Discursul drei Evelina Descalui, studenta anului IV a Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova, susținut în cadrul evenimentului dedicat Zilei Curții Constituționale a Republicii Moldova desfășurat pe 23 februarie 2023

ROLUL CURȚII CONSTITUȚIONALE ÎNTR-UN STAT DE DREPT DIN PERSPECTIVA TINEREI GENERAȚII” 

Stimată doamnă Președintă a Curții Constituționale, Stimați Judecători,

Stimată doamnă. Prorector, Stimate domnule Decan,

Stimată audiență,

Avem onoarea de a fi astăzi, într-o sală plină de semnificație, în care însăși Constituția este la ea acasă. Din start, țin să felicit cu ocazia Zilei Curții Constituționale toate persoanele care activează în cadrul acestei autorități și sunt direct implicate în menținerea ordinii constituționale. Data de 23 februarie vine ca un elogiu adus activității Curții Constituționale. În fiecare an, această zi reușește să pună în evidență rolul și perseverența Curții în promovarea valorilor statului de drept, a drepturilor fundamentale ale omului și a democrației.

Evenimentul de astăzi este o dovadă a transparenței Curții, iar pentru noi, viitori licențiați în drept, ocazia de a fi prezenți la această reuniune reprezintă o oportunitate onorabilă pentru inspirație academică și practică.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova este o instituţie relativ tânără, care astăzi a împlinit vârsta de 28 de ani. De la primul act emis, la data de 18 aprilie 1995, până la momentul actual, a fost parcursă o cale anevoioasă întru menținerea statului de drept, promovarea valorilor, apărarea drepturilor și libertăților umane.

De-a lungul anilor, Curtea Constituțională și-a îmbogățit arsenalul jurisprudenței sale cu spețe dintre cele mai diverse și interesante. Îmbucurător este faptul că de la înființarea sa și până în prezent, Curtea Constituțională, s-a remarcat ca un motor în promovarea preeminenței dreptului în Republica Moldova. De menționat că problemele de constituţionalitate, care se ridică în faţa Curţii atestă o realitate şi o necesitate a timpului. Cu toate acestea, pe parcursul existenței sale, Curtea Constituțională a reflectat ascensiune atât sub aspect calitativ, având în vedere nivelul hotărârilor, avizelor și deciziilor, cât și sub aspect de pluralitate a sesizărilor asupra cărora Curtea s-a pronunțat.

Asemeni altor state europene, Curtea Constituțională din Republica Moldova a fost înființată în drumul țării spre transformarea democratică. În acest sens, Curtea a fost și rămâne a fi înzestrată cu cele mai nobile misiuni, și anume: asigurarea supremației Constituției ca piatră de temelie a democrației, protecția drepturilor omului și a valorilor democratice și garantarea separării puterilor în stat.

Făcând o retrospectivă în istorie, se observă că anume prin prisma acestui eveniment, în rândul instituțiilor de stat a luat forță un catalizator eficient în garantarea responsabilității statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. Astfel, în calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, Curtea activează în baza principiilor independenţei, inamovibilităţii, colegialităţii, legalităţii și publicităţii și se supune doar Constituţiei.

Actualmente, Curtea Constituțională reprezintă unul dintre pilonii cei mai importanţi ai sistemului de garanţii constituţionale, care contribuie la funcţionarea democratică a societăţii şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curții îi este delegat rolul de a asigura transpunerea în realitate a prevederilor constituţionale in abstracto, în reguli de viaţă in concreto. Această autoritate are un rol central în calitate de garant independent al Constituției, în sarcina judecătorilor, fiind pusă crearea și menținerea unei punți de legătură între Constituție și societate, bazată pe coexistența echilibrului și a compromisului, ca indicatori ai democrației evoluate.

Fortificarea ideii supremației Constituției prezintă o mare însemnătate teoretică, dar și practică, presupunând existența unor mecanisme de control și de reprimare a delictelor constituționale. Complementar, în evoluţia statului nostru de drept, Constituţia a fost mereu un factor stabilizator în societate, fiind un document cu semnificaţie specifică nu doar în plan juridic, ci şi în context politico-istoric.

Curtea Constituțională, în rol de principal arbitru în domeniul constituțional, se pronunță cu privire la probleme de importanță majoră pentru societate și trebuie să se adapteze la relațiile sociale în continuă schimbare. În acest context, este imperativ de remarcat că valorile Constituţiei trebuie să dăinuiască peste timpuri, rolul unei Curţi Constituţionale constă în a lua măsuri de protecţie şi stabilitate a acesteia.

Atribuțiile interpretative reies din prerogativa Curții de a interpreta Constituția, precum și cadrul constituțional, în general. Potrivit acesteia, orice subiect de drept, care este împuternicit prin lege de a sesiza Curtea Constituțională, poate să se adreseze instanței în scopul de a elucida unele momente obscure și confuze legate de prevederile constituționale. Această atribuție are influență asupra conținutului normativ al Constituției, interpretarea fiind percepută ca un „supliment necesar al normei juridice”. În același timp, după cum opinează Attila Varga[1], Curtea Constituțională trebuie să fie responsabilă de „bandajarea actului fundamental”.

În acest context, este relevant de a cita cuvintele vociferate de Montesquieu: „Adevăratul patriotism înseamnă să iubești legile țării tale”. Pe această cale, se deduce că patriotismul reprezintă o alegere rațională, o asumare a unor responsabilități și obligații. Astfel, respectarea actului de justiție constituțional este o condiție sine qua non a statului contemporan democratic. Ignorarea și nerespectarea actului de justiție al Curții Constituționale de către autoritățile publice este un fenomen periculos, ce poate avea repercusiuni negative asupra conținutului valoric al dreptului și chiar al autorității justiției în ansamblu.

În această ordine de idei, controlul constituționalității legilor reprezintă acea activitate complexă care reflectă dezideratul formulat de Montesquieu. Esența acestuia se referă la verificarea conformității legilor cu legea supremă, iar, ca instituție a dreptului constituțional, raportându-se la regulile privitoare la autoritățile competente de a efectua această verificare.

Prin exercitarea controlului constituționalității, Curtea Constituțională contribuie la procesul legiferării în direcția dezvoltării și perfecționării legislației, făcând recomandările de rigoare, indicând caracterul, obiectul și conținutul unor noi principii configurate. Actele Curţii Constituţionale au o influenţă substanțială asupra normelor ce reglementează instituţii indispensabile în viaţa societăţii, în funcţionarea justiţiei şi în asigurarea statului de drept. Astfel, tocmai prin controlul de constituţionalitate se pot atenua crizele politice și se poate cultiva inclusiv o cultură politică.

În contextul acestei alocuțiuni, am rezervat timp și pentru accentuarea evoluției Curții Constituționale, în partea consacrării vectorului european al statului. Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei a deschis o filă nouă în sistemul de drept al statului nostru. Pârghiile instituite de cadrul convențional al Consiliului Europei au promovat în Republica Moldova noi standarde în procesul de elaborare și aplicare a cadrului juridic, propunând noi mecanisme de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale.

În prezent, impactul dreptului internațional asupra dreptului intern este unul decisiv, fiind indiscutabil faptul că, la momentul actual, Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) constituie o parte integrantă a sistemului legal intern. Acest detaliu este potențat de Hotărârea Curții Constituționale nr. 55 din 14 octombrie 1999[2], în conținutul căreia este stipulat că, în esență, CEDO urmează a fi aplicată direct ca oricare altă lege a Republicii Moldova. Curtea Constituțională tratează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca parte a patrimoniului jurisprudențial  european în materia drepturilor omului, invocând-o de fiecare dată când se atestă necesitatea stabilirii standardelor naționale de constituționalitate.

Curtea Constituțională reprezintă un veritabil instrument de apărare a ordinii constituționale, a drepturilor și libertăților omului. Respectiv, o importanță majoră o are autoritatea Curții Constituționale exprimată prin caracterul definitiv și executoriu al hotărârilor pronunțate de aceasta.

Justiția constituțională este apreciată ca un mecanism de asigurare a legislației în statul de drept, având o importanță crucială în statele tinerelor democrații, în lista cărora se identifică și Republica Moldova - un stat independent și suveran, care are ca principali vectori: crearea unui sistem politic durabil, dezvoltarea și constituirea instituțiilor democratice.

Intervenția justiției constituționale este solicitată tot mai des, aspect ce demonstrează încrederea societății și autorităților în Curtea Constituțională. În  acest sens, autoritatea vizată a dat dovadă de promptitudine în pronunţarea unor hotărâri tranşante pentru jurisprudenţa națională.

În temeiul acestei constatări, reliefez că sunt multiple hotărârile Curții prin care se transpune jurisprudența CtEDO în plan național. Un exemplu recent îl constituie Hotărârea nr. 19 din 3 noiembrie 2022[3] prin care, invocând cauza Arseniev v. Republica Moldova, Curtea a stabilit că un sistem care impune condiția dactilografierii cererilor de recurs ar fi unul excesiv de formalist, de moment ce nu este asigurat un acces efectiv la echipamente care să permită oricărei persoane dactilografierea unei cereri.

Practica instanțelor judecătorești ne învață multe lecții. Una dintre aceste lecții este că instanțele pot fi sursa generatoare a progresului social, chiar și împotriva opiniei prevalente a majorității. Complementar, hotărârile Curții pot contribui, pe termen lung, la modificarea opiniei publice, la fel cum a fost și în cazul Hotărârii nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea art. 135, alin. (1), lit. a) şi g) din Constituţia Republicii Moldova[4]. Actul vizat a permis justițiabililor să exercite excepția de neconstituționalitate drept o garanție constituțională a drepturilor și libertăților conferite pentru apărarea lor împotriva unor eventuale abateri ale legiuitorului prin instituirea unor norme contrare Constituției. Prin conținutul său, hotărârea inițial a determinat reacții controversate în societate, ca într-un final aceasta să demonstreze că soluția adoptată a fost cea mai potrivită interpretare a Constituției, la acel moment.

Scopul și sarcinile Curții Constituționale sunt strâns legate de funcțiile justiției Constituționale. Curtea îşi exercită atribuţiile în conformitate cu art. 135 din Constituţie, art. 4 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Construită după modelul kelsenian[5], Curtea Constituțională în Republica Moldova se identifică drept o instanță arbitru dintre ramurile puterii în stat. Din perspectiva noastră, a tinerei generații, coroborată cu opinia profesorului Evgheni Tanchev[6], rolul Curții Constituționale în asigurarea respectării principiilor constituționale se evidențiază în următoarele dimensiuni:

●      Curtea Constituțională ca unică autoritate de jurisdicție constituțională este chemată să garanteze, să asigure și să restabilească legislația constituțională cu efect erga omnes;

●      Curtea Constituțională ca voce a conținutului Constituției contribuie substanțial la menținerea regimului legalității constituționale în special prin: interpretarea Constituției, asigurând înțelegerea uniformă și clară a acesteia, continuitatea, stabilitatea și dăinuirea ei în timp;

●      Curtea Constituțională ca gardian al supremației constituționale este ținută să exercite controlul constituționalității, contribuie la asanarea legislației, la eliminarea erorilor, coliziunilor și a lacunelor, la constatarea abaterilor de la normele constituționale și sancționarea acestora, intervenind și ca instanță de răspundere constituțională;

●      Curtea Constituțională ca ultim nivel de protecție judiciară a  drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Cu această ocazie, țin să accentuez importanța și aportul activității Curții Constituționale în formarea noastră, a viitorilor specialiști. Curtea Constituțională desăvârșește dreptul, stabilește direcțiile de dezvoltare a legislației, creând precedentele de interpretare a Constituției și a legilor.

De fiecare dată, când în practică ne confruntăm cu anumite neclarități sau lacune legislative, colacul nostru de salvare este jurisprudența Curții Constituționale. În așa mod, autoritatea de jurisdicție nominalizată dezvoltă și creează concomitent doctrina constituțională. Actele Curții Constituționale trasează interesele și valorile societății, fundamentează direcțiile de dezvoltare a statului și reprezintă nucleul sistemului de drept național.

Cu acest prilej, declar că încrederea noastră, a tinerei generații, este câștigată zi de zi, prin fiecare decizie adoptată, prin acțiuni, atitudine față de lege și față de întreaga societate. Prin analiza actelor pronunțate și emise de către Curtea Constituțională, noi, studenții, avem oportunitatea de a vedea ce se tăinuiește în profunzimea unei norme, prin acest exercițiu acumulând abilități analitice, critice și de sinteză; avem posibilitatea de a afla care a fost intenția legiuitorului în includerea în textul unui act normativ a unei prevederi anume; consecvent, avem șansa de a cultiva în noi spiritul interpretativ capabil să faciliteze familiarizarea cu anumite formulări legislative.

Totalizând cele expuse, subliniez că ponderea Curții Constituționale în cadrul societății este una considerabilă, or cu cât mai corect, onest și calitativ va fi asigurată ordinea constituțională, cu atât mai mare va fi încrederea cetățenilor în Constituție, în normele de drept și, prin urmare, în perspectivele statului. Astfel, doar prin conjugarea eforturilor tuturor actorilor statali și doar atunci când în capul mesei vor fi puse drepturile și libertățile omului, se vor găsi soluții de compromis și țara va prospera.

Stimată doamnă Președintă a Curții Constituționale, stimată audiență, acestea fiind spuse, rog sa-mi permiteți să închei prezentarea mea prin a felicita membrii și echipa Curții Constituționale cu aniversarea a 28 de ani de activitate a instituției, prin a le ura să rămână în continuare gardieni imparțiali ai dreptului pentru protejarea principiilor democratice, prin a le ura suficientă verticalitatea pentru a păstra concentrarea pe nobila misiune, indiferent de furtunile prin care va trece societatea și țara noastră. Vă mulțumesc pentru atenția acordată!