Hotărârea Parlamentului privind incidentul din „Pădurea Domnească” – constituţională, în măsura în care nu contravine principiului independenţei autorităţii judecătoreşti

(Sesizarea nr. 5a/2013)

La 23 septembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărârea Parlamentului nr. 3 din 15 februarie 2013 cu privire la raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de administrare de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012 care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească”, din raportul Comisiei de anchetă, aprobat prin Hotărârea menţionată, precum şi din Regulamentul Parlamentului (Sesizarea nr. 5a/2013).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizarea avocatului parlamentar, dl Tudor Lazăr, depusă la Curtea Constituţională la 21 martie 2013, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărârea Parlamentului şi din raportul Comisiei de anchetă privind elucidarea modului de administrare de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012 care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească”.

Autorul sesizării consideră că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolele 1  alin. (3), 6, 21, 23 alin. (2), 34 alin. (1) şi (2), 104 alin. (1), 115 alin. (3), 116 alin. (1), 123 alin. (1) şi 125 alin. (5) din Constituţie.

În temeiul articolului 6 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, constatând că verificarea constituţionalităţii actului contestat depinde de constituţionalitatea alineatelor (1) şi (2) ale articolului 36 din Regulamentul Parlamentului, care reglementează constituirea şi funcţionarea comisiilor de anchetă ale Parlamentului, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi în privinţa acestor prevederi legale.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Parlamentul, în calitatea sa organ reprezentativ suprem al poporului, este abilitat cu funcţia de control şi informare referitor la modul de realizare a prerogativelor puterii delegate de popor.

Totodată, Curtea a menţionat că în faţa comisiilor parlamentare de anchetă, în mod obligatoriu, trebuie să compară subiecţii de drept care se află în raporturi constituţionale specifice cu Parlamentul.

Astfel, potrivit articolului 66 lit. f) din Constituţie, Parlamentul exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie.

Totodată, Curtea a menţionat că orice dispoziţie regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător, procuror în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale care stabilesc separaţia puterilor în stat, independenţa judecătorilor şi procurorilor şi supunerea lor numai legii.

Curtea a reţinut că este inadmisibil de a cita persoane bănuite sau învinuite în dosarele penale şi a le audia în cadrul comisiei de anchetă referitor la circumstanţe ce stau la baza acuzaţiei penale. În caz contrar, există pericolul afectării dreptului la tăcere, protejat de articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, afectarea prezumţiei nevinovăţiei, consfinţită de articolul 21 din Constituţie.

Curtea a constatat că depunerea declaraţiilor în faţa comisiei de anchetă este un drept discreţionar al exponenţilor puterii judecătoreşti. Totodată, comisiile de anchetă nu pot examina aspecte materiale sau procedurale ce sunt obiectul de cercetare în dosarele penale.

În context, Curtea a formulat o Adresă Parlamentului, în vederea excluderii lacunelor din Regulamentul Parlamentului referitoare la atribuţiile comisiilor de anchetă. 

De asemenea, Curtea a conchis că raportul comisiei de anchetă nu conţine norme de drept, nu produce efecte juridice şi, din aceste considerente, nu poate fi supus controlului constituţionalităţii.

Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a respins sesizarea avocatului parlamentar. Astfel, Curtea a recunoscut constituţionale:

- alineatele (1) și (2) ale articolului 36 din Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, în măsura în care nu se aplică exponenţilor autorităţii judecătoreşti, precum şi în măsura în care comisiile parlamentare de anchetă nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane;

- articolele 4 şi 5 din Hotărârea Parlamentului nr. 3 din 15 februarie 2013 cu privire la raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de administrare de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012 care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească”, în măsura în care dispoziţiile de natură procesual-penală și disciplinară nu vor fi obligatorii pentru Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor.

De asemenea, Curtea a sistat procesul privind controlul constituţionalităţii punctelor 3.1.1, 3.1.4 – 3.1.9, 3.1.11, 3.1.20 şi 3.2 lit. c) şi lit. d) din raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de administrare de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012 care a avut loc în Rezervaţia naturală “Pădurea Domnească”. 

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.