Marți, 10 iunie 2025, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 7 privind controlul de constituționalitate al unor prevederi din Legea nr. 230 din 28 iulie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul de constituționalitate al articolelor 4 alin. (1) literele f), h), k) și n), 71 alin. (4), 74 alin. (5), textelor „sau" din articolul 83 alin. (1), „în mod separat" din articolul 83 alin. (2) și „în conformitate cu decizia de avizare emisă de AGEPI" din articolul 83 alin. (3), precum și a articolelor 84 alin. (1) literele f) și h), 84 alin. (5), 85 alineatele (2) și (4), 90 alin. (3), 91, 96 alin. (3), 103 alin. (5) lit. a), 106 alin. (3), 110 alin. (1), 118 alin. (1), 123 alineatele (2) și (5) și al Anexei din Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Sesizarea a fost depusă de către dl Adrian Lebedinschi, la data respectivă deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

La etapa verificării admisibilității sesizării, Curtea a reținut spre examinare în fond doar capătul referitor la controlul constituționalității articolului 71 alin. (4) și al Anexei la Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe. În acest context, autorul sesizării a subliniat caracterul incomplet al listei suporturilor, echipamentelor și dispozitivelor pentru care se încasează o remunerație compensatorie pentru copia privată. În special, Anexa la Lege nu include televizoarele smart și alte dispozitive similare, deși acestea, alături de telefoanele smart, reprezintă cele mai utilizate mijloace pentru accesarea și stocarea operelor protejate prin dreptul de autor sau drepturile conexe.

Curtea a  reținut că, potrivit articolului 11 lit. a) din Lege, autorul sau titularul dreptului de autor are dreptul patrimonial exclusiv să permită sau să interzică utilizarea operei sale, inclusiv prin reproducerea acesteia. Totodată, și titularii drepturilor conexe dețin un drept patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea operei protejate. Astfel, Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe stabilește că interpretul are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea interpretării sau a execuției sale fixate (articolul 42 alin. (1) lit. b)), că producătorul de fonograme are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor fonograme (articolul 43 lit. a)), că producătorul de videograme are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor videograme (articolul 44 lit. a)) și că organizațiile de radiodifuziune și de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit (articolul 45 alin. (1) lit. b)).

Totuși, articolul 56 din Lege stabilește câteva excepții de la dreptul de reproducere al titularilor drepturilor de proprietate intelectuală. Astfel, litera b) de la articolul 56 reglementează că sunt permise fără consimțământul autorului, al titularului dreptului de autor sau drepturilor conexe, cu plata unei remunerații compensatorii, reproducerile pe orice echipament sau suport material realizate de către o persoană fizică pentru uz personal și în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale, în condițiile articolului 71 din Lege.

Potrivit articolului 71 alineatele (3) și (4), remunerația compensatorie se achită de către persoanele fizice și juridice care importă sau produc echipamente și suporturi materiale utilizabile pentru efectuarea unor asemenea reproduceri. Lista echipamentelor și a suporturilor materiale pentru care se achită remunerația compensatorie pentru copia privată, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014, este stabilită în anexa la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe. Curtea a observat că anexa la Lege conține o listă limitată de 10 dispozitive și echipamente pentru care se achită remunerația compensatorie pentru copia privată. Orice alte echipamente, aparate sau suporturi de date care nu sunt incluse în anexă nu sunt supuse obligației de plată a compensației, chiar dacă pot fi utilizate pentru efectuarea de copii private.

În aceste condiții, având în vedere că dreptul de reproducere, prevăzut la articolele 11 lit. a), 42 alin. (1) lit. b), 43 lit. a), 44 lit. a) și 45 alin. (1) lit. b) din Lege, constituie o expresie a dreptului de proprietate intelectuală, Curtea a reținut că limitarea acestuia prin articolul 71 alin. (4) și Anexa la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 alin. (1) din Constituție.

Analiza Curții 

Curtea a reținut că excepția privind copia privată le permite persoanelor fizice să realizeze copii ale operelor protejate pentru uz personal, fără a necesita o autorizare prealabilă din partea titularului dreptului de reproducere. Totuși, deoarece această excepție restricționează dreptul titularului de a controla copierea operei sale și de a obține beneficii de pe urma utilizării acesteia, ea generează un prejudiciu.

Curtea a observat că dreptul la reproducere, fiind un drept relativ, poate fi supus unor limitări, inclusiv excepției privind copia privată. Totuși, aplicarea acestei excepții presupune ca legislatorul să prevadă un mecanism de compensare echitabilă pentru titularii de drepturi. Prin urmare, Curtea a constatat că problema centrală în cauza examinată este identificarea echipamentelor utilizate cel mai frecvent pentru realizarea de copii private și verificarea includerii acestora în lista prevăzută în Anexa la Lege. O concluzie în această privință poate fi formulată doar pe baza unei analize a riscurilor de copiere asociate acestor echipamente și a modului în care acestea sunt utilizate de către consumatori.

Curtea a reținut că riscul de copiere este considerabil, mai ales în mediul digital, și că, având în vedere caracterul privat al acestor copii, exercitarea unui control eficient sau detectarea actelor de copiere este extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Din acest motiv, Curtea a constatat că instituirea unor prezumții relative privind copia privată de către legislator este justificată. În acest context, în cauza Amazon.com International Sales și alții, C-521/11, 11 iulie 2013, § 51, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că sistemele de remunerare pentru copia privată sunt, în mod inevitabil, imperfecte pentru majoritatea suporturilor de înregistrare. Această imperfecțiune derivă din imposibilitatea practică de a determina cu exactitate ce operă a fost copiată, de către cine și pe ce suport. În acest sens, Curtea de Justiție a precizat că simpla capacitate tehnică a dispozitivelor de a realiza copii este suficientă pentru a justifica aplicarea redevenței pentru copia privată. Această concluzie se bazează pe prezumția că utilizatorii beneficiază integral de funcțiile echipamentelor lor, inclusiv de cea de reproducere. Prezumția operează atât timp cât echipamentele respective sunt puse la dispoziția persoanelor fizice în calitate de utilizatori privați (a se vedea Padawan, C‑467/08, 21 octombrie 2010, §§ 55 și 56).

Referitor la practicile utilizatorilor privind echipamentele care permit realizarea de copii private, în concluziile sale prezentate la 23 septembrie 2021, în cauza Austro-Mechana v. Strato AG, C-433/20, Avocatul General a remarcat că comportamentul utilizatorilor este în continuă schimbare. Astfel, într-o cauză privind practicile utilizatorilor din Austria, acesta a constatat că majoritatea copiilor private sunt realizate pe dispozitive precum telefoanele smart și tabletele, utilizate frecvent împreună cu servicii de stocare în cloud. De asemenea, domnia sa a observat o scădere a vânzărilor de suporturi fizice, cu excepția telefoanelor mobile, și o tendință crescătoare de utilizare a serviciilor cloud pentru realizarea copiilor private și/sau pentru streaming (a se vedea § 68 din concluzii). În acea cauză, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a acceptat, în principiu, constatările Avocatului General și a precizat că fiecare etapă a procesului de încărcare și descărcare a conținutului protejat prin drepturi de autor în cloud - de pe dispozitive sau suporturi precum telefoanele smart - constituie o reproducere a acelui conținut (a se vedea Austro‑Mechana, C‑433/20, 24 martie 2022, §§ 17 și 52).

În lumina acestor constatări, Curtea a apreciat că ele sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza examinată. Nu există niciun motiv pentru a considera că situația de față diferă semnificativ de cea analizată în cauzele respective. În acest context, Curtea a reținut că considerentele citate susțin unul dintre argumentele principale ale sesizării, și anume că reglementările contestate nu reușesc să țină pasul cu progresul tehnologic și nu includ toate echipamentele utilizate pentru realizarea de copii private. În consecință, multe echipamente rămân în afara schemei de compensare pentru copia privată. Hotărârile analizate indică, în special, că numeroase dispozitive, precum smart TV-urile și serviciile cloud, sunt utilizate pentru stocarea și accesarea conținutului protejat. Totuși, acestea nu sunt incluse în schema remunerației compensatorii prevăzută de normele contestate.

Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea a stabilit omisiunea articolului 71 alin. (4) și a Anexei la Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 de a reglementa un mecanism de ajustare periodică a listei de echipamente supuse remunerației compensatorii, ținând cont de progresul tehnologic, de diversificarea constantă a mijloacelor de reproducere, precum și de alți factori relevanți care ar putea influența gama de echipamente, dispozitive și suporturi utilizate pentru realizarea copiilor private.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate:

Curtea a admis parțial sesizarea privind controlul constituționalității articolelor 4 alin. (1) literele f), h), k) și n), 71 alin. (4), 74 alin. (5), textelor „sau" din articolul 83 alin. (1), „în mod separat" din articolul 83 alin. (2) și „în conformitate cu decizia de avizare emisă de AGEPI" din articolul 83 alin. (3), precum și a articolelor 84 alin. (1) literele f) și h), 84 alin. (5), 85 alineatele (2) și (4), 90 alin. (3), 91, 96 alin. (3), 103 alin. (5) lit. a), 106 alin. (3), 110 alin. (1), 118 alin. (1), 123 alineatele (2) și (5) și a Anexei din Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe, depusă de dl Adrian Lebedinschi, deputat în Parlament la data depunerii sesizării.

Curtea a declarat neconstituțională omisiunea articolului 71 alin. (4) și a Anexei la Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe de a reglementa un mecanism de ajustare periodică a listei de echipamente supuse remunerației compensatorii, ținând cont de progresul tehnologic, de diversificarea constantă a mijloacelor de reproducere, precum și de alți factori relevanți care ar putea influența gama de echipamente, dispozitive și suporturi utilizate pentru realizarea copiilor private.

Curtea a respins sesizarea ca inadmisibilă în ceea ce privește celelalte capete.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/