Sustenabilitatea democrației: cum să prevenim amenințările la adresa democrației într-un mod democratic? 

Discurs ținut de dl Heinrich Amadeus Wolff, cel mai nou judecător desemnat al Curții Constituționale Federale a Germaniei, la Conferința internațională din 15-16 septembrie 2022, organizată de Curtea Constituțională a Letoniei cu ocazia centenarului Constituției letone și a 25 de ani de la fondarea Curții Constituționale letone, sub genericul „Sustenabilitatea ca valoare constituțională: provocări viitoare”. Traducere de Teodor Papuc.

Domnule Președinte,

Domnule Președinte al Curții Constituționale a Letoniei,

Domnilor președinți ai curților constituționale europene, excelențele voastre, dragi colegi, doamnelor și domnilor,

Pentru mine este o onoare să mă aflu astăzi aici, ca reprezentant al Curții Constituționale Federale germane, la o conferință care marchează cea de-a 25-a aniversare a Curții Constituționale a Letoniei. Președintele și Vice-Președintele Curții noastre nu au putut veni, din păcate, dar își trimit ambii salutările și cele mai bune urări legate de aniversarea Curții Constituționale a Letoniei.

A. Introducere

1. Înainte să încep, permiteți-mi să fac două remarci personale.

2. În primul rând, îmi prezint scuzele pentru abilitățile de limbă engleză. În 2013, mi-am luat un concediu sabatic de cercetare în Irlanda. Atunci când începeam să vorbesc în engleză, expresia facială a persoanei căreia îi vorbeam se schimba din una relaxată în una profund concentrată. Puteați citi, efectiv, întrebarea în ochii ei: ce Dumnezeu încearcă să spună? O prietenă irlandeză, Yvonne Scannell, profesoară de Dreptul mediului, mi-a spus că engleza mea e atât de haioasă, încât aș putea face o mulțime de bani în televiziune. În ciuda sfatului ei, am rămas în domeniul dreptului.

3. În al doilea rând, sunt cel mai nou membru al Curții Constituționale Federale germane, fiind numit în funcție recent. Prin urmare, încă învăț să mă deprind cu noul meu rol, în special când trebuie să vorbesc strict din numele Curții și să-mi las deoparte opiniile personale.

B. Tema

4. Tema discuției noastre este „Sustenabilitatea democrației: cum să prevenim amenințările la adresa democrației într-un mod democratic și care este rolul curților constituționale în acest context?”. Atunci când discutăm la această temă, trebuie să citim mai întâi dispozițiile constituționale relevante.

I. Ordinea constituțională

5. Mai întâi, este important să clarificăm terminologia. În acest context, „sustenabilitatea” nu este avută în vedere într-un sens tehnic, așa cum este înțeleasă, de obicei, ca un concept economic, social și de protecția mediului. Mai curând, în contextul discuției noastre, sustenabilitatea se referă la durabilitate și la echilibru.

6. Asigurarea unei ordini politice sustenabile reprezintă un obiectiv crucial al Constituției germane, Legea noastră Fundamentală^[1], care înseamnă, întâi de toate, un răspuns la regimul nazist care a condus Germania din 1933 până în 1945. Unul dintre factorii care a făcut posibilă ascensiunea Național-Socialismului a fost faptul că Constituția germană anterioară, Constituția de la Weimar din 1919, nu acorda o importanță suficientă garantării unei ordini politice sustenabile.

7. În Legea Fundamentală a Germaniei, scopul asigurării sustenabilității este reflectat mai ales sub următoarele șase aspecte: 

(1) Legea Fundamentală germană nu recunoaște competențele tradiționale legate de starea excepțională; chiar în perioadele de criză, Legea Fundamentală nu permite, în general, suspendarea normelor și a ordinii obișnuite. În schimb, sistemul general al limitărilor este suficient de flexibil pentru a acomoda circumstanțele precise ale cazului particular.

(2) Legea Fundamentală prevede elemente de reprezentare puternice la nivel federal: în acest sens, doar un organ de stat, Parlamentul german (Bundestag-ul), este ales în mod direct de popor;[2] niciun alt organ de stat nu poate pretinde că stă la același nivel cu Parlamentul ales, în termeni de legitimitate democratică.

(3) Mandatul constituțional al Parlamentului este conceput de o manieră constructivă; Parlamentul nu are competența de a se autodizolva[3] și-l poate demite pe Cancelarul Federal din funcție doar dacă alege un nou Cancelar în același timp.[4]

(4) Ca stat suveran, Germania este parte a unei ordini internaționale a păcii.[5]

(5) Dreptul democratic al persoanelor care luptă împotriva democrației noastre poate fi restrâns.[6] Denumim acest concept „democrație militantă”.[7] Voi explica ideea mai jos.

(6) Legea Fundamentală a instituit o curte constituțională puternică.[8]

II. Rolul Curții Constituționale Federale

8. Aș vrea să discut acum rolul Curții Constituționale Federale a Germaniei în protecția unei ordini democratice sustenabile, în special sub următoarele patru aspecte:

(1) Punerea în aplicare a drepturilor procedurale

9. Curtea Constituțională Federală pune în aplicare drepturi procedurale puternice, care sunt garantate de Legea Fundamentală. Întâi de toate, acest fapt vizează plângerile constituționale. Cei 16 judecători ai Curții Constituționale Federale germane au pe rolul lor mai mult de 5000 de plângeri constituționale în fiecare an.[9] Obstacolele privind formularea unei plângeri constituționale nu sunt foarte mari. Nu trebuie plătite taxe judiciare, iar autorii plângerilor nu au nevoie de reprezentanți juridici. În cazuri excepționale, plângerile pot contesta în mod direct un act al Parlamentului, nu doar măsurile individuale de implementare.[10] Curtea Constituțională Federală își ia rolul de „tribunal al cetățenilor” în serios în munca sa de zi cu zi. De exemplu, Curtea impune doar taxe pentru abuz[11] extrem de rar. De asemenea, Curtea tratează fiecare chestiune cu respect, indiferent de cât de incomprehensibilă este chestiunea în discuție.

10. Referitor la alte tipuri de proceduri, Curtea își pronunță hotărârile în mod independent de opiniile politice în discuție. Acest fapt privește, de exemplu, procedurile referitoare la interzicerea unui partid politic, de interzicere a asociațiilor și conflictele dintre organele constituționale (Organstreit). Faptul este foarte important în cazurile în care opoziția contestă acțiunile Parlamentului sau ale Guvernului.

(2) Drepturile democratice

11. Drepturile democratice sunt importante în special pentru asigurarea unei democrații sustenabile. Ele includ drepturile electorale, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea partidelor politice și libertatea de asociere, ca și dreptul la rezistență, deși acest ultim drept nu este foarte relevant în practică. Aceste drepturi nu sunt absolute, iar conținutul și întinderea limitărilor lor poate să difere.

12. a) Limitările relativ neproblematice sunt cele necesare pentru protecția altor interese constituționale, inclusiv pentru protecția altor drepturi fundamentale. De exemplu, libertatea de întrunire poate fi restricționată pentru protecția sănătății, în contextul răspândirii COVID-19, dar numai ca ultim resort și după o punere în balanță corespunzătoare a intereselor.[12] Exercițiul libertății de exprimare este limitat prin protecția acordată demnității umane.[13]

13. Referitor la principiul alegerilor libere, analiza intereselor protejate inerente Constituției conduce la consolidarea drepturilor electorale. În conformitate cu principiul nescris al alegerilor publice, computerele care numără voturile pot fi utilizate doar dacă modul în care sunt numărate voturile rămâne transparent.[14] Totodată, pentru a proteja funcționarea adecvată a Parlamentului, principiul votului egal este restricționat din punct de vedere material. Partidele pot intra în Bundestag, Parlamentul nostru, dacă trec un prag minim de 5% din voturile acordate pentru listele de partid.[15] Restricția a condus, pe termen lung, la majorități parlamentare stabile. Totuși, Curtea Constituțională Federală a avut rezerve privind aplicarea acestui prag electoral și a principiului constituțional de la baza sa în cazul alegerilor municipale și al alegerilor pentru Parlamentul European.[16]

14. b) Alte limitări apar din posibilitatea restrângerii exercițiului drepturilor fundamentale prin acte ale Parlamentului. Legea Fundamentală permite asemenea restrângeri, inclusiv în privința drepturilor democratice. Totuși, în interpretarea sa, Curtea Constituțională Federală adoptă o abordare îngustă în privința restrângerilor permise. Potrivit Curții, asemenea restrângeri pot fi impuse doar dacă legea în discuție urmărește să protejeze un interes legal care, deși nu este, în mod obligatoriu, un interes constituțional, trebuie să fie echivalent ca importanță cu dreptul fundamental în discuție.[17] De exemplu, exercițiul drepturilor fundamentale poate fi restrâns pentru protecția vieții și a sănătății. Astfel, întrunirile pot fi interzise, de exemplu, într-o zonă de înaltă securitate stabilită pentru un summit G7.[18] În special atunci când este vorba despre restrângerile exercițiului libertății de exprimare, conținutul opiniilor în discuție este irelevant, în mare măsură. Potrivit clauzei limitative din articolul 5 alin. (2) din Legea Fundamentală, exercițiul libertății de exprimare poate fi restrâns doar printr-o „lege cu caracter general”. Această categorie include doar prevederile legale care nu vizează opinii precise ca atare, dar servește protecției unui interes legal per se. Pentru a respecta condiția caracterului general al legii, interesul legal în discuție trebuie să fie protejat, în general, de ordinea juridică, indiferent dacă au loc încălcări prin intermediul exprimării opiniilor sau într-un alt mod.[19] Și în această privință există excepții la condiția legii cu caracter general, în special excepții care servesc pentru prevenirea propagandei care afirmă regimul nazist al violenței și al tiraniei.[20]

15. Legea Fundamentală nu prevede garanții precise împotriva știrilor false. Referitor la actorii statali, dreptul la informare pretinde ca informațiile oferite să fie corecte sau cel puțin să fi fost verificate în cea mai mare măsură posibilă. Situația este diferită în cazul informațiilor oferite de actorii particulari. Drepturile fundamentale au doar un efect limitat în cadrul relațiilor dintre cetățeni. Chiar dacă Legea Fundamentală nu prevede, în mod expres, interdicția de a răspândi informații false, protecția constituțională este redusă în cazul știrilor false. Răspândirea intenționată a informațiilor false nu este protejată de libertatea de exprimare; o opinie personală bazată pe fapte incorecte merită o protecție mai mică decât alte opinii personale.[21] Totuși, atunci când se stabilește dacă o afirmație reprezintă exprimarea unei opinii sau a unui fapt, libertatea de exprimare trebuie avută în vedere.[22]

16. c) Cea de-a treia limitare își are originea în limitele stabilite de principiul democrației militante pentru mai multe drepturi democratice. Exercițiul libertății partidelor politice, al libertății de exprimare, al libertății de asociere și al altor drepturi fundamentale poate fi restricționat dacă aceste libertăți sunt folosite împotriva ordinii democratice libere de bază. Curtea Constituțională Federală a dat un contur precis sintagmei „ordine democratică liberă de bază” și a dezvoltat un standard detaliat aplicabil în acest sens, cu variații care depind de context.

17. Întinderea a ceea ce constituie „ordinea democratică liberă de bază” se limitează la principiile care garantează preeminența dreptului pe baza auto-determinării persoanelor în conformitate cu voința majorității existente și libertatea și egalitatea, în timp ce exclud orice guvernare a violenței și a tiraniei.[23] Pe această bază, Curtea Constituțională Federală a precizat opt elemente ale ordinii democratice libere de bază, care nu sunt exhaustive. Cele opt elemente sunt: respectarea drepturilor omului garantate de Legea Fundamentală, iar înainte de toate, a dreptului la libera dezvoltare a personalității și a dreptului la viață, suveranitatea poporului, separația puterilor, răspunderea guvernului, legalitatea în administrarea treburilor publice, independența puterii judecătorești, principiul pluripartidismului și al egalității de șanse pentru toate partidele politice, inclusiv dreptul de a face parte din opoziție.[24]

18. Limitările au o importanță practică atunci când vine în discuție libertatea de asociere.[25] În această privință, Curtea a reținut că mai multe interdicții aplicate unor asociații, interdicții impuse de ministerul competent, au fost compatibile cu Constituția. Situația este diferită în cazul interzicerii partidelor politice. În ultimii 60 de ani, Curtea Constituțională nu a interzis niciun partid politic, deși au fost inițiate, fără succes, două procese împotriva Nationaldemokratische Partei Deutschlands (NPD).[26] Posibilitatea privării extremiștilor de protecția drepturilor fundamentale în unele circumstanțe este mai puțin relevantă.[27] Nu a existat niciun caz în care Curtea Constituțională Federală a decis că cineva și-a pierdut drepturile fundamentale. Plângerile din această categorie au fost respinse întotdeauna ca inadmisibile.[28] Curtea Constituțională Federală se auto-limitează atunci când trebuie să aplice aceste instrumente puternice ale democrației militate, însă ele fac parte din Constituție și au un rol de jucat în cadrul ordinii constituționale.

(3) Șansele egale ale partidelor politice

19. Curtea Constituțională Federală este atentă atunci când este vorba despre competiția dintre partidele politice; ea face deosebirea dintre disputele din interiorul și din exteriorul Parlamentului.

20. Referitor la disputele din exteriorul Parlamentului, Curtea Constituțională Federală a dezvoltat următorul principiu: formarea opiniei politice trebuie să fie un proces ascendent. Opiniile pornesc mai curând de la oameni la organele de stat, nu invers. Membrilor organelor statale li se permite să le ofere oamenilor informații de fapt,[29] dar nu pot ține partea vreunui partid politic aflat în competiție.[30] Potrivit unei hotărâri recente a Curții Constituționale Federale, aceste principii au fost încălcate de fostul Cancelar Federal, în rolul ei de atunci de șef al guvernului, pentru că a dezaprobat în mod public alegerea unui Ministru-Președinte în unul dintre landurile germane. Acesta fusese ales cu sprijinul unui partid de extrema dreaptă, Alternative für Deutschland (AfD).[31]

21. Curtea este mai puțin strictă în cazurile în care Parlamentul blochează accesul în posturi parlamentare pentru unele grupuri parlamentare. Dat fiind numărul mare de deputați din Parlament, grupul parlamentar Alternative für Deutschland ar fi îndreptățit, în principiu, să desemneze un Vice-Președinte al Parlamentului și să ocupe mai multe funcții de conducere în comisiile parlamentare. Totuși, majoritatea parlamentară nu a ales candidatul pentru postul de Vice-Președinte propus de grupul parlamentar AfD – Curtea Constituțională Federală nu a constatat vreo încălcare de drept constituțional.[32] Un alt litigiu din această categorie este încă pendinte: Curtea trebuie să decidă dacă retragerea președinției unei comisii de către majoritate a fost constituțională.[33]

(4) Protecția fundamentelor democrației

22. Protecția democrației mai presupune să ai în vedere unitatea poporului ca bază pentru democrație. În ultimii ani, Curtea Constituțională Federală a subliniat două aspecte ale acestui obiectiv.

23. În primul rând, ea a derivat un drept la un minim existențial din garanția demnității umane.[34] În principiu, fiecare persoană din Germania este îndreptățită să aibă mijloace de supraviețuire și să ia parte la un minim de activități sociale și culturale.

24. Curtea a mai reținut că, sub dimensiunea lor de drepturi defensive împotriva ingerinței statale, drepturile fundamentale dau naștere unor garanții inter-temporale privind protecția mediului. Astăzi poate fi nevoie de măsuri de precauție pentru a preveni posibilele prejudicii la adresa fundamentelor naturale are vieții, care se pot dovedi ireversibile, odată ce vor avea loc.[35] Acest concept nu a fost aplicat în același mod în cazul sistemelor de securitate socială.[36]

C. Concluzie

25. Dați-mi voie să trag o concluzie. Nu există o rețetă miraculoasă pentru a proteja sustenabilitatea și democrația. Drepturile democratice pot fi utilizate împotriva democrației. Dacă un asemenea mod de utilizare trebuie prevenit prin restricționarea exercițiului acestor drepturi, restricțiile vor echivala cu o ingerință în drepturile democratice și, prin urmare, vor trebui justificate. Deși în unele circumstanțe pot fi aplicate excepții, cadrul constituțional general pentru justificarea ingerințelor nu poate fi ignorat. Nu toate situațiile pot fi rezolvate în același mod.

26. Vă mulțumesc pentru atenție. 

[1] Preambulul Legii Fundamentale a Republicii Federale a Germaniei din 23 mai 1949.

[2] A se vedea art. 38(1) primul enunț din Legea Fundamentală.

[3] A se vedea art. 63(4) și art. 68(1) din Legea Fundamentală.

[4] Art. 67(1) din Legea Fundamentală; a se vedea și art. 68 din Legea Fundamentală.

[5] Preambul, de la art. 23 la art. 26 al Legii Fundamentale.

[6] Art. 9(2), art. 2, art. 18 din Legea Fundamentală, art. 21(2), a se vedea și art. 20(4) din Legea Fundamentală.

[7] Curtea Constituțională Federală, Ordinul din 22 mai 1975 - 2 BvL 13/73 -, Deciziile Curții Constituționale Federale (Entscheidungen des Bundesverfassungsgerichts – BVerfGE) 39, 334 <349>; Curtea Constituțională Federală, Hotărârea din 17 ianuarie 2017 - 2 BvB 1/13 -, BVerfGE 144, 20 <163 f. para. 418>; Curtea Constituțională Federală, Ordinul din 13 iulie 2018 - 1 BvR 1474/12 -, BVerfGE 149, 160 <194 para. 101>; a se vedea și Curtea Constituțională Federală, Ordinul din 3 februarie 1959 - 1 BvR 419/54 -, BVerfGE 9, 162 <165>; Curtea Constituțională Federală, Ordinul din 6 octombrie 1959 - 1 BvL 118/53 -, BVerfGE10, 118 <122>; Curtea Constituțională Federală, Ordinul din 13 octombrie 2016 - 2 BvE 2/15 -, BVerfGE 143, 101 <130 para. 126> privind protecția Constituției (serviciile de informații).

[8] Articolele 93 și 94 din Legea Fundamentală.

[9] Pentru mai multe detalii, a se vedea https://www.bundesverfassungsgericht.de/EN/Verfahren/Jahresstatistiken/jahresstatistiken_node.html

[10] A se vedea, e.g., § 93(3) din Legea privind Curtea Constituțională Federală.

[11] A se vedea § 34(2) din Legea privind Curtea Constituțională Federală.

[12] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre preliminară din 17 aprilie 2020; Curtea Constituțională Federală, Cameră, Ordin (care nu admite o plângere constituțională) din 19 mai 2020 -1 BvR 2397/19 -, juris - 1 BvQ 37/20, para. 16.

[13] Curtea Constituțională Federală, Cameră, Ordin (care nu admite o plângere constituțională) din 19 mai 2020 -1 BvR 2397/19 - para. 15.

[14] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 3 martie 2009 - 2 BvC 3/07 -, BVerfGE 123, 39 ff. <68>.

[15] § 6(3) din Legea privind alegerile federale; referitor la constituționalitate: Curtea Constituțională Federală, Ordin din 18 octombrie 2011 - 2 BvC 8/11 - para. 1; a se vedea și BVerfGE 1, 208 <247 ff.>; 95, 335 <366>; 122, 304 <314 f.>.

[16] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 26 februarie 2014 - 2 BvE 2/13 -, BVerfGE 135, 259: Neconstituționalitatea pragului de 3% din Legea alegerilor europene; Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 13 februarie 2008 - 2 BvK 1/07 -, BVerfGE 120, 82 ff: Neconstituționalitatea pragului de 5% pentru alegerile muncipale.

[17] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 14 mai 1985 - 1 BvR 233/81 -, BVerfGE 69, 315 <353>; Curtea Constituțională Federală, Ordin din 1 decembrie 1992 - 1 BvR 88/91 , BVerfGE 87, 399 <407>).

[18] Curtea Constituțională Federală, Ordin al Primei Camere a Primului Senat din 27 iunie 2022, - 1 BvQ 45/22 -, para. 1

[19] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 4 noiembrie 2009 - 1 BvR 2150/08 -, BVerfGE 124, 300 <321>.

[20] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 4 noiembrie 2009 - 1 BvR 2150/08 -, BVerfGE 124, 300 <328>.

[21] Curtea Constituțională Federală, Ordinul Primului Senat din 9 octombrie 1991 - 1 BvR 1555/88 - BVerfGE 85, 1 <17>; Curtea Constituțională Federală, Ordinul Primei Camere a Primului Senat din 1 iulie 2003 - 1 BvR 1172/99 -, para. 26).

[22] Curtea Constituțională Federală, decizia Camerei care dă curs măsurii solicitate din 11 noimebrie 2021 - 1 BvR 11/20, para. 21.

[23] Curtea Constituțională Federală, Hotărârea Primului Senat din 23 octombrie 1952 - 1 BvB 1/51, BVerfGE 2, 1 <12 f.>; Curtea Constituțională Federală, Hotărârea din 17 ianuarie 2017 – 2 BvB 1/13 –, BVerfGE 144, 20 <203 para. 531)

[24] A se vedea nota 23.

[25] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 13 iulie 2018 - 1 BvR 1474/12 -, BVerfGE 149, 160 ff; Curtea Constituțională Federală, Cameră, Ordin (care nu admite o plângere constituțională) din 2 iulie 2019 - 1 BvR 1099/16; Curtea Constituțională Federală, Cameră, Ordin (care nu admite o plângere constituțională) din 16 iunie 2000 - 1 BvR 1539/94 -, Curtea Constituțională Federală, Ordin (care nu admite o plângere constituțională) din 2 iulie 2019 - 1 BvR 385/16 -, juris.

[26] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 17 ianuarie 2017 - 2 BvB 1/13 -, BVerfGE 144, 20 ff.; Curtea Constituțională Federală, Ordin din 18 martie 2003 - 2 BvB 1/01 -, BVerfGE 107, 339 ff.; a se vedea deciziile anterioare: Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 17 august 1956 - 1 BvB 2/51 -, BVerfGE 5, 85 ff. Interzicerea Kommunistische Partei Deutschlands (KPD) și Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 23 octombrie 1952 - 1 BvB 1/51 -, BVerfGE 2, 1 - Interzicerea Sozialistische Reichspartei (SRP).

[27] Art. 18 din Legea Fundamentală.

[28] Cazuri care nu s-au soldat cu succese, în această privință, au fost, de exemplu: Curtea Constituțională Federală, Ordin din 18 iulie 1996 - 2 BvA 1/92 -; Curtea Constituțională Federală, Ordin din 2 iulie 1974 - 2 BvA 1/69 -, BVerfGE 38, 23 ff.

[29] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 26 iunie 2002 - 1 BvR 558/91 -, BVerfGE 105, 252, 268 ff. privind informațiile legate de piață.

[30] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 27 februarie 2018 - 2 BvE 1/16 -, BVerfGE 148, 11 ff.: “Un cartonaș roșu pentru AfD”; Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 16 decembrie 2014 - 2 BvE 2/14 -, BVerfGE 138, 102 ff.: website-ul ministerial; a se vedea și Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 10 iunie 2014 - 2 BvE 4/13 -, BVerfGE 136, 323 Afirmație „idioată” a Președintelui Federal; Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 9 iunie 2020 - 2 BvE 1/19 -, BVerfGE 154, 320: interviu cu ministrul.

[31] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 15 iunie 2022 - 2 BvE 4/20.

[32] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 22 martie 2022 - 2 BvE 9/20 -, juris;

[33] Curtea Constituțională Federală, Ordin din 4 mai 2020 - 2 BvE 1/20 -, BVerfGE 154, 1 ff.

[34] Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 9 februarie 2010 - 1 BvL 1/09 -, BVerfGE 125, 175 ff. Beneficii; Curtea Constituțională Federală, Hotărâre din 18 iulie 2012 - 1 BvL 10/10 -, BVerfGE 132, 134 – Beneficii pentru solicitanții de azil; Curtea Constituțională Federală, Ordin din 23 iulie 2014 - 1 BvL 10/12 -, BVerfGE 137, 34 ff.; Curtea Constituțională Federală, Order of 27 July 2016 - 1 BvR 371/11 -, BVerfGE 142, 353 ff. - Basic social assistance; Curtea Constituțională Federală, Judgment of 5 November 2019 - 1 BvL 7/16 -, BVerfGE 152, 68 ff. - Sanctions imposed on recipients of unemployment benefits;

[35] Curtea Constituțională Federală, Order of 24 March 2021 - 1 BvR 2656/18 -, BVerfGE 157, 30 ff.

[36] Curtea Constituțională Federală, Order of 7 April 2022 - 1 BvL 3/18.