Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea ridicării informațiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor contravenționale

Joi, 12 decembrie 2024, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 26 privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, sesizările nr. 116g2024, nr. 117g/2024 și nr. 118g/2024.

Circumstanțele cauzei

Un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Comrat a depus la Judecătoria Comrat trei demersuri de autorizare a ridicării unor informații privind conversațiile telefonice de la S.A. „Orange", S.A. „Moldcell" și, respectiv, S.A. „Unite". Agentul constatator a susținut că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice pe baza articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional este necesară pentru a găsi un telefon pierdut. Demersurile în discuție au fost formulate într-o cauză contravențională de sustragere în proporții mici din avutul proprietarului, fapt care face incident articolul 105 din Codul contravențional.

Judecătoria Comrat, sediul central, a respins prin încheieri demersurile în discuție. Nefiind de acord cu încheierile pronunțate, agentul constatator le-a contestat cu recursuri în fața Curții de Apel Comrat. În cadrul examinării recursurilor, completul de judecători format din dnii Ștefan Starciuc, Grigori Colev și Dmitrii Fujenco au ridicat din oficiu excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional.

Analiza Curții

În analiza sa, Curtea a rezumat principiile generale privind exigența calității legii în contextul special al măsurilor secrete de supraveghere și privind accesul autorităților la datele de comunicații, care au fost enunțate în Hotărârea sa nr. 22 din 19 decembrie 2023 (§§ 58-69). Pe baza jurisprudenței Curții Europene din cauzele Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, Liblik și alții v. Estonia, 28 mai 2019, și Ekimdzhiev și alții v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea a constatat că accesul autorităților la informațiile privind convorbirile telefonice trebuie să fie însoțit de condițiile și garanțiile aplicabile măsurilor speciale de investigație (§ 87). Legea care permite accesul autorităților la informațiile privind convorbirile telefonice trebuie (i) să fie accesibilă; (ii) să definească natura infracțiunilor care pot da naștere unui ordin de acces; (iii) să limiteze durata accesului; (iv) să prevadă o procedură pentru examinarea, utilizarea și stocarea datelor obținute; (v) să prevadă o procedură de autorizare prealabilă în fața unui tribunal, de supraveghere și de notificare a persoanei vizate despre accesul de către autorități la datele de comunicații reținute și (vi) să reglementeze o procedură de distrugere a datelor de comunicații.

Totodată, categoria infracțiunilor care pot da naștere unui ordin de acces nu trebuie să fie una largă și să le permită autorităților să-l dispună în contextul unei liste mari de infracțiuni, inclusiv infracțiuni relativ minore (a se vedea Pietrzak și Bychawska-Siniarska și alții v. Polonia, 28 mai 2024, § 198). În acest sens, „calitatea legii" presupune că legea națională trebuie să fie nu doar accesibilă și previzibilă în aplicarea sa, ci să asigure, de asemenea, că măsurile de supraveghere secrete sunt aplicabile doar atunci când sunt „necesare într-o societate democratică", în special prin oferirea de garanții adecvate și efective împotriva unui eventual abuz.

Având în vedere principiile generale pe care le-a identificat, Curtea a analizat dacă accesul la informațiile privind convorbirile telefonice pe baza articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional respectă standardul calității legii în sensul jurisprudenței relevante a Curții Europene.

Curtea a confirmat, în contextul articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, că ridicarea informației privind convorbirile telefonice presupune accesul la datele de transfer și de localizare.

Curtea a menționat că accesul la datele în discuție este obținut în cadrul procesului contravențional ca un mijloc probatoriu. În acest sens, Curtea a reținut că contravenția constituie o faptă ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea comisă cu vinovăție, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de Codul contravențional și poate fi sancționată contravențional (articolul 10 din Cod). Prin urmare, norma contestată permite accesul agentului constatator la datele de trafic și de localizare în contextul comiterii unei fapte ilicite, însă mai puțin grave decât infracțiunea. Mai mult, norma în discuție menționează care este autoritatea competentă să solicite accesul la aceste informații, însă nu precizează categoriile de persoane ale căror date pot fi accesate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 20 din 19 decembrie 2023, § 78).

Totodată, Curtea a notat că accesul la informațiile privind convorbirile telefonice poate fi solicitat dacă acestea sunt considerate importante pentru cauza contravențională, dacă se cunoaște exact locul și persoana la care se află aceste informații și dacă există o autorizare prealabilă din partea judecătorului de instrucție. De asemenea, agentul constatator poate solicita accesul la informațiile privind convorbirile telefonice în orice cauză contravențională și în privința oricărei persoane vizate în acestea (a se vedea articolul 427 alineatele (1) și (2) din Codul contravențional).

Pe de altă parte, Curtea a menționat în jurisprudența sa că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor penale, chiar însoțită de autorizarea prealabilă a judecătorului de instrucție, nu satisface standardul calității legii în sensul jurisprudenței relevante a Curții Europene și nu este o măsură aptă să asigure caracterul „necesar într-o societate democratică" și proporțional al ingerinței (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, §§ 83 și 87).

Așadar, Curtea a reținut că, deși există garanția unui control judecătoresc prealabil, această garanție nu este suficientă să asigure respectarea exigenței calității legii și a caracterului necesar într-o societate democratică, pentru că norma contestată permite, la modul general, accesul la datele de trafic si de localizare în scopul investigării oricăror contravenții.

În consecință, ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor contravenționale, care reprezintă fapte ilicite mai puțin grave ca infracțiunile, a fortiori nu poate fi considerată conformă exigenței calității legii și necesară într-o societate democratică. Prin urmare, Curtea a conchis că norma contestată nu corespunde în totalitate condițiilor minime impuse de jurisprudența Curții Europene și garanțiilor prevăzute de articolele 23 și 30 din Constituție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate,

Curtea a admis sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, ridicate din oficiu de un complet de judecători format din dnii Ștefan Starciuc, Grigori Colev și Dmitrii Fujenco, în cauzele contravenționale nr. 13r-1/2024, nr. 13r-2/2024 și nr. 13r-3/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

Curtea a declarat neconstituțional textul „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curții Constituționale http://www.constcourt.md/