Textul briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 17 decembrie 2020, (momentul înmânării actelor executorului judecătoresc către destinatar)

<iframe width="400" height="255" src="https://www.youtube.com/embed/99aK8gISAvo" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

Stimați cetățeni,

Stimați reprezentanți ai presei, 

Astăzi, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la unele prevederi legale referitoare la înmânarea actelor executorului judecătoresc și la momentul de la care începe să curgă termenul de contestare a acestor acte.

Mai exact, articolul 67 din Codul de executare reglementează regimul juridic al expedierii şi al înmânării actelor executorului judecătoresc. Dispozițiile sale prevăd că actele executorului judecătoresc se comunică prin mijloacele prevăzute de lege personal destinatarului și doar în subsidiar, în caz de absenţă a destinatarului – persoană fizică, actele executorului se înmânează unei persoane care locuiește împreună cu destinatarul (membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia) sau unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie, preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a-i fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntârziată destinatarului și răspunde pentru eventualele prejudicii cauzate prin necomunicare sau prin comunicarea tardivă. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire. Totuși, în situația în care înmânarea actului executorului judecătoresc către destinatar sau către persoanele menționate mai sus nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opțiunea legislatorului de a comunica actele executorului judecătoresc, în cazul în care nu este posibilă transmiterea lor debitorului personal, este suficient de clară și de previzibilă.

Curtea a observat că o asemenea metodă de comunicare se regăsește și în legile altor state europene. Obligaţia de transmitere a documentelor primite de la executorul judecătoresc, pusă în sarcina persoanelor indicate la alin. (2) al articolului 67 din Codul de executare, derivă din faptul că acestea se află într-o poziţie mai apropiată în comparație cu executorul judecătoresc pentru a cunoaşte situaţia destinatarului și locul de aflare a acestuia, pentru a-i comunica actele care îl vizează.

Legislatorul a reglementat mai multe modalități prin care se va încerca comunicarea actului respectiv către destinatar, astfel încât să se asigure că au fost depuse toate diligenţele necesare pentru a nu fi lezate drepturile şi interesele destinatarului.

Curtea a notat că, atunci când se susține existența unei ingerințe într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său.

Pentru că în această sesizare a fost afirmată încălcarea dreptului de acces la un tribunal, Curtea a verificat dacă prevederile Codului de executare respectă articolul 20 din Constituţie, precum şi dacă participantului la procesul de executare i se acordă suficiente garanţii procesuale pentru a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile lui.

Curtea a observat că termenul de contestare a actelor executorului judecătoresc se calculează începând cu:

(i) data indicată în avizul de primire;

(ii) data indicată în procesul-verbal de înmânare a actului persoanelor terțe;

sau

(iii) data comunicării actului prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

De asemenea, participantul la procesul de executare poate fi repus în termenul de contestație în condițiile Codului de procedură civilă. Articolul 116 din Codul de procedură civilă prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Mai mult, încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs, iar încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.

Curtea a reținut că Codul de executare conține suficiente garanții împotriva arbitrariului.

Dispoziţiile contestate ale articolului 67 din Codul de executare nu îngrădesc accesul liber la justiție, întrunesc criteriile de calitate și sunt conforme cu articolele 20 şi 23 din Constituţie.

Prin urmare, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate și a recunoscut constituţionale textul „documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire” din alineatul (2) al articolului 67, precum și alineatul (7) al aceluiași articol din Codul de executare. 

Vă mulțumesc!