Prima   |  Media   |  Noutăţi | Curtea a examinat constituționalitatea unei Legi care a exclus unele atribuții ale Președintelui Republicii referitoare la Serviciul de Informații și Securitate
27.04
2021

Curtea a examinat constituționalitatea unei Legi care a exclus unele atribuții ale Președintelui Republicii referitoare la Serviciul de Informații și Securitate

611 Accesări    

 

Marți, 27 aprilie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 14 pentru controlul constituționalității Legii nr. 218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative (sesizările nr. 195a/2020 și nr. 199a/2020).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află două sesizări depuse de dl Sergiu Litvinenco, dl Dinu Plîngău și dna Maria Ciobanu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizărilor i-au solicitat Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, considerând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea procedurilor de legiferare și afectează rolul Președintelui Republicii de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale.

Analiza Curții

Curtea și-a început analiza, verificând respectarea procedurii de legiferare a Legii contestate. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că poate verifica constituționalitatea unei legi prin prisma aspectului său procedural, i.e. prin prisma procedurii de adoptare a legii în discuție, doar dacă autorii sesizărilor prezintă critici cu privire la nerespectarea cvorumului decizional, votului majorităţii deputaţilor aleşi, examinarea în cel puțin două lecturi, trimiterea legii spre promulgare și publicarea legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cerințe care sunt stabilite expres în Constituție. În acest caz, având în vedere evoluția jurisprudenței sale în această materie, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Opinia Comisia de la Veneția nr. 1020/2021 din 23 martie 2021, Curtea și-a extins competența la examinarea atât a respectării regulilor parlamentare stabilite expres de Constituție, cât și a regulilor care rezultă în mod implicit din Constituție.

Curtea a reținut că viciile invocate de autorii sesizărilor – în cadrul ședinței plenare, lipsa unor dezbateri la adoptarea Legii contestate, – pot afecta regulile parlamentare stabilite expres sau deduse implicit din articolele 1 alin. (3), 5 alin. (1), 73, 74 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, Curtea a constatat incidența articolelor 77 alin. (2) și 87 alin. (4) din Constituție referitoare la rolul Președintelui Republicii de garant al suveranităţii, al independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale.

Curtea a reținut că, potrivit articolului 60 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Având în vedere acest aspect, constituanta nu i-a acordat altei autorități competența reglementării structurii, organizării şi funcționării Parlamentului, ci a stabilit că aceste chestiuni pot fi reglementate, în mod autonom, doar de Parlament, printr-un Regulament, pe care trebuie să-l adopte printr-o lege organică.

Astfel, Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuși, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituționale în această materie. În acest sens, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât și la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare și celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi clar deduse din Constituție.

Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea a reținut că competența sa în materia controlului constituționalității procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferență judiciară față de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus dintr-un principiu constituțional.

Curtea a reținut că în cadrul procedurilor de legiferare, principiul pluralismului politic presupune că Parlamentul trebuie să asigure posibilitatea participării opoziției parlamentare la adoptarea legilor. Astfel, chiar dacă majoritatea parlamentară are o viziune consolidată cu privire la necesitatea unei legi și voturile sale ar fi suficiente pentru a o adopta, majoritatea în discuție trebuie să asigure dreptul deputaților din cadrul opoziției parlamentare de a participa prin formularea întrebărilor și a propunerilor la proiectul de lege. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităților parlamentare, fără să facă abuz de poziția sa dominantă.

În același timp, Curtea a reținut că, în cadrul procedurilor de legiferare, Parlamentul trebuie să asigure deputații cu posibilitatea de a examina conținutul proiectului de lege printr-un schimb de opinii. Dezbaterile sunt de esența parlamentarismului și le oferă deputaților, în virtutea mandatului lor reprezentativ, posibilitatea de a combate politic opinii, argumente și idei. Această etapă a procesului de legiferare este necesară, deoarece ea le oferă deputaților posibilitatea de a înțelege esența proiectului de lege propus spre examinare și contribuie la edificarea încrederii societății că legea a fost discutată pe larg până la adoptare.

Pe de altă parte, în baza principiului autonomiei parlamentare, Parlamentul deține o marjă discreționară largă în ceea ce privește modul de desfășurare a ședințelor plenare. Totodată, în domeniul legiferării, autonomia Parlamentului nu este absolută. Ea este limitată de necesitatea respectării principiilor constituționale, de exemplu, a principiului pluralismului politic și a principiului dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege.

Examinând sesizările, Curtea a observat că de la prezentarea raportului Comisiei juridice, numiri și imunități asupra Legii contestate în ședința plenară (la aproximativ ora 15:27), până la votarea ei în două lecturi (la aproximativ ora 15:28) a trecut aproximativ un minut. Este evident că într-o perioadă atât de scurtă, deputații din opoziția parlamentară nu au avut posibilitatea să supună dezbaterii Legea contestată prin formularea de întrebări și luări de cuvânt, deși dezacordul acestora cu privire la adoptarea Legii contestate era cunoscut de la începutul ședinței plenare.

Mai mult, având în vedere faptul că în ultimii cinci ani, competența Președintelui Republicii de a coordona activitatea Serviciului de Informații și Securitate a fost supusă modificărilor frecvente, Curtea a reținut că interesul opoziției parlamentare de a formula întrebări și de a lua cuvântul cu privire la necesitatea modificărilor propuse era justificat. Astfel, Curtea a notat că a-i acorda deputatului posibilitatea de a-și susține punctul de vedere cu privire la proiectul de lege supus examinării reprezintă un element central al procedurii parlamentare.

În acest context, Curtea a reținut că votarea Legii contestate într-un regim accelerat, fără a-i asigura opoziției parlamentare posibilitatea de a acorda întrebări sau de a lua cuvântul asupra subiectului supus examinării, marjei discreționare a Parlamentului în domeniul organizării procedurilor parlamentare. Chiar dacă procedurile parlamentare au fost însoțite de proteste din partea opoziției parlamentare, acest fapt nu poate justifica adoptarea Legii contestate într-o procedură lipsită de dezbateri. Pentru a concilia principiile aflate în conflict, majoritatea parlamentară putea avea în vedere proceduri alternative, cum ar fi, de exemplu, amânarea ședinței plenare, organizarea consultărilor cu opoziția parlamentară pe marginea subiectelor cu privire la care există divergențe etc.

Pentru că legislatorul nu a respectat un echilibru corect între principiile concurente, Curtea a constatat că la adoptarea Legii contestate au fost încălcate prevederile articolelor 1 alin. (3), 5 alin. (1) și 74 alin. (1) din Constituție.

II. Cu privire la respectarea dreptului deputaților la iniţiativă legislativă

Curtea a menționat că respectarea procedurilor parlamentare nu se limitează doar la asigurarea posibilității deputaților de a formula întrebări și de a avea intervenții la tribuna Parlamentului cu privire la proiectele de legi supuse examinării. Această abordare ar fi prea formalistă dacă deputații nu ar avea posibilitatea să solicite modificarea proiectelor de lege. Din acest motiv, articolul 73 din Constituție le garantează deputaților prerogativa de a prezenta propuneri și amendamente la proiectul de lege. Prerogativa în discuție le permite deputaților să propună modificarea proiectelor de legi dacă, de exemplu, acestea conțin prevederi care afectează în mod disproporționat drepturile și libertățile persoanelor. Prin urmare, acest element poate fi considerat central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabilește un termen pentru exercitarea dreptului în discuție. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor și a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament.

În această cauză, Curtea a observat că, pe 1 decembrie 2020, proiectul Legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului. În următoarea zi, pe 2 decembrie 2020, Comisia juridică numiri și imunități a întocmit un Raport asupra proiectului de Lege contestat. Ulterior, pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în două lecturi Legea contestată.

Curtea a reținut că în cazul examinat termenul oferit de Parlament pentru formularea propunerilor și amendamentelor la proiectul Legii contestate în prima lectură și în a doua lectură este insuficient, în special având în vedere obiectul de reglementare al Legii contestate, care viza excluderea unor competențe ale Președintelui Republicii referitoare la Serviciul de Informații și Securitate. Din acest motiv, Curtea a constatat încălcarea articolului 73 din Constituție.

Având în vedere raționamentele menționate mai sus, Curtea a reținut că este scutită să analizeze în continuare constituționalitatea Legii contestate prin prisma articolelor 77 alin. (2) și 87 alin. (4) din Constituție.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis sesizările depuse de dl Sergiu Litvinenco, dl Dinu Plîngău și dna Maria Ciobanu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Curtea a declarat neconstituțională Legea nr. 218 din 3 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md/

 

 
Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori: 7288376  //   Vizitatori ieri: 2058  //   azi: 66  //   Online: 66
Acces rapid