|
|
Home | Media | News | Investing the National Bank of Moldova (NBM) with the right to withdraw licences of insolvent banks is constitutional
(Complaint № 16g/2011)
15.11
2011 Investing the National Bank of Moldova (NBM) with the right to withdraw licences of insolvent banks is constitutional (Complaint № 16g/2011)Comunicat de presă Învestirea BNM cu dreptul de a retrage licenţele băncilor insolvabile este constituţională La 15 noiembrie 2011 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 38 alin.(3), (6), (7) şi 3812 alin.(2) din Legea nr.550-XIII din 21 iulie Circumstanţele cazului La originea cauzei se află sesizarea depusă Cauza aflată pe rolul Curţii Supreme de Justiţie vizează retragerea la 19 iunie 2009 de către Banca Naţională a Moldovei a licenţei de desfăşurare a activităţilor financiare a BC „Investprivatbank” SA, în legătură cu incapacitatea de plată a băncii. La 17 iulie 2009 companiile Tabor Projects Limited, Brendelco Limited, Karaka Holdings Limited, Karo Holdings Limited, Kauri Holdings Limited, SC PSV Company SA, reprezentând 55% din acţiunile BC „Investprivatbank” SA, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii Naţionale a Moldovei (intervenienţi accesorii BC „Banca de Economii” SA şi Guvernul Republicii Moldova) cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material. Potrivit Curţii Supreme de Justiţie, la soluţionarea litigiului principal urmează a fi aplicate articolele 38 alin. (3), (6), (7) şi 3812 din Legea instituţiilor financiare, care reglementează retragerea de către Banca Naţională a licenţei şi iniţierea procesului de lichidare silită a băncii în cazul în care se constată că banca se află în una din situaţiile de insolvabilitate, precum şi mecanismele de contestare a acestor acţiuni în instanţa de judecată. În acest context, autorul sesizării a pretins, în special, că retragerea licenţei unei bănci de către Banca Naţională a Moldovei, dar nu de către o instanţă de judecată, încalcă dreptul de proprietate şi dreptul la accesul la justiţie, fiind incompatibilă cu articolele 1, 6, 16, 20, 46, 53, 54 şi 127 din Constituţie, cu articolul 6, 13 şi 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi articolul 1 din Protocolul adiţional. Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă: Alexandru TĂNASE, preşedinte, Dna Valeria ŞTERBEŢ, Dna Elena SAFALERU, judecători Concluziile Curţii Audiind argumentele părţilor, Curtea a reţinut că, în exercitarea prerogativei de a rezolva cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, ridicate de Curtea Supremă de Justiţie, normele legale contestate urmează a fi examinate prin raportare la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în dreptul internaţional şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea a menţionat că, din prevederile constituţionale şi cele ale Convenţiei Europene, rezultă că dreptul de proprietate nu este unul absolut şi legiuitorul poate stabili norme cu privire la folosinţa bunurilor, cu condiţia ca acestea să corespundă unui interes public şi să fie proporţionale interesului urmărit. În acest context, Curtea a statuat că reglementarea procedurii falimentului nu reprezintă o privare de bunuri, ci organizarea punerii lor în valoare într-un interes general. Curtea a subliniat că în anume domenii sensibile sau care au o importanţă majoră pentru societate, cum ar fi stabilitatea sistemului bancar, statul se bucură de o marjă mai largă de apreciere. Această marjă de apreciere presupune dreptul statului de a stabili reglementari distincte faţă de alte domenii similare de reglementare. În acest context, Curtea a conchis că învestirea Băncii Naţionale cu competenţa de a retrage licenţa şi de a iniţia lichidarea băncii aflate în incapacitate de plată urmăreşte scopul de a evita panica şi exodul potenţial al deponenţilor din sistemul financiar, de a proteja interesele deponenţilor, de a asigura păstrarea secretului depozitelor şi de a diminua impactul negativ asupra întregului sistem financiar. Curtea a relevat că legislaţia naţională nu acordă dreptul exclusiv puterii judecătoreşti în ceea ce priveşte lichidarea sau insolvabilitatea persoanelor juridice. Legislaţia în vigoare admite dizolvarea cu derularea procedurii de lichidare şi în afara unei proceduri judiciare. În acest context, Curtea a reţinut că, în cadrul procedurilor de insolvenţă, expresia de instanţă nu implică neapărat intervenţia unei autorităţi judiciare. Instanţa trebuie înţeleasă în sens larg şi include o persoană sau un organ abilitat de legislaţia naţională să deschidă procedura de insolvenţă sau să pronunţe hotărâri în cursul acestei proceduri. Curtea a conchis că natura administrativă a procedurii de lichidare a unei bănci nu încalcă garanţiile dreptului de proprietate, deoarece hotărârile emise în cadrul acestei proceduri pot fi contestate în justiţie. În partea ce ţine de dreptul acţionarilor de a iniţia o acţiune în justiţie în numele societăţii, Curtea a reţinut că, din circumstanţele concrete ale cazului, rezultă că BC “Investprivatbank” SA este o entitate juridică distinctă faţă de acţionari. Deţinând această identitate distinctă, BC “Investprivatbank” SA a încheiat tranzacţii private cu clienţii săi. În consecinţă, anume băncii îi revine şi responsabilitatea pentru obligaţiile sale şi nu acţionarilor acesteia, indiferent de faptul dacă acţionarii băncii sunt nu sau nu parte din organele sale de conducere. În acest context, Curtea a reţinut că acţionarii unei companii, inclusiv acţionarii majoritari, nu pot pretinde a fi victime ale pretinselor încălcări ale drepturilor societăţii comerciale. Societatea comercială poate reclama eventualele încălcări doar în nume propriu, prin intermediul organelor sale înfiinţate în conformitate cu actele sale constitutive. Dreptul acţionarilor la acces la justiţie, în numele personalităţii juridice a societăţii, va fi justificată doar în circumstanţe excepţionale, când este constatată în mod clar imposibilitatea pentru societate să apeleze la justiţie prin intermediul organelor sale statutare. Prin urmare, în cazul procedurilor de lichidare, societăţile supuse acestei proceduri beneficiază de acces la justiţie prin intermediul lichidatorilor acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a normei legale, care stabileşte o cotă totală de 25% din acţiuni pentru a putea acţiona în justiţie, a fost ridicată de Curtea Supremă de Justiţie la solicitarea unui grup de acţionari ai BC „Investprivatbank” SA care deţin în total peste 55% din acţiuni. Din acest considerent, Curtea a conchis că această normă nu are relevanţă pentru litigiul aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie. Curtea a reţinut că dreptul de a cere anularea pe cale judiciară a unui act poate fi supus unor condiţii de formă în cazul în care urmăresc un scop legitim, sunt necesare într-o societate democratică şi sunt proporţionale cu scopul urmărit. În acest sens, Curtea a statuat că lichidarea unei băncii, care se află în una din situaţiile de insolvabilitate prevăzute în lege, are ca scop de a despăgubi prompt şi sigur creditorii săi, precum şi de a evita eventualele repercusiuni ale incapacităţii sale de plată asupra întregului sistem bancar al ţării. În situaţia dată, Legea expres stabileşte că, dacă se constată că Banca Naţională ilegal a dispus lichidarea băncii, aceasta deja a devenit un proces ireversibil. În schimb, Banca Naţională va fi pusă în situaţia să repare prejudiciul material integral, ceea ce înseamnă că în afară de sumele băneşti propriu-zise este posibilă încasarea şi a beneficiului ratat pentru toată perioada cât ar fi existat această bancă. În acea ordine de idei, Curtea a reţinut că prevederile contestate nu sunt disproporţionate în raport cu scopurile legitime de protecţie a drepturilor creditorilor şi garantarea administrării corespunzătoare a băncii supuse lichidării. Hotărârea Curţii Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea Supremă de Justiţie şi a recunoscut ca fiind constituţionale articolele 38 alin.(3), (7) şi 3812 alin.(2) din Legea nr.550-XIII din 21 iulie Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale www.constcourt.md |