|
|
Prima | Media | Noutăţi | Aprobarea formală ex post factum de către judecător a pătrunderii forțate în vederea sechestrării bunurilor de către executorul judecătoresc: inadmisibilă
27.12
2018 Aprobarea formală ex post factum de către judecător a pătrunderii forțate în vederea sechestrării bunurilor de către executorul judecătoresc: inadmisibilăPe 14 decembrie, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie de inadmisibilitate privind excepția de neconstituționalitate a articolului 115 alin. (5) din Codul de executare. Potrivit acestei norme, în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară, executorul judecătoresc poate aplica sechestrul bunurilor prin pătrundere forțată în domiciliul debitorului, urmând să înștiințeze instanța de judecată în termen de 24 de ore cu privire la acțiunile întreprinse. Judecătorul confirmă legalitatea sechestrului printr-o mențiune pe procesul-verbal de sechestru. Excepția de neconstituționalitate care a stat la baza acestei cauze a fost ridicată într-un dosar pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. Autorul excepției a susținut că lipsa emiterii unei încheieri motivate prin care s-ar confirma, post factum, legalitatea pătrunderii forțate, nu asigură o protecție efectivă a inviolabilității domiciliului. Astfel, s-ar încalcă și accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil al debitorului. În materie de aplicare a sechestrului și de percheziții, Curtea Europeană a menționat că dreptul național trebuie să ofere garanții adecvate împotriva arbitrariului. Atunci când dreptul național împuternicește autoritățile să efectueze o percheziție sau un sechestru fără un mandat judiciar, protecția persoanelor împotriva ingerințelor arbitrare ale puterii publice pretinde o încadrare legală și o limitare strictă a acestor competențe (Varga v. România, 1 aprilie 2008, § 70; Gutsanovi v. Bulgaria, 15 octombrie 2013, § 220). În lipsa unui mandat de percheziție sau de aplicare a sechestrului, aceasta poate fi ponderată printr-un control judiciar ex post factum al legalității și necesității acestei măsuri. Totuși, acest control trebuie să fie unul eficient (Delta Pekárny A.S. v. Cehia, 2 octombrie 2014, §§ 92, 93; Stoyanov și alții v. Bulgaria, 31 martie 2016, § 128). În cauza Gutsanovi v. Bulgaria, § 223, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție pentru că procesul-verbal emis după efectuarea unei percheziții a fost prezentat unui judecător care l-a aprobat de o manieră formală. În acest caz, Guvernul nu a demonstrat existența unui alt remediu care ar permite reclamantului să solicite exercitarea unui control efectiv al legalității și al necesității percheziției. Cu privire la prevederile legale contestate, Curtea a observat că, într-adevăr, acestea îi permit judecătorului să confirme legalitatea sechestrului printr-o simplă mențiune pe procesul-verbal de aplicare a sechestrului. Totuși, potrivit articolului 118 alin. (5) din Codul de executare, procesul-verbal de aplicare a sechestrului şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanța de judecată, în termen de 7 zile de la data întocmirii sau a comunicării lui, după caz. Sub acest aspect, Curtea a constatat că autorul excepției a făcut uz de acest remediu și a ridicat excepția de neconstituționalitate într-o procedură judiciară care are ca obiect o contestație împotriva procesului-verbal de aplicare a sechestrului. Astfel, judecătorul care soluționează contestația nu este împiedicat să exercite un control efectiv al legalității și al necesității aplicării sechestrului, inclusiv să constate dacă au existat circumstanțele care au justificat pătrunderea forțată în lipsa autorizării prealabile (i.e. dacă există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate). În acest caz el va emite, după caz, o încheiere motivată cu privire la anularea sau menținerea procesului-verbal de sechestru, încheiere care, potrivit articolului 163 alin. (4) din Codul de executare, poate fi atacată cu recurs. Prin urmare, având în vedere că există suficiente garanții apte să-i asigure debitorului accesul la un tribunal și o protecție efectivă a inviolabilității domiciliului său, chiar dacă post factum, Curtea a conchis că excepția de neconstituționalite este nefondată și, deci, inadmisibilă. |