Examinarea petiţiilor anonime – neconstituţională

(Sesizarea nr. 14a/2013)

La 17 septembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 10 din Legea nr. 190-XIII cu privire la petiţionare şi a punctului 22 al Anexei nr. 1 la Hotărârea Parlamentului nr. 57-XVI din 20 martie 2008 de aprobare a Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului, a structurii, a statului de funcţii şi a modului de finanţare a acestuia, în redacţia Legii nr. 73 din 4 mai 2010 pentru modificarea unor acte legislative (Sesizarea nr. 14a/2013).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la Curtea Constituţională la 2 mai 2013, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi care stabilesc obligativitatea examinării petiţiilor anonime în cazul în care acestea vizează ordinea publică şi securitatea naţională.

Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile contestate sunt contrare articolului 28 (Viaţa intimă, familială şi privată) şi 52 (Dreptul de petiţionare) din Constituţie.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Victor POPA, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că potrivit articolului 52 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

Curtea a reţinut că norma constituţională oferă cetăţenilor dreptul de a se adresa autorităţilor publice la propria lor iniţiativă şi posibilitatea de a-şi revendica drepturile lezate anterior.

Totodată, Curtea a conchis că, din textul articolului 52 din Constituţie, rezultă cu claritate că orice petiţie urmează a fi semnată şi, deci, trebuie să conţină datele de identificare ale petiţionarului.

Curtea a reţinut că, prin formularea sa expresă, textul constituţional nu instituie şi nici nu protejează juridic un drept la petiţionare anonimă.

Curtea a statuat că, prin stabilirea în lege a obligaţiei autorităţilor competente de a examina petiţiile anonime în cazul în care conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau ordinea publică, legiuitorul a inclus prevederi legale care depăşesc cadrul constituţional şi, astfel, a modificat în fapt conţinutul normei constituţionale fără o revizuire a Constituţiei. Or, modul de redactare a articolului 52 din Constituţie nu lasă la discreţia Parlamentului o marjă de manevră care i-ar permite acestuia să instituie excepţii de la regula semnării petiţiilor.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a admis parţial sesizarea Curţii Supreme de Justiţie şi a declarat neconstituţională propoziţia “Fac excepţie petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau ordinea publică, care se remit spre examinare organelor competente” din articolul 10 alin. (2) al Legii nr. 190-XIII cu privire la petiţionare, în redacţia Legii nr. 73 din 4 mai 2010 pentru modificarea unor acte legislative şi propoziţia “Fac excepţie petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau ordinea publică, care se remit spre examinare organelor competente” din punctul 22 al Anexei nr. 1 la Hotărârea Parlamentului nr.57-XVI din 20 martie 2008 de aprobare a Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului, a structurii, a statului de funcţii şi a modului de finanţare a acestuia, în redacţia Legii nr. 73 din 4 mai 2010 pentru modificarea unor acte legislative.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.