Categorii Categorii
Prima   |  Media   |  Noutăţi | Controlul din exterior al activității jurisdicționale a Curții Constituționale și a judecătorilor ei – neconstituțional
10.07
2021

Controlul din exterior al activității jurisdicționale a Curții Constituționale și a judecătorilor ei – neconstituțional

396 Accesări    

Vineri, 9 iulie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 18 pentru controlul constituționalității articolului 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională (sesizarea numărul 147a/2021). Ședința Curții a avut loc cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii cazurilor de infecție cu COVID-19.

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea depusă de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării a susținut că articolul 19 alin. (1) lit. e) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, potrivit căruia mandatul judecătorului Curții Constituționale încetează prin ridicarea imunității judecătorului în caz de stabilire prin act de constatare rămas definitiv a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, încalcă articolele 134, 137 și 140 din Constituție.

Analiza Curții

(i) Jurisprudența referitoare la independența Curții Constituționale și a judecătorilor constituționali

Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolelor 134, 137 și 140 din Constituție, care garantează, inter alia, statutul și independența Curții Constituționale și a judecătorilor constituționali, precum și hotărârile Curții Constituționale.

Curtea a notat că independența Curții Constituționale reprezintă una din valorile de bază ale sistemului democratic, iar existența sa este esențială pentru realizarea tuturor celorlalte valori ale sistemului. Fundamentul independenței ei constă în obiectivitate și neutralitate, care sunt primele principii ale judecății efectuate de Curtea Constituțională (a se vedea HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §§ 52, 54; HCC nr. 18 din 2 iunie 2014, § 44; HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 35).

Curtea a precizat că protecția independenței Curții Constituționale impune ca în niciun caz să nu fie tolerate acte care ar putea trezi dubii privind imparțialitatea judecătorilor constituționali. Garantarea acestui fapt este esențială pentru menținerea încrederii publice în soluțiile Curții Constituționale și pentru asigurarea adeziunii la preeminența dreptului.

(ii) Soluționarea eventualelor conflicte de interese ale unui judecător constituțional

Curtea a observat că dispozițiile Legii privind declararea averii și a intereselor personale urmăresc garantarea exercitării obiective și în condiții de neutralitate a funcțiilor publice lato sensu. Obligațiile în discuție acționează și pe plan jurisdicțional. Totodată, Curtea a reținut incidența prevederilor articolului 17 lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, care prevede expressis verbis obligația judecătorului constituțional de a-și îndeplini atribuțiile cu imparțialitate și pentru respectarea Constituției.

Curtea a constatat că poate exista un control al respectării regimului conflictelor de interese în activitatea jurisdicțională în privința judecătorilor constituționali, i.e. în cazul adoptării tuturor hotărârilor, deciziilor, avizelor și a actelor procedurale aferente.

Totuși, pretinsele conflicte de interese în contextul procedurii jurisdicției constituționale trebuie soluționate doar de către Curtea Constituțională și doar în modul stabilit de articolele 134, 137 și 140 din Constituție, dezvoltate în articolul 27 din Codul jurisdicției constituționale, care reglementează recuzarea judecătorului în cazul existenței unor dubii privind imparțialitatea sa.

Curtea a precizat că instituția recuzării judecătorului constituțional este aplicabilă și în cazul unui eventual conflict de interese în procesul jurisdicțional, iar cea care hotărăște în mod definitiv cu privire la recuzarea unui judecător constituțional (inclusiv în cazul unui  eventual conflict de interese) este Curtea Constituțională prin judecătorii săi.

(iii) Rațiunea instituției recuzării judecătorului constituțional

Curtea a menționat că recuzarea și împiedicarea participării la judecarea unei cauze de către un judecător, atunci când în privința sa există dubii privind imparțialitatea, are la bază obiectivele realizării dreptului la un proces echitabil, asigurării legitimității tribunalelor și garantarea integrității judecătorilor.

Curtea a subliniat că, privite în mod izolat, aceste scopuri – echitatea proceselor judiciare, legitimitatea tribunalelor și integritatea judecătorilor – par să favorizeze o aplicare cvasiabsolută a instituției recuzării. Totuși, există principii rivale care pretind o punere în balanță.

Curtea a subliniat că recuzarea automată a unui judecător ar putea produce consecințe absurde. Spre exemplu, asigurarea încrederii publicului în justiție și în imparțialitatea sistemului judiciar nu este îndeplinită atunci când este permis ca judecătorii să fie amenințați, în mod continuu, cu recuzarea și cu posibilitatea înlăturării lor, de vreme ce chiar acest fapt induce percepția că întreg sistemul este corupt. Din acest motiv, trebuie făcută dovada caracterului părtinitor al unui judecător, de o manieră suficientă încât prezumția imparțialității judecătorului să fie răsturnată.

Mai mult, un sistem rigid poate să creeze o sarcină suplimentară, majorând volumul de muncă al judecătorilor, cu consecința periclitării obiectivului administrării cu celeritate a justiției. Mai mult, standardele excesiv de riguroase le permit justițiabililor și avocaților acestora să evite rigorile procedurale.

(iv) Punerea în balanță și ponderarea principiilor concurente

Curtea a precizat că domeniul de aplicare al principiilor constituționale și al articolului 27 din Codul de jurisdicție constituțională, care guvernează instituția recuzării, impune standarde de analiză care trebuie să țină cont de importanța principiilor concurente (i.e. obligația imparțialității și obligația de a judeca un caz).

Curtea a precizat că, în virtutea specificului activității sale, Curtea Constituțională este uneori sesizată cu controlul constituționalității unor acte în care ar putea să aibă un interes direct sau indirect sau să fie chemată să soluționeze diferende care ridică astfel de controverse. Astfel de cazuri prezintă la prima vedere, prin chiar fondul problemei și prin dilemele și controversele pe care le ridică, dubii privind imparțialitatea judecătorilor constituționali.

Curtea a precizat că jurisprudența sa demonstrează în mod elocvent că asemenea cazuri fac periodic obiectul analizei sale. Totuși, în aceste cazuri, Curtea a preferat soluții diferite de cele prescrise în Legea privind declararea averii și intereselor personale. Sunt exemple hotărârile sale privind imunitatea judecătorilor constituționali (HCC nr. 9 din 26 martie 2020), privind autonomia financiară a Curții Constituționale (HCC nr. 27 din 31 octombrie 2019) sau privind procedura testării integrității profesionale a funcționarilor publici, inclusiv a judecătorilor constituționali (HCC nr. 7 din 16 aprilie 2015).

Curtea a precizat că jurisprudența amintită confirmă concluzia potrivit căreia există un standard al necesității care îi obligă pe judecători să examineze unele cazuri, în pofida rațiunilor care stau la baza recuzării. Din aceste hotărâri rezultă că obligația imparțialității nu acționează de o manieră absolută, ci presupune o punere în balanță a principiilor concurente.

Curtea a subliniat că singura competentă să decidă în această materie este Curtea Constituțională, iar soluția sa nu poate face obiectul unui control al altei autorități. Din aceste motive, analiza finală îi aparține doar Curții Constituționale, care posedă instrumentarul necesar pentru a pondera și pentru a echilibra interesele concurente.

Curtea a menționat că, fiind relativ, standardul necesității nu garantează faptul că judecătorii constituționali se află la adăpost de orice conflict de interese în exercițiul jurisdicției constituționale. Pot să existe cazuri în care standardul necesității nu prevalează și în care trebuie întreprinse măsuri pentru a asigura protecția standardelor justiției independente și imparțiale. 

(v) Controlul regimului conflictelor de interese 

Curtea a analizat dacă tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului constituțional este posibilă în cazul comiterii unei încălcări a regimului conflictelor de interese în exercițiul jurisdicției constituționale. 

Potrivit articolului 17 literele a) și f) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, judecătorul Curții Constituționale este obligat să-și îndeplinească atribuțiile cu imparțialitate și în respectul Constituției și să se abțină de la orice acțiune contrară statutului de judecător. Articolul 83 din Codul jurisdicției constituționale prevede că judecătorii constituționali poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea culpabilă a prevederilor Legii cu privire la Curtea Constituțională și ale Codului jurisdicției constituționale. 

Curtea a constatat că prevederile legale din Codul jurisdicției constituționale confirmă existența unor măsuri apte să realizeze, în mod eficient, scopurile independenței și imparțialității justiției constituționale. 

Așadar, Curtea a subliniat că nu poate fi admis un control din exterior al activității jurisdicționale. Singura autoritate competentă să realizeze un astfel de control este Curtea Constituțională. Desemnarea unui organ executiv, ca Autoritatea Națională de Integritate, care să verifice activitatea jurisdicțională a Curții Constituționale ar însemna să se recunoască unei autorități executive puterea de a decide în chestiuni constituționale, tocmai ceea ce Constituția interzice. Din acest motiv, articolul 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională contravine articolelor 134, 137 și 140 din Constituție.

 

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizarea depusă de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. 

Curtea a declarat neconstituțional articolul 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7469310  //   Vizitatori ieri: 1384  //   azi: 435  //   Online: 48
Acces rapid