Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea proiectului de lege pentru modificarea articolului 70 alineatul (1) din Constituție

Joi, 27 iulie 2023, Curtea Constituțională a pronunțat dispozitivul Avizului nr. 2 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 alineatul (1) din Constituție (sesizarea nr. 204c/2022). 

Circumstanțele cauzei 

La originea cauzei se află sesizarea depusă la 2 decembrie 2022 de 46 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova. 

Proiectul de lege constituțională înaintat de deputați a urmărit reglementarea posibilității deputatului de a ocupa alte funcții retribuite, cu excepția funcțiilor publice și de demnitate publică. 

Astfel, pentru articolul 70 alin. (1) din Constituție a fost propusă următoarea variantă: „Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții publice și de demnitate publică.” 

Analiza Curții 

a) Cu privire la inițiativa de modificare a Constituției

Conform notei de argumentare a proiectului de lege constituțională, prin restrângerea categoriei de incompatibilități prevăzute în prezent în Constituție și stabilirea incompatibilității mandatului parlamentar cu oricare funcție publică și de demnitate publică, se va evita crearea unei clase de „politicieni de carieră”. De asemenea, această modificare se consideră a fi necesară în lumina prevederilor Legii nr. 39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament, argumentându-se că deputații trebuie să reprezinte poporul, inclusiv grupurile profesionale, iar activitatea de deputat nu poate fi privită ca o profesie în sine. Mai mult, modificarea propusă ar asigura beneficii importante procesului legislativ, fiind în interesele statului ca în funcția de deputat să acceadă persoane cu o înaltă calificare profesională și cu experiență în sectorul privat. Acordarea posibilității de a continua activitatea exercitată anterior, după obținerea mandatului parlamentar, va constitui un stimul pentru exercitarea eficientă a funcției de deputat.  

b) Cu privire la respectarea procedurii de inițiere a revizuirii Constituției 

Curtea a reținut că propunerea legislativă de revizuire a Constituției a fost înaintată de un grup de 46 de deputați, adică cu respectarea condiției de o treime din numărul deputaților din Parlament prevăzut de articolul 141 alin. (1) lit. b) din Constituție. 

c) Cu privire la respectarea condițiilor temporale ale revizuirii Constituției 

Curtea a notat că revizuirea Constituției inițiată de deputați nu cade, la această etapă, sub interdicțiile temporale prevăzute de articolele 63 alin. (3) și 142 alin. (3) din Constituție. 

d) Cu privire la respectarea condițiilor materiale ale revizuirii Constituției 

Curtea a constatat că inițiativa de revizuire a Constituției nu afectează caracterul suveran, independent şi unitar al statului Republica Moldova, impus de articolul 1 alin. (1) din Constituție, nici statutul de neutralitate permanentă, prevăzut de articolul 11 din Constituție. 

Curtea a examinat dacă modificările constituționale propuse nu contravin altor prevederi constituționale şi dacă se va asigura aplicabilitatea coerentă a acestora, fără ca ele să se excludă reciproc. 

e) Cu privire la incompatibilitățile deputaților

Curtea a reținut că, potrivit articolului 39 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Dreptul de a participa la administrarea treburilor publice prin reprezentanți semnifică alegerea unor reprezentanți în demnități publice, cum ar fi: deputații în Parlament (articolele 60 alin. (1), 61 alin. (1) și 68 din Constituție), Președintele Republicii Moldova (articolul 78 alin. (1) din Constituție), primarii și consilierii din autoritățile publice locale (articolele 109 alin. (1), 112 alin. (1) și 113 alin. (2)). Astfel, cetățenii, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, aleg persoanele care le vor reprezenta interesele în administrarea treburilor de interes public. În așa mod, sunt realizate principiile constituționale ale democrației reprezentative, conform cărora suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (articolul 2 alin. (1)) și voinţa poporului constituie baza puterii de stat (articolul 38 alin. (1)). 

Curtea a reiterat că semnificaţia noţiunii de incompatibilitate constă în interdicţia constituțională de a cumula mai multe funcţii, în vederea asigurării independenţei de acţiune a persoanei ce ocupă o funcţie publică, a evitării concentrării de către una şi aceeaşi persoană a unor prerogative excesive, precum şi a ocrotirii integrităţii profesionale şi morale a acesteia (a se vedea HCC nr. 21 din 24 iunie 2015, § 34). Curtea a reținut că legislatorul constituant a avut o abordare sistemică în stabilirea incompatibilităților pentru persoanele cărora li se încredințează exercitarea funcțiilor publice de natură legislativă, executivă, judecătorească, în special, a deputaților în Parlament (articolul 70 alin. (1)), a Președintelui Republicii Moldova (articolul 81 alin. (1)), a membrilor Guvernului (articolul 99 alin. (1)), a judecătorilor (articolul 116 alin. (7)).

Curtea a notat că, în prezent, articolul 70 alin. (1) din Constituție prevede: „Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.” Curtea a observat că, în redactarea sa originală, articolul 70 alin. (1) din Constituție prevedea că calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite. Ulterior, în anul 2002, legislatorul constituant a modificat Constituția și a decis că incompatibilitățile aplicabile deputaților nu trebuie să se extindă asupra activităților didactice și științifice. 

Prin inițiativa de revizuire a Constituției, autorii sesizării au propus restrângerea domeniului de aplicare a incompatibilităților în cazul deputaților, astfel încât funcția de deputat să fie incompatibilă doar cu funcțiile publice și de demnitate publică.

Curtea a reținut constatările Comisiei de la Veneția potrivit cărora scopul principal al incompatibilităților este să asigure faptul că funcțiile publice sau private ale deputaților nu le influențează rolul de reprezentanți ai națiunii. De regulă, principiul separației puterilor este sursa incompatibilităților „tradiționale” în majoritatea țărilor, între mandatul parlamentar și funcțiile ministeriale sau judiciare și anumite funcții publice (a se vedea Raportul privind democrația, limitarea mandatelor și incompatibilitatea funcțiilor politice, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democrate în a 32-a reuniune (Veneția, 11 octombrie 2012) și de Comisia de la Veneția în a 93-a sesiune plenară (Veneția, 14-15 decembrie 2012), CDL-AD(2012)027rev, §§ 76-77). Totodată, Comisia de la Veneția a subliniat că activitățile în domeniul privat sunt, în principiu, compatibile cu mandatele parlamentare. Cu toate acestea, principiul separației puterilor poate fi subminat în anumite cazuri și, prin urmare, unele state care s-au confruntat cu aceste probleme au declarat unele activități private incompatibile cu funcția politică (§ 81 din Raport).

Curtea a observat că practica altor state nu conține o abordare uniformă în ceea ce priveşte regimul incompatibilităților funcţiei de parlamentar cu alte funcţii publice și/sau private. Cu toate acestea, la baza instituirii regimurilor de incompatibilităţi stau aceleași motive: principiul separaţiei și colaborării puterilor şi independenţei mandatului de parlamentar, evitarea conflictelor de interese, exigenţele legate de exercitarea mandatului de deputat (a se vedea HCC nr. 21 din 24 iunie 2015, § 46).

Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, instituirea unor incompatibilităţi pentru membrii Parlamentului nu contravine prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Drepturile garantate de articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu sunt absolute, statele având o marjă largă de apreciere în instituirea unor reguli constituționale cu privire la statutul membrilor Parlamentului, în funcţie de evoluţia istorică, diversitatea culturală, gândirea politică şi viziunile asupra democraţiei (a se vedea Podkolzina v. Letonia, 9 aprilie 2002, § 33). 

În jurisprudența sa, , Curtea a subliniat că principiul constituţional privind separaţia și colaborarea puterilor în stat, precum şi asigurarea independenţei în exercitarea mandatului de parlamentar, au impus reglementarea incompatibilităților ca un instrument juridic de protecţie a mandatului de deputat. De asemenea, Curtea a notat că stabilirea expresă a incompatibilităților pentru funcţia de deputat are ca fundament raționamentul că deputatul trebuie să fie nu numai independent de orice influențe, dar şi să se abțină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi, care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica în exercitarea acestuia. Curtea a subliniat că incompatibilitățile, pe lângă faptul că protejează independenţa parlamentarului, prezintă un interes şi din perspectiva conflictului de interese. Prin cumularea mandatului de parlamentar cu o altă funcţie remunerată, deputatul intră în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său, fapt ce ar putea crea o dependenţă materială de funcţia cumulată şi ar putea determina posibile tentative de a soluţiona prin influenţa mandatului unele probleme de interes particular. Curtea a conchis că calitatea de parlamentar pretinde o concentrare sporită a eforturilor, fapt care face ca această funcţie să fie incompatibilă cu orice altă funcţie de stat sau privată. Mai mult, instituția incompatibilităţilor reprezintă o garanţie a obiectivității şi credibilităţii, care trebuie să caracterizeze exerciţiul unei funcţii publice într-o societate democratică, într-un stat de drept (a se vedea §§ 37-39, 43-44).

Având în vedere raționamentele expuse mai sus și analizând argumentele prezentate de autorii inițiativei de revizuire a Constituției, Curtea nu a observat la această etapă niciun motiv imperios pentru a se distanța de constatările sale din jurisprudența anterioară.

Prin urmare, Curtea a constatat că modificarea propusă prin proiectul de lege constituțională aduce atingere principiului independenței mandatului de deputat și ar putea afecta exercitarea acestuia prin permiterea desfășurării unor activități, care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu acesta și/sau care ar împiedica deputatul să-și exercite în mod corespunzător atribuțiile sale de bază în serviciul poporului.

Având în vedere faptul că proiectul legii constituționale nu asigură un echilibru abstract corect între principiul mandatului reprezentativ al deputatului și cel al incompatibilității funcției de deputat, Curtea a conchis că proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 alin. (1) din Constituție supus avizării sale are ca rezultat suprimarea garanțiilor inerente exercitării mandatului de deputat. 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a reținut că inițiativa de revizuire a articolului 70 alineatul (1) din Constituția Republicii Moldova, care este semnată de un grup de 46 de deputați, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă cu prevederile articolului 141 alin. (1) lit. b) din Constituție. 

Proiectul de lege constituțională pentru modificarea articolului 70 alin. (1) din Constituție corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin. (3) şi 142 alin. (3) din Constituție. 

Proiectul de lege constituțională pentru modificarea articolului 70 alin. (1) din Constituție nu corespunde limitelor materiale de revizuire stabilite de articolul 142 alin. (2) din Constituție şi nu poate fi înaintat Parlamentului spre examinare. 

Acest Aviz este definitiv, nu poate fi supus niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al avizului va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/