţie.
Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea a reţinut că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituţional.
În acest caz, Curtea a constatat că, pe 4 decembrie 2019, Guvernul a adoptat, în baza dreptului la inițiativă legislativă, Hotărârea nr. 611, prin care a aprobat proiectul Legii contestate și l-a prezentat Parlamentului pentru examinare. Curtea a observat că Hotărârea Guvernului nr. 611 a intrat în vigoare pe 6 decembrie 2019, data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Intrarea în vigoare a hotărârilor Guvernului este reglementată de articolul 102 alin. (4) din Constituție, care prevede că hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței.
Curtea a menționat că, potrivit articolului 74 alin. (1) din Constituție, legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi. În jurisprudența sa recentă, Curtea a interpretat sensul textului „după cel puţin două lecturi” de la articolul 74 alin. (1) din Constituție și a stabilit că acesta conţine atât un element procedural, cât şi un element substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică. Elementul substanţial presupune că, până la votare, Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică.
Interpretând textul „după cel puţin două lecturi” de la articolul 74 alin. (1) din Constituție, Curtea a dezvoltat elementul procedural al acestui articol, stabilit anterior prin Hotărârea nr. 14 din 27 aprilie 2021. Astfel, Curtea a reținut că respectarea cerințelor procedurale referitoare la adoptarea legilor este la fel de importantă ca respectarea cerințelor aplicabile față de conținutul legilor. Cele dintâi protejează democrația parlamentară, care trebuie respectată pe tot parcursul procesului de legiferare și care îi asigură pe cetățeni că legile nu au fost adoptate prin abuz. Cele din urmă previn limitarea disproporționată a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Curtea a reținut că Legea fundamentală stabilește cerințele procedurale ale procesului de legiferare aplicabile atât la etapa verificării conținutului proiectelor de legi (e.g. existența dezbaterilor parlamentare, dreptul de a depune amendamente, dreptul de a acorda întrebări, dreptul de a lua cuvântul etc.), cât și la etapa verificării îndeplinirii condițiilor procedurale preliminare pentru a putea demara examinarea actelor în discuție.
Astfel, de exemplu, la etapa verificării respectării condițiilor procedurale preliminare pentru a putea demara examinarea proiectelor de legi, Parlamentul trebuie să constate dacă proiectul în discuție a fost trimis de una din autoritățile autorizate de articolul 73 din Constituție să înainteze inițiative legislative și dacă, în cazul Guvernului, hotărârea de aprobare a proiectului de lege a intrat în vigoare, potrivit articolului 102 alin. (4) din Constituție. Curtea a reținut că aspectele în discuție fac parte din elementele esențiale ale procesului de legiferare, în sensul Hotărârii Curții Constituționale nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 54. Constituția nu autorizează Parlamentul să declanșeze examinarea conținutului proiectelor de legi atât timp cât proiectul de lege nu îndeplinește condițiile pentru demararea procedurii legislative.
Curtea a reținut că Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii este, potrivit articolelor 72 alin. (3) lit. c) și 123 alin. (2) din Constituție, o lege organică. Prin urmare, actele normative ale Parlamentului care modifică sau completează această lege pot fi doar legi organice, adoptate după cel puțin două lecturi.
În acest caz, Curtea a constatat că deși Hotărârea Guvernului nr. 611, prin care a fost aprobat proiectul Legii contestate și prezentat Parlamentului spre examinare, a intrat în vigoare pe 6 decembrie 2019, acest fapt nu a împiedicat Parlamentul să examineze proiectul în discuție și să-l voteze în prima lectură pe 5 decembrie 2019. Astfel, Parlamentul nu a respectat una din condițiile constituționale aplicabile în cazurile în care Guvernul inițiază un proiect de Lege, și anume că proiectul în discuție poate fi supus dezbaterilor și votării doar după intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului prin care proiectul în discuție a fost aprobat. Prin urmare, Curtea a reținut că, în cadrul examinării proiectului de lege în prima lectură, Parlamentul a votat un act inexistent.
Curtea nu a putut trece cu vederea acest viciu de procedură și a constatat că este afectată valabilitatea votării Legii contestate în prima lectură. Având în vedere cele menționate, Curtea a constatat că Legea contestată a fost adoptată de Parlament într-o singură lectură, pe data de 20 decembrie 2019. Adoptarea unei legi organice de către Parlament într-o singură lectură încalcă articolul 74 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia legea organică se adoptă după cel puțin două lecturi. Prin urmare, Curtea a reținut că Legea contestată trebuie declarată neconstituțională.
Din aceste considerente, Curtea a menționat că este scutită să analizeze constituționalitatea Legii contestate din perspectiva celorlalte critici invocate de autorii sesizării.
În contextul declarării neconstituționalității legii în discuție, Curtea a dispus revigorarea prevederilor din Legea nr. 947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019.
Curtea a menţionat că această soluţie îşi găseşte fundament în dispoziţiile constituţionale ale articolului 134 alin. (3) privind rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale articolului 140 din Constituţie, care stabileşte că hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a procedat de o manieră similară şi în alte cazuri care au vizat controlul constituționalității unor dispoziții normative de abrogare, stabilind că soluţia neconstituționalității conduce la revigorarea prevederilor legale în redactarea anterioară abrogării lor.
II. Cu privire la conformitatea cu Constituția a Hotărârii Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020
Curtea a observat că Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 a fost adoptată în baza prevederilor Legii contestate referitoare la membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari. Curtea are în vedere faptul că declararea neconstituționalității Legii care a stat la baza adoptării Hotărârii Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 interferează cu principiul securității mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari.
În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că numirea profesorului titular de drept în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu atrage şi consecinţa recunoaşterii statutului de magistrat. De asemenea, Curtea a reținut că durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată în Constituție într-un mod strict. Mandatul lor se bucură de garanții constituționale și poate fi întrerupt doar în cazuri excepționale.
În acest context, Curtea a reținut, în primul rând, că prin Legea nr. 193 din 20 decembrie 2019, Parlamentul a majorat numărul membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari. Astfel, prin instituirea a încă două mandate, numărul membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari a crescut de la trei la cinci persoane. În baza acestor prevederi, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului a organizat un concurs, a selectat patru candidați pentru funcția de membru al Consiliului din rândul profesorilor titulari și i-a propus Parlamentului pentru a fi numiți. Curtea a mai reținut că Hotărârea de numire a membrilor Consiliului din rândul profesorilor titulari a fost adoptată în baza unei legi neconstituționale.
În al doilea rând, Curtea a reținut că viciul care a afectat adoptarea Legii nr. 193/2019, în conformitate cu care a fost adoptată Hotărârea Parlamentului de numire a celor patru membri ai Consiliului, reprezintă o încălcare manifestă a procedurilor de legiferare stabilite de Constituție. Adoptarea legilor organice după cel puțin două lecturi rezultă în mod clar din articolul 74 alin. (1) din Constituție.
În al treilea rând, Curtea a notat că respectarea prevederilor articolului 74 alin. (1) din Constituție reprezintă o cerință esențială a procedurilor parlamentare.
În al patrulea rând, Curtea a reținut că soluția ei privind revigorarea prevederilor anterioare din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii presupune revenirea de la numărul de 15 la numărul de 12 membri ai Consiliului, reducându-se implicit numărul de membri din rândul profesorilor titulari de la cinci la trei. Această diminuare numerică a componenței Consiliului face imposibilă menținerea în funcție a celor patru membri profesori titulari numiți prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020.
Curtea a observat că Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 a pus în operă articolul III din Legea nr. 193/2019, iar declararea neconstituționalității acestei legi și punerea în aplicare a normelor revigorate fac ca Hotărârea Parlamentului să fie contrară articolelor 1 alin. (3) și 122 din Constituție. Prin urmare, Hotărârea a trebuit declarată neconstituțională. Această concluzie a scutit Curtea să-şi continue analiza privind constituționalitatea Hotărârii Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 din perspectiva celorlalte critici invocate de autorii sesizării.
Curtea a reținut că revigorarea normelor anterioare conduce la reducerea numărului de membri ai Consiliului din rândul profesorilor titulari (i.e., de la cinci la trei) și, în consecință, la încetarea înainte de termen a mandatului membrilor profesori titulari din componența Consiliului Superior al Magistraturii desemnați drept consecință a majorării numărului de membri.
În jurisprudența sa, Curtea a examinat constituționalitatea unor prevederi legale care reglementau procedura de numire/desemnare a unor demnitari de rang constituțional, de exemplu cazul examinat în Hotărârea nr. 13 din 21 mai 2020 referitor la înaintarea candidaturii și la desemnarea Procurorului General al Republicii Moldova. În acel caz, Curtea a stabilit că efectul ex nunc al hotărârilor sale nu afectează procedurile de numire a Procurorului General şi nu se aplică raporturilor juridice anterioare momentului intrării în vigoare a Hotărârii. Totuși, acel caz este diferit de cazul actual, deoarece atunci nu s-a pus problema desființării funcției de Procuror General per se. Din contră, în acest caz, prin declararea neconstituționalității Legii contestate și prin revigorarea prevederilor anterioare se desființează două funcții de membru al Consiliului din rândul profesorilor titulari.
Cei patru membri ai Consiliului Superior al Magistraturii numiți prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 au suplinit două funcții vacante și două funcții instituite în baza Legii nr. 193/2019. Hotărârea Parlamentului nu identifică membrii care au suplinit funcțiile vacante și care au fost numiți pentru ocuparea mandatelor nou instituite.
Având în vedere cele menționate supra, Curtea a constatat că mandatul celor patru membri ai Consiliului din rândul profesorilor titulari numiți prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 încetează de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Curtea a subliniat că toate actele Consiliului Superior al Magistraturii emise de la adoptarea Legii nr. 193/2019 și a Hotărârii Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 până la pronunțarea prezentei Hotărâri nu vor fi afectate de caracterul neconstituțional al Legii și al Hotărârii în discuție.
Hotărârea Curții:
Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizarea depusă de dl Sergiu Litvinenco și de dna Veronica Roșca, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.
Curtea a declarat neconstituționale Legea nr. 193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative și Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie 2020 privind numirea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.
Totodată, Curtea a revigorat prevederile Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019.
Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.