Prima   |  Media   |  Noutăţi | Accesul la informațiile cu caracter personal (sesizarea nr. 118g/2020)
14.01
2021

Accesul la informațiile cu caracter personal (sesizarea nr. 118g/2020)

699 Accesări    

Joi, 14 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 3 privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 4 alin. (2), 7 alin. (2) lit. c), 8 alin. (1) și 11 alin. (1) pct. 3) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație (sesizarea nr. 118g/2020). Ședința Curții a avut loc cu respectarea măsurilor de prevenire a răspândirii cazurilor de infecție cu COVID-19. 

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei s-a aflat sesizarea depusă de dl avocat Vitalie Zama, în interesele Asociației Obștești ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reclamantă în dosarul nr. 3a-619/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Autorul sesizării i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea articolelor 4 alin. (2), 7 alin. (2) lit. c), 8 alin. (1) și 11 alin. (1) pct. 3) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație. Autorul sesizării a susținut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20, 23 alin. (2), 34 alineatele (1) și (2) și 54 din Constituție. 

Analiza Curții

Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolului 34 alineatele (1) și (2), coroborat cu articolele 23 alin. (2) și 54 din Constituție.

Curtea a reținut că potrivit articolului 4 alin. (2) din Legea privind accesul la informație, exercitarea dreptului de acces la informații poate fi supusă unor restricții pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internațional, inclusiv pentru apărarea securității naționale sau vieții private a persoanei.

În acest sens, Curtea a observat că prevederile articolului 4 alin. (2) din Legea menționată supra respectă rațiunile articolului 54 alin. (2) din Constituție, care stabilesc, inter alia, că exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, în interesele securității naționale, în scopul protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, precum și al împiedicării divulgării informațiilor confidențiale. Termenul ,,restricții” din articolul 4 alin. (2) din Legea privind accesul la informație este un sinonim al termenului ,,restrângere” de la articolul 54 alin. (2) din Constituție.

Așadar, Curtea nu a observat vreo neconcordanță a articolului 4 alin. (2) din Legea privind accesul la informație cu prevederile articolului 54 alin. (2) din Constituției. Aplicarea corectă a acestor dispoziții legale contestate le revine furnizorilor de informație și instanțelor de judecată.

Articolul 7 alin. (2) lit. c) din aceeași Lege prevede că accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepția informațiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată o imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

Cu privire la acest articol, Curtea a reținut că expresia ,,nu poate fi îngrădit, cu excepția...” de la articolul 7 alin. (2) din Lege este sinonimă, din perspectiva limbajului de drept constituțional, cu ,,nu poate fi supus altor restrângeri, decât...” de la articolul 54 alin. (2) din Constituție. Termenul ,,imixtiune” din articolul 7 alin. (2) lit. c) din Lege echivalează cu un ,,amestec nemotivat”, care reprezintă, de fapt, o restrângere sau o ingerință nejustificată, adică o încălcare a dreptului la viața privată. Totuși, încălcarea acestui drept fundamental poate fi stabilită doar de instanțele de drept comun, după o punere în balanță a intereselor relevante concurente, în cauzele de pe rolul lor. Articolul 7 alin. (1) din Lege permite restrângeri (îngrădiri, ingerințe) ale dreptului la respectarea vieții private, însă aceste restrângeri trebuie să fie justificate, adică să nu constituie ,,imixtiuni” (potrivit articolului 7 alin. (2) lit. c) din Lege, adică încălcări).

Curtea a subliniat că simpla restrângere (îngrădire, ingerință) a unui drept fundamental nu echivalează cu încălcarea dreptului fundamental. Din punct de vedere constituțional, nu sunt permise restrângerile nejustificate ale drepturilor fundamentale. Caracterul justificat sau nejustificat al unei restrângeri (îngrădiri, ingerințe) a dreptului la viața privată într-o situație litigioasă poate fi stabilit doar de instanța de judecată, după efectuarea testului de proporționalitate.

Articolul 8 alin. (1) din Legea privind accesul la informație stabilește că informația cu caracter personal face parte din categoria informației oficiale cu accesibilitate limitată și constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că legislatorul a utilizat noțiunea de ,,violare” a vieții private, intime și familiale contrar limbajului de drept constituțional și de drept european al drepturilor omului. Termenul ,,violare” reprezintă o încălcare, adică o restrângere nejustificată. Totuși, în contextul articolului 8 din Lege, în special având în vedere alin. (2) al articolului, acest termen echivalează, de fapt, cu termenul ,,ingerință”, pentru că alin. (2) al aceluiași articol prevede că accesul la informația cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, Curtea a observat că nici prevederile articolului 8 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nu prezintă vreo problemă de ordin constituțional, de vreme ce permit efectuarea testului de proporționalitate, potrivit articolului 54 din Constituție.

Cu privire la prevederile articolului 11 alin. (1) pct. 3) din Legea privind accesul la informație, Curtea a menționat că limitările accesului la informație pot avea loc în scopul protejării informației confidențiale, vieții private a persoanei și securității naționale. Curtea a subliniat că aceste scopuri speciale prevăzute de către legislator se regăsesc în scopurile stabilite de articolul 54 alin. (2) din Constituție. Prin urmare, Curtea a reținut că dispozițiile legale contestate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Curtea a menționat că autoritățile și instituțiile publice care furnizează informațiile atribuite datelor cu caracter personal sunt obligate să creeze condiții care ar asigura protecția acestor date, cu respectarea principiilor și a criteriilor de punere în balanță stabilite de Curte în Hotărârea nr. 29 din 12 decembrie 2019. Respingerea solicitării de a furniza datele cu caracter personal trebuie să fie proporțională și justificată prin scopurile legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. 

De asemenea, Curtea nu a constatat vreo problemă de constituționalitate nici din perspectiva articolului 23 alin. (2) din Constituție. 

Prin urmare, Curtea a conchis că prevederile contestate din articolele 4 alin. (2), 7 alin. (2) lit. c), 8 alin. (1) și 11 alin. (1) pct. 3) din Legea privind accesul la informație sunt conforme cu standardele constituționale instituite prin articolele 23 alin. (2), 34 și 54 din Constituție.

Hotărârea Curții: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a respins sesizarea nr. 118g/2020 privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele Asociației Obștești ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reclamantă în dosarul nr. 3a-619/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 

Curtea a recunoscut constituționale articolele 4 alin. (2), 7 alin. (2) lit. c), 8 alin. (1) și 11 alin. (1) pct. 3) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație. 

Această hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituționale http://www.constcourt.md/

 
Tel.: +373 22 25-37-08
Fax.: +373 22 25-37-46
Total vizitatori: 7091850  //   Vizitatori ieri: 1884  //   azi: 1997  //   Online: 41
Acces rapid