Tribunalul Constituțional al Poloniei: modificări privind numirea judecătorilor (analiză juridică)

O analiză juridică a modificărilor Legii cu privire la Tribunalul Constituțional și a modificărilor componenței Tribunalului Constituțional în lumina valorilor fundamentale ale unui stat democratic de drept care stau la baza Uniunii Europene (în special în lumina articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană)

Prof. Dr. hab. Dr. h.c. Bogusław Banaszak,
Universitatrea din Zielona Góra,
Polonia 

1. Introducere

Prezentul studiu nu oferă o analiză cuprinzătoare a modificărilor aduse Legii privind Tribunalul Constituțional, ci o analiză a normelor care vizează modificările componenței Tribunalului.

Sistemul judecătoresc din Polonia este alcătuit din instanțe ordinare, instanțe de contencios administrativ și instanțe militare, precum și din tribunale. Tribunalele sunt instanțe cu competențe speciale, de o importanță deosebită, înființate în principal pentru a proteja Constituția prin stabilirea răspunderii pentru încălcarea acesteia de către persoanele care dețin cele mai înalte funcții în stat (Tribunalul de Stat) sau pentru a asigura conformitatea standardelor de nivel inferior cu Constituția (Tribunalul Constituțional). Tribunalul Constituțional hotărăște în chestiuni legate de conformitatea legilor și a tratatelor internaționale cu Constituția, conformitatea legilor cu tratatele internaționale ratificate (tratate a căror ratificare a necesitat consimțământul anterior sub forma unei legi), conformitatea actelor normative adoptate de autoritățile centrale de stat cu Constituția, cu tratatele internaționale ratificate și cu legile, conformitatea obiectivelor sau a activității partidelor politice cu Constituția, precum și în problemele sesizate prin intermediul plângerilor constituționale.

Judecătorii tribunalelor sunt numiți de Sejm-ul polonez prin votul majorității absolute a membrilor săi. Senatul - cea de-a doua cameră a Parlamentului - nu participă la procesul numirii judecătorilor. Constituția nu specifică în detaliu problemele legate de numirea judecătorilor Tribunalului Constituțional, lăsând reglementarea acestora Sejm-ului, prin intermediul deciziilor sau al legilor. Cele menționate mai sus se referă la, e.g., termenul-limită până la care poate fi înaintată o propunere de candidat pentru funcția de judecător al Tribunalului în cazul în care expiră mandatul unui judecător al Tribunalului Constituțional și la entitățile competente să înregistreze o asemenea propunere. Judecătorii își ocupă funcția după ce își depun jurământul în fața Președintelui Republicii Polone. Constituția nu le acordă autorităților publice competențele verificării numirilor făcute de către Sejm-ul polonez, ceea ce înseamnă că Sejm-ul polonez are competență exclusivă în această privință.

Mandatul unui judecător al Tribunalului Constituțional este stabilit în Constituție și are caracter personal. Astfel, mandatul îndelungat, dar și caracterul său personal sunt gândite să asigure pluralismul de opinii ale judecătorilor și să permită existența unor componențe diferite ale Sejm-ului, atunci când sunt numiți judecătorii Tribunalului Constituțional.

2. O trecere în revistă

Pe 25 mai 1997, cetățenii polonezi au aprobat prin referendum Constituția votată în Parlament. Aceasta a intrat în vigoare pe 17 octombrie 1997.

Constituția stabilea competențele Tribunalului Constituțional într-un mod puțin diferit, în comparație cu cele ale predecesorului său, mărind numărul judecătorilor de la 12 la 15. Ea a legitimizat soluția care devenise deja o cutumă, adică faptul că fiecare mandat de judecător are caracter personal, și a extins durata acestuia de la opt la nouă ani. Prevederile constituționale referitoare la Tribunalul Constituțional au fost apoi detaliate în Legea privind Tribunalul Constituțional din 1 august 1997.

Creșterea numărului de judecători a necesitat numirea a trei judecători noi. Cum alegerea din parlament trebuia să aibă loc pe 21 septembrie 1997, Sejm-ul de legislatura a doua (1993-1997) a decis să nu numească acei judecători, în favoarea Sejm-ului nou-ales, în ciuda faptului că, formal, mandatul său expira după intrarea în vigoare a Constituției - 20 octombrie 1997 (cu o zi înainte de prima sesiune a Sejm-ului nou-ales). Prin urmare, avem un precedent care constă în cedarea competenței numirii judecătorilor Tribunalului Constituțional în favoarea Sejm-ului ales prin alegeri generale înainte de începerea mandatului judecătorilor Tribunalului Constituțional, precedent care a fost gândit să asigure pluralismul opiniilor judecătorilor Tribunalului Constituțional. Judecătorii au fost numiți pe 6 noiembrie 1997.

La sfârșitul lui decembrie 2006, Sejm-ul polonez a numit o persoană în funcția de judecător al Tribunalului Constituțional. Existau dubii în privința activității anterioare a acelei persoane, dar și în privința calificărilor cerute pentru ocuparea funcției de judecător în cadrul Tribunalului Constituțional. Dată fiind existența dubiilor, Președintele a amânat oficierea ceremoniei de depunere a jurământului. Sejm-ul polonez nu a rezolvat problema și, în consecință, persoana a depus jurământul în fața Președintelui în luna martie 2007. Apoi, Tribunalul a demarat un proces pentru a decide cu privire la procedurile disciplinare în cazul acelui judecător. Totuși, judecătorul în cauză și-a dat demisia înainte de încheierea acestui proces.

Suntem în prezența unui precedent care constă în recunoașterea faptului că Președintele Republicii Polone se poate abține de la oficierea depunerii jurământului de către un judecător, dacă există dubii cu privire la numirea sa în funcția de judecător al Tribunalului Constituțional. În această perioadă, Președintele întreprinde măsuri pentru clarificarea situației de către autoritatea competentă.

Pe 25 iunie 2015, a fost adoptată o nouă Lege privind Tribunalul Constituțional, la inițiativa Președintelui Republicii Polone. Sejm-ul celei de-a șaptea legislaturi era conștient de faptul că în mai 2015 Președintele a dispus organizarea alegerilor parlamentare pe data de 25 octombrie 2015. La acea vreme, sondajele pre-electorale anunțau victoria opoziției.

Președintele și Vicepreședintele Tribunalului Constituțional au participat activ, alături de câțiva judecători, la redactarea proiectului noii legi privind Tribunalul Constituțional. Schimbările prevăzute de acea lege specificau termenul-limită pentru propunerea candidatului la funcția de judecător, precum și entitățile competente în acest sens. Ele mai prevedeau o modalitate specială pentru numirea judecătorilor constituționali, judecători al cărora mandat expira în 2015. În baza prevederilor menționate, Sejm-ul polonez a numit, la 8 octombrie 2015, cinci judecători constituționali. În acest context, majoritatea parlamentară de la acea vreme a urmărit să elimine influența Sejm-ului nou-ales asupra componenței Tribunalului Constituțional până la sfârșitul lui 2015.

Pe 25 octombrie 2015, fosta opoziție a câștigat alegerile parlamentare, obținând un număr de parlamentari care depășea cu puțin majoritatea absolută din Sejm-ul. Sejm-ul de legislatura a șaptea și-a încheiat activitatea pe 11 noiembrie 2015, cu o zi înainte de prima sesiune a Sejm-ului nou-ales de legislatura a opta. Pe 6 noiembrie 2015 s-a încheiat mandatul a trei judecători constituționali. Președintele Republicii Polone nu a oficiat depunerea jurământului din partea succesorilor lor, ridicând problema corectitudinii numirii celor cinci judecători din data de 8 octombrie 2015 (această chestiune va fi analizată mai târziu în acest studiu).

Pe 19 noiembrie 2015, Sejm-ul polonez a revizuit câteva prevederi ale Legii privind Tribunalul Constituțional din 25 iunie 2015. Revizuirea a stabilit precis limitele mandatelor Președintelui și Vicepreședintelui Tribunalului Constituțional, mandate care expirau în 2015. Cum existau dubii cu privire la corectitudinea numirii tuturor celor cinci judecători din 8 octombrie 2015, legea a stabilit numirea de noi judecători în acele funcții. Legea privind Tribunalul Constituțional revizuită din data de 19 noiembrie 2015 și care urmărea să-i acorde Sejm-ului polonez competența numirii judecătorilor Tribunalului Constituțional în situația în care numirile au fost făcute de Sejm-ul celei de-a VII-a legislaturi pe 8 octombrie 2015 s-a dovedit a fi deficientă din punct de vedere procedural.

Pe 25 noiembrie 2015, Sejm-ul polonez a votat cinci rezoluții care confirmau că cele cinci rezoluții votate de Sejm-ul pe 8 octombrie 2015 și care îi vizau pe deținătorii funcțiilor de judecători constituționali sunt lipsite de forță juridică. De asemenea, Sejm-ul polonez i-a cerut Președintelui Republicii Polone să se abțină de la oficierea depunerii jurământului de către persoanele menționate în rezoluțiile Sejm-ului din 8 octombrie 2015.

Pe 2 decembrie 2015, Sejm-ul a numit cinci persoane noi în posturile de judecători constituționali, în baza standardelor prevăzute de deciziile Sejm-ului. Pe 3 decembrie 2015, Președintele a oficiat depunerea jurământului de către patru judecători pentru patru posturi de judecători constituționali al căror mandat expirase în acea zi, iar pe 9 decembrie 2015, Președintele a oficiat depunerea jurământului de către un judecător al cărui post rămăsese vacant cu o zi înainte.

Pe 3 decembrie 2015, Tribunalul a analizat sesizarea cu privire la constituționalitatea unor standarde din Legea privind Tribunalul Constituțional din 25 iunie 2015. Sesizarea a fost înaintată de către parlamentarii care dețineau majoritatea în momentul adoptării legii menționate. Inițial, sesizarea a fost analizată în componența deplină a Tribunalului, însă odată cu abținerea judecătorilor implicați în redactarea proiectului legii menționate în Parlament, cazul a fost analizat de cinci judecători. Tribunalul a hotărât că dispozițiile articolului 137 din Legea privind Tribunalul Constituțional din 25 iunie 2015 care prevedeau o modalitate deosebită de numire a judecătorilor Tribunalului, al căror mandat expiră în 2015, nu sunt conforme cu Constituția în privința a doi judecători al căror mandat expiră în decembrie 2015. În această privință, Tribunalul a confirmat dubiile Președintelui și ale majorității parlamentare. Tribunalul Constituțional a hotărât că dispozițiile menționate care se refereau la cei trei judecători al căror mandat expira pe 6 noiembrie 2015 erau conforme cu Constituția. Când a hotărât cu privire la constituționalitatea articolului 137 și când a pronunțat hotărârea, Tribunalul Constituțional nu a stabilit corectitudinea numirii unor judecători sau a tuturor judecătorilor de către Sejm-ul celei de-a VII-a legislaturi pe 8 octombrie 2015. Acesta a stabilit doar constituționalitatea normei în baza căreia s-a făcut numirea.

La 9 decembrie 2015, Tribunalul a examinat solicitarea verificării constituționalității Legii privind Tribunalul Constituțional modificată la 19 noiembrie 2015 și a decis că unele din prevederile acesteia sunt contrare Constituției, inclusiv articolul 137a care prevedea faptul că în cazul judecătorilor Tribunalului ale căror mandate expiră în 2015, termenul limită de a propune un candidat pentru funcția de judecător la Tribunalul Constituțional îl constituie 7 zile de la intrarea în vigoare a Legii de modificare a Legii privind Tribunalul Constituțional. Aceasta ar însemna că legiuitorul a decis să numească judecători la Tribunal pentru funcțiile care au devenit vacante în 2015. În fapt, parlamentul a numit judecătorii la Tribunalul Constituțional pentru funcțiile care au devenit vacante în 2015 mai devreme decât prevedea actul menționat, prin faptul că a făcut uz de procedura prevăzută de Regulamentul Sejm-ului.

În ambele hotărâri, Tribunalul Constituțional a declarat că dispozițiile legale privind numirea judecătorilor la Tribunalul Constituțional sunt conforme cu Constituția, însă nu a examinat dacă numirea judecătorilor la Tribunalul Constituțional la data de 8 octombrie 2015 a fost constituțională. - Tribunalul Constituțional nu are competența să verifice o astfel de numire făcută de Sejm.

Ambele hotărâri - cea din 3 decembrie 2015 și cea din 9 decembrie 2015 - au fost pronunțate de către un complet de 5 judecători, deși inițial cauzele urmau a fi examinate de Tribunalul întrunit în plen (cel puțin 9 judecători). Legislativul și executivul și-au exprimat îndoielile cu privire la faptul dacă aceste hotărâri au fost pronunțate corect.

3. Controversele legate de numirea din 8 octombrie 2015 a judecătorilor la Tribunalul Constituțional

Sejm-ul celei de-a VIII-a legislaturi realiza îndoielile cu privire la corectitudinea numirii judecătorilor Tribunalului la 8 octombrie 2015. Îndoielile au fost făcute publice de către deputații care s-au opus numirii, în octombrie 2015, de către Președintele Republicii Poloneze - respingând depunerea jurământului de către aceștia, experți - autori ai opiniilor juridice prezentate Sejm-ului.

Rezerve majore de ordin juridic, care au compromis numirea judecătorilor din 8 octombrie 2015 la Tribunal, sunt următoarele:

1/ Vicii de procedură

Studiile din domeniul juridic pun accent pe rolul respectării procedurilor relevante la luarea deciziilor. "Dat fiind faptul că democrația modernă reprezintă mai mult decât doar guvernarea majorității, ci și respectarea diferitor minorități (a "diversității"), precum și considerând că conflictul de interese nu poate fi evitată, anume procedura, negocierile, ofertele, participările comune reprezintă metodele practice care permit funcționarea și legitimizarea statului și puterilor sale. Democrația are nevoie de proceduri, așa cum democrația în sine este doar un mod, o cale de funcționare a societății. Altminteri, nu ar fi posibilă exprimarea intereselor minorităților."

Articolul 19.2 al Legii cu privire la Tribunalul Constituțional din 25 iunie 2015 prevede următoarele: "Propunea cu privire la candidații la funcția de judecător al Tribunalului urmează a fi depusă la Președintele Sejm-ului nu mai târziu de 3 luni până la expirarea mandatului unui judecător al Tribunalului." În schimb, articolul 137 prevede o excepție de la această dispoziție: "data limită de depunere a propunerii prevăzute în articolul 19.2 cu privire la judecătorii ale căror mandate expiră în 2015 este de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi." Legea cu privire la Tribunalul Constituțional din  25 iunie 2015 a intrat în vigoare la 30 august 2015. Numirea viza funcțiile de judecători ale căror mandate expirau în noiembrie (mandatele a 3 judecători au expirat la 6 noiembrie 2015) și în decembrie 2015 (mandatul unui judecător a expirat la 2 decembrie 2015 și al altuia - la 8 decembrie 2015). Legiuitorul a aplicat două puncte de referință la determinarea termenului limită pentru depunerea propunerii - regula, i.e. ziua în care expiră mandatul judecătorului la Tribunal și excepția - data intrării în vigoare a legii.

Dispozițiile legale erau diferite de prevederile curente incluse în regulamentul Sejm-ului. Regulamentul intern, care de fapt are aceeași forță juridică ca a unei legi în ceea ce privește numirea judecătorilor la Tribunalul Constituțional, nu a fost modificat. Regulamentul prevede un singur punct de reper - ziua în care expiră mandatul judecătorului de la Tribunalul Constituțional.

Articolul 19.1 al Legii din 25 iunie 2015 cu privire la Tribunalul Constituțional prevede următoarele: "Prezidiumul Sejm-ului și un grup de cel puțin 50 deputați au dreptul să propună candidați la funcția de judecător la Tribunal." În raport cu redacția articolulului 30.1 din Regulamentul Sejm-ului, legiuitorul a introdus o schimbare importantă, înlocuind conjuncția "albo" (sau) cu conjuncția "oraz" (și). Suplimentar, trebuie menționat că în precedenta Lege din 1997 cu privire la Tribunalul Constituțional, articolul 5.4 conținea o prevedere echivalentă cu cea din Regulament, în sensul în care Prezidiumul Sejm-ului sau un grup de cel puțin 50 deputați au dreptul să propună candidați la funcția de judecător la Tribunal.

Luând în considerare semnificația interpretării lingvistice a legii, trebuie evidențiat faptul că modificarea din 25 iunie 2015 a Legii cu privire la Tribunalul Constituțional duce la o diferență semnificativă a modului în care este definită entitatea în drept să propună candidați la funcția de judecător la Tribunalul Constituțional. Conjuncția "albo" (sau) înseamnă că ambele propoziții sau părți ale propoziției se exclud reciproc ori sunt reciproc substituibile.  Conjuncția "oraz" (și) unește două părți ale unei fraze sintactice și comportă sensul echivalent cu "i" (și). Acest fapt ar însemna că legiuitorul a prevăzut ca Prezidiumul Sejm-ului și un grup de minim 50 deputați să aibă dreptul să propună candidați la funcția de judecător la Tribunal. Iar din articolul 30.1 din Regulament reiese că un astfel de drept este acordat ori Prezidiumului Sejm-ului ori separat unui grup de cel puțin 50 deputați.

Date fiind diferențele dintre dispozițiile legale și prevederile regulamentare, trebuie să observăm  care este relația dintre ambele  acte legislative. Acest fapt este important din punctul de vedere al principiului autonomiei parlamentare derivat din articolul 112 al Constituției. Aceasta ar însemna că normele incluse în Regulamentul Sejm-ului servesc la detalierea normelor constituționale și definesc modul în care ultimele sunt implementate ori completează lacunele din Constituție. Relația dintre prevederile regulamentare și dispozițiile legale nu este simplă și nici într-un caz ierarhică. Prevederile regulamentare nu sunt în nici un fel subordonate legii.

2/ Depășirea duratei exercitării mandatului Sejm-ului care a numit judecătorii

Sejm-ul, la numirea judecătorilor la 8 decembrie 2015, își avea depășită durata exercitării mandatului și, astfel, a încălcat articolul 119 în coroborare cu articolul 4 al Constituției. La fel, a fost încălcat pluralismul prevăzut de articolul 2 al Tratatului UE. Numirea unui judecător la Tribunalul Constituțional nu a fost realizată de componența Sejm-ului ales la alegerile generale dinaintea expirării mandatului judecătorului din Tribunalul Constituțional. Aceasta a permis formarea unei componențe pluraliste a Tribunalului Constituțional și în rezultat - să influențeze 14 din 15 funcții de judecător la Tribunalul Constituțional - de către aceeași majoritate parlamentară. Aici este vital să menționez precedentul din 1997 discutat în secțiunea "O trecere în revistă," pe care Sejm-ul celei de-a VII-a legislaturi ar trebui să-l ia în considerare. Precedentul este important prin faptul că are legătură directă cu intrarea în vigoare a Constituției și cu interpretarea de către Sejm a relației articolului 119 cu articolul 4 ale Constituției.

3/ Încălcarea principiului egalității în fața legii

Criteriul esențial pentru numirea judecătorilor la Tribunalul Constituțional la 8 octombrie 2015 a fost criteriul vârstei specificat în articolul 18(2) al Legii din 25 iunie 2015 cu privire la Tribunalul Constituțional. Legea a introdus o limită de vârstă pentru candidații la funcția de judecător la Tribunalul Constituțional - aceștia nu puteau să aibă o vârstă mai mică de 40 de ani, dar nu mai mare de 67 ani la data numirii în funcție. În timp ce stabilirea vârstei minime este o practică des întâlnită în statele democratice în cazul deținătorilor funcțiilor prin numire, stabilirea vârstei maxime ar putea provoca îndoieli privind corespunderea cu Constituția a acestei soluții. Nu există temei în Constituție pentru stabilirea vârstei ca criteriu de numire a candidatului la funcția de judecător la Tribunalul Constituțional. Astfel, numirea în baza limitei maxime de vârstă stabilite la 67 ani ar putea fi calificată ca discriminare a celor în vârstă și ca încălcare a articolului 32(2) din Constituție și a articolului 2 al Tratatului UE, care interzic discriminarea în viața publică bazată pe orice criteriu, inclusiv cel al vârstei.

La acestea se adaugă faptul că la pronunțarea conformității a Legii din 25 iunie 2015 cu privire la Tribunalul Constituțional cu Constituția, Tribunalul nu a luat în considerare acest aspect. Examinarea sesizării de către Tribunalul Constituțional este circumscrisă conținutului ei, iar acest aspect nu a fost abordat în textul acesteia.

4 / Încălcarea așa-numitului blocaj legislativ

Tribunalul Constituțional a relevat acest principiu în cazul  alegerilor parlamentare și a prevăzut condiția așa-numitei perioade de blocaj legislativ cu o durată de șase luni, timp în care nu pot fi introduse modificări esențiale la legea electorală care urmează să reglementeze alegerile de efectuarea cărora s-a dispus înainte ca acest interval de 6 luni să se fi scurs. Această condiție se aplică doar în cazul unor modificări semnificative, care urmează să influențeze în mod explicit cursul votării și rezultatele acesteia, necesitând informarea subiecților normei legale despre introducerea acesteia. Tribunalul Constituțional a hotărât că: "perioada de blocaj aplicată în cazul legii electorale, în partea ce ține de introducerea unor «modificări semnificative» înainte de data alegerilor, derivă din jurisprudența Tribunalului Constituțional din perioada de după anul 2000, și venea atunci ca răspuns la încălcările ce țin de modificarea legii electorale chiar înainte de alegeri. Această normă a fost introdusă recent, în combinație cu legea neobligatorie a Consiliului Europei, în scopul prevenirii modificării de ultim moment a legii electorale și respectării drepturilor subiecților acestei legi".

Tribunalul Constituțional stabilește acest standard, care este mai mult de natură generală și se aplică nu numai în cazul alegerilor parlamentare, dar și în cazul desemnării și alegerii altor autorități centrale, inclusiv și a judecătorilor Tribunalului Constituțional. Acest standard trebuia să fie luat în considerare de către Parlament atunci când, în data de 25 iunie 2015, a adoptat Legea privind Tribunalul Constituțional. Din păcate, Parlamentul nu a făcut acest lucru, și, ca rezultat, modificările termenelor de prezentare a propunerilor pentru candidatura de judecători al Tribunalului ar putea avea un impact clar asupra cursului votării în Sejm și rezultatelor acestuia, la fel ca și în octombrie 2015, atunci când Președintele Republicii Polone a supus votului - alegerile operate în Sejm, organul care, cu majoritate absolută de voturi, numește judecătorii Tribunalului Constituțional. Orice modificare în raportul dintre partide și grupuri parlamentare, care în totalitatea lor reprezintă națiunea, ar putea implica propunerea altor candidați ori crearea unei noi majorități, prin urmare, și numirea altor membri ai Tribunalului Constituțional.

Sejm-ul, care respectând condiția blocajului legislativ și numind judecătorii Tribunalului Constituțional în data de 2 decembrie 2015, s-a bazat pe normele imperative ale regulamentului Sejm-ului, și nu pe normele modificate, în perioada care a precedat direct numirea judecătorilor Tribunalului Constituţional.

4. Principiul suspendării activității Parlamentului precedent

Președintele Republicii Polone s-a abținut de la oficierea depunerii jurământului persoanelor desemnate în calitate de judecători ai Tribunalului Constituțional (contrar informației vehiculate - el nu a refuzat, ci s-a abținut), încercând în același timp să clarifice orice incertitudine cu privire la toate etapele numirii judecătorilor Tribunalului Constituţional ce au avut loc până în acel moment. Se pare că Președintele a făcut acest pas bazându-se pe precedentul constituțional stabilit în 2007, ce a fost discutat în program. În același timp, procedura de numire a judecătorilor Tribunalului Constituțional a fost întreruptă în conformitate cu principiul suspendării activității Parlamentului precedent. Acest principiu nu se regăsește în mod expres în vreo normă constituțională. În ciuda acestui fapt, ambele camere ale Parlamentului și Tribunalul Constituțional l-au considerat ca fiind imperativ. Datorită poziției pe care îl ocupă aceste autorități în stat, se pare că modificarea sau suspendarea aplicării acestui principiu s-ar permite prin intermediul unui act sau al regulamentului Sejm-ului.

Conform principiului suspendării, care este generalmente acceptat în statele democratice, expirarea mandatului Sejm-ului și Senatului are ca rezultat faptul că chestiunile care au făcut obiectul lucrărilor Parlamentului nu mai pot fi examinate, ceea ce înseamnă că "odată cu expirarea mandatului, toate chestiunile, cererile și propunerile examinate în cadrul lucrărilor parlamentare nefinalizate, sunt considerate ca fiind soluționate, în sensul în care acestea au fost ineficiente." Parlamentul nou ales dobândește competența de a-și deține mandatul său și nu poate să continue lucrările suspendate. Noul Parlament este în drept să inițieze procedurile relevante, în cazul în care recunoaște rezonabilitatea efectuării unor astfel de lucrări.

Este important faptul că Tribunalul Constituțional atribuie principiului suspendării o semnificație mult mai largă, ce nu se referă în exclusivitate la activitatea Parlamentului în sine. Acesta se extinde și asupra procedurilor inițiate în timpul mandatelor camerelor, organismelor acestora și parlamentarilor, chiar dacă acestea nu sunt strict legate de activitatea parlamentară, iar în partea ce ține de procedurile inițiate înainte de expirarea mandatului, se statuează că: "principiul suspendării are un impact direct asupra procedurii de sesizare a Tribunalului Constituţional de către Sejm sau Senat". În mod clar, acest principiu se aplică și în cazul procedurilor  inițiate în fața alor autorități constituționale, inclusiv și a Președintelui Republicii Polone.

Prin hotărârea Tribunalului Constituțional din 3 decembrie 2015, logica sus-menționată nu a suferit modificări, principiul suspendării, cu semnificație constituțională, nefiind recunoscut ca un criteriu de control. Acest principiu nu a fost menționat în sesizările depuse la Tribunalul Constituțional, lucru care este de înțeles, deoarece aceste sesizări se refereau la constituționalitatea normelor statutare ale Legii din 25 decembrie 2015 privind Tribunalul Constituțional. Principiul suspendării a stat la baza preluării, de către Sejm-ul celei dea VII-a legislaturi, a lucrărilor de revizuire a Legii din 25 iunie 2015 privind Tribunalul Constituțional. Este de menționat că Art. 21 alin. (1) al Legii din 25 iunie 2015 privind Tribunalul Constituțional prevede că "persoana numită în funcția de judecător al Tribunalului" depune un jurământ în fața Președintelui. Legiuitorul utilizează expresia "persoană numită în funcția de judecător al Tribunalului", și nu "judecător al Tribunalului". Conform principiului acțiunii rezonabile a legiuitorului, care derivă din principiul unui stat democratic de drept (Art. 2 din Constituție), trebuie să admitem că anumite fraze au fost utilizate în mod intenționat pentru a obține rezultatele dorite. În cazul în care legiuitorul recunoaște că procesul de numire a judecătorilor este finalizat după numirea acestora de către Sejm, acest lucru ar trebui să fie prevăzut de norma relevantă ce reglementează jurământul. Spre exemplu, să luăm Art. 15 alin. (1) din Legea privind Oficiul Suprem de Audit, care prevede: "Înainte de a intra în funcție, șeful Oficiului Suprem de Audit depune jurământul în fața Sejm-ului." În cazul de față, legiuitorul precizează că persoana numită de Sejm deja deține funcția după ce a fost numit și înainte de a depune jurământul. Avem o situație similară și în cazul Comisarului pentru Drepturile Omului (Art. 5 din Legea privind Comisarul pentru Drepturile Omului). Deoarece legiuitorul nu a utilizat o expresie prin care în mod clar se recunoaște că o persoană numită în funcția de judecător al Tribunalului este de fapt un judecător al Tribunalului Constituțional, înseamnă că procesul de numire se încheie odată cu depunerea jurământului. Acest raționament se justifică într-o măsură atunci când Sejm-ul numește un judecător al Tribunalului Constituțional înainte ca să expire mandatul predecesorului său. Astfel, dacă am trata procesul de numire a judecătorilor Tribunalului Constituțional ca fiind finalizat după ce are loc votarea din Sejm, acest lucru ar însemna că în perioada de timp între data numirii noului judecător și ziua în care mandatul predecesorului acestuia expiră, Tribunalul Constituțional ar putea avea mai mult de 15 judecători, număr prevăzut de Art. 194 din Constituție.

5. Concluzii

Conform Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, aceasta se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune pentru toate statelor membre în cadrul unei societăți unde pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați prevalează. Acțiunile Sejm-ului ales la 25 octombrie 2015 au drept ca scop restabilirea acestor valori în procesul de numire a judecătorilor Tribunalului Constituțional. Acest lucru urmează a fi asigurat prin:

-        garantarea principiului pluralismului în determinarea componenței Tribunalului Constituțional, prin lipsirea de forță juridică a rezoluțiilor cu privire la numirea judecătorilor cu mult timp înainte ca funcțiile de judecător să devine vacante, pentru a preveni Sejm-ul nou ales în mod democratic să numească judecători în astfel de funcții;

-        accentuarea necesității de a adera la procedurile care guvernează procedura de numire a judecătorilor Tribunalului Constituțional, care este extrem de important pentru procesul democratic;

-        luarea în considerare a principiului de nemodificare a reglementărilor ce țin de numirea judecătorilor Tribunalului Constituțional în perioada imediat anterioară numirii, care, de asemenea, este de o importanță imensă pentru procesul democratic;

-        luarea în considerare a interzicerii discriminării persoanelor în vârstă, în accesul acestora la funcții publice;

-        luarea în considerare a principiului suspendării lucrărilor Parlamentului precedent, principiu general recunoscut în statele democratice.

Acest text este disponibil în limba engleză.