print
Petithory Lanzmann v. Franța (dec.). Refuzul de a autoriza exportarea gameților unui defunct la cererea unui părinte care dorește să devină bunic sau să asigure descendența familială. Inadmisibilă
12.11.2019
1814 Accesări

Petithory Lanzmann v. Franța (dec.) - 23038/19
Hotărârea din 12.11.2019

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții de familie  

Respectarea vieții private

Refuzul de a autoriza exportarea gameților unui defunct la cererea unui părinte care dorește să devină bunic sau să asigure descendența familială: inadmisibilă

În fapt - Fiul reclamantei (văduva lui Claude Lanzmann) a decedat în 2017 la vârsta de douăzeci și trei de ani, ca urmare a unei tumori cancerigene diagnosticată în 2014. Din momentul în care a fost informat despre boala sa, acesta a întreprins demersuri pentru a deveni tată și a avea un urmaș, inclusiv în eventualitatea decesului său. Astfel, acesta a purces la depozitarea de gameți într-un spital francez și a luat legătura cu o instituție medicală din străinătate pentru a putea efectua o inseminare artificială.

După decesul fiului ei, reclamanta s-a ciocnit cu refuzul autorităților medicale franceze de a autoriza transferul gameților fiului ei într-o țară care autorizează utilizarea lor post mortem în contextul unei reproduceri umane asistate medical (RUAM) sau chiar al gestației pentru alții (GPA).

Reclamanta a sesizat fără succes tribunalul administrativ prin intermediul unui recurs de urgență disponibil privind încălcarea „gravă și vădit ilegală" a unei libertăți fundamentale. Judecătorul a respins cererea sa pentru că nu erau întrunite condițiile generale. Judecătorul a reținut, în special, că interdicția legală de a exporta gameți în asemenea cazuri urmărea scopul legitim al evitării eludării dreptului național și ținea de marja de apreciere de care dispune fiecare stat atunci când aplică Convenția. Mai mult, nu s-a demonstrat că dorința exprimată de fiul reclamantei fusese o parte a unui plan parental precis, nici că și-ar fi dat acordul la utilizarea gameților săi post mortem.

În viziunea reclamantei, interdicția în discuție nu era justificată nici în raport cu evoluția societății și a familiei, nici în raport cu interesul copilului nenăscut, care ar avea unul sau mai mulți părinți care să aibă grijă de acesta și care să-i transmită memoria personală a familiei Lanzmann.

În drept - Articolul 8: Cererea reclamantei viza imposibilitatea de a exporta gameții fiului ei decedat și de a efectua, în conformitate cu voința pe care acesta a exprimat-o, o inseminare post mortem într-un stat care autorizează o asemenea practică, pentru a perpetua memoria familiei Lanzmann.

În scopul analizei sale, Curtea a divizat această cerere în două părți, în funcție de argumentele reclamantei  privind statutul ei de victimă directă sau indirectă.

a) Capătul de cerere privind drepturile defunctului - Soarta gameților depuși de o persoană și problema respectării voinței acesteia de a le folosi după deces țineau de dreptul ei de a decide asupra modului și timpului potrivit în care să devină părinte. Totuși, acest drept intra în categoria drepturilor care nu pot fi transferate. Astfel, reclamanta nu putea pretinde la statutul de victimă din numele fiului ei decedat.

Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione personae).

b) Capătul de cerere privind drepturile proprii ale reclamantei - Într-adevăr, conceptul de viață privată sau de familie cuprindea dreptul la respectarea deciziei de a deveni părinte, în sensul genetic al termenului; și dreptul cuplurilor de a recurge la RUAM constituia o formă de exprimare a acestor concepte. Totuși, articolul 8 din Convenție nu garanta dreptul de a forma o familie.

Astfel, pentru a combate tezele reclamantei, judecătorul național a considerat, pe de o parte, că interdicția în discuție nu era incompatibilă cu Convenția, având în vedere scopul urmărit de legislatorul francez prin reproducerea asistată medical (adică, doar pentru remedierea infertilității patologice a unui cuplu); pe de altă parte, judecătorul a observat că nu exista nicio probă în dosar potrivit căreia fiul și-ar fi autorizat mama să folosească gameții acestuia post mortem.

Curtea nu a identificat niciun motiv pentru a se distanța de această poziție.

Curtea nu a fost convinsă de scoaterea în evidență de către reclamantă a dorinței acesteia de a nu permite pierderea memoriei familiei Lanzmann. Oricât de valoroasă ar fi aspirația sa personală de a continua descendența genetică, jurisprudența Curții nu deducea din articolul 8 din Convenție un drept de a deveni bunică.

Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione materiae).

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".

Tel +373 22 25-37-08
Fax +373 22 25-37-46
Copyright © 2020 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. Toate drepturile rezervate.