Prin Decizia nr. 36 din 24 martie 2020, Curtea Constituțională a respins solicitarea, dlor Andrian Candu, Sergiu Sîrbu, Corneliu Padnevici și dnei Eleonora Graur, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, privind suspendarea acțiunii prevederilor punctelor 2, 3, 4 și 5 din Art. I din Legea nr. 54 din 17 martie 2020 pentru modificarea Legii nr. 212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, a unor prevederi din Legea nr. 212 din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război și din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgenţă (Sesizarea nr. 47a/2020).

Examinând solicitarea de suspendare a acțiunii actelor sesizate, Curtea a observat că în argumentarea lor, autorii sesizării s-au rezumat la afirmația că dispozițiile criticate ar fi de natură să cauzeze prejudicii grave drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, Curtea a reținut că, în cazul în care un autor al sesizării invocă riscul afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin. (2) pct. 1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7¹ alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995, trebuie aduse argumente privind intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate. Simpla invocare a riscului nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat.