X și alții v. Bulgaria. Acuzații privind comiterea unui abuz sexual într-un orfelinat, necoroborate în dosarul de anchetă sau în cadrul măsurilor preventive aplicate. Nicio încălcare

X și alții v. Bulgaria - 22457/16
Hotărârea din 17.1.2019 [Secția a V-a]

Articolul 3

Anchetă efectivă

Obligații pozitive

Acuzații privind comiterea unui abuz sexual într-un orfelinat, necoroborate în dosarul de anchetă sau în cadrul măsurilor preventive aplicate: nicio încălcare

Articolul 8

Obligațiile pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Acuzații privind comiterea unui abuz sexual într-un orfelinat, necoroborate în dosarul de anchetă sau în cadrul măsurilor preventive aplicate: nicio încălcare

În fapt – Reclamanții sunt trei frați minori care s-au născut în Bulgaria. În iunie 2012, atunci când aveau vârsta de 12, 10 și, respectiv, 9 ani, aceștia au fost adoptați de un cuplu italian. În decembrie 2012, părinții adoptivi au formulat o plângere la poliția italiană privind comiterea de abuzuri sexuale în privința copiilor în timpul plasamentului lor într-un orfelinat din Bulgaria. Ei au contactat un jurnalist de investigație, care ulterior a publicat un articol într-o publicație săptămânală italiană, în care se afirma că existaseră abuzuri sexuale ale copiilor din orfelinat. Autoritățile italiene au transmis plângerea autorităților bulgare. Între timp, reflectarea în mass-media bulgară a articolului italian a determinat Agenția Națională pentru Protecția Copiilor să inițieze o anchetă. De asemenea, Procuratura a inițiat o investigație și a pronunțat ordonanțe de clasare, pentru că probele strânse nu au confirmat acuzațiile înaintate.

În drept – Articolele 3 și 8

(a) Cu privire la aplicabilitate – Dată fiind vârsta fragedă, privarea de îngrijire părintească și plasarea în cadrul unei instituții speciale, reclamanții s-au aflat într-o situație foarte vulnerabilă; în acest context, abuzurile sexuale și violența de care s-au plâns constituie motive suficient de grave pentru a face incident articolul 3 din Convenție. Pentru că un astfel de abuz le-a afectat integritatea fizică și psihologică, care constituia un aspect al „vieții lor private”, era aplicabil și articolul 8.

(b) Cu privire la respectarea acestor articole

(i) Cu privire la efectivitatea anchetei – Autoritățile bulgare competente au acționat cu promptitudine și cu diligență în privința cercetării faptelor invocate, chiar dacă nu au fost sesizate cu o plângere formală. De asemenea, acestea au cooperat strâns cu autoritățile italiene, informându-le în privința rezultatelor anchetei și având în vedere dovezile noi transmise de către acestea. Perioadele de câteva luni care treceau uneori în comunicarea cu Ministerul italian al Justiției nu păreau a fi unele excesive în cadrul cooperării interguvernamentale și era puțin probabil să se fi periclitat ancheta, care fusese finalizată la această etapă.

Nu a existat niciun motiv de îndoială în privința independenței și a imparțialității Agenției Naționale pentru Protecția Copilului: nici Agenția, nici angajații acesteia nu au fost implicați în cazul de față.

Poliția și serviciile de protecție a copilului au efectuat inspecții în cadrul orfelinatului și au pus în aplicare o serie de măsuri de anchetă, inclusiv verificarea dosarelor medicale ale copiilor din orfelinat și interogarea membrilor personalului, a copiilor și a altor persoane relevante despre viața lor în orfelinat și despre eventuale abuzuri.

Nu era necesar să se conteste faptul că ancheta nu a demarat prin efectuarea mai multor măsuri de investigație discrete (interceptarea apelurilor telefonice sau operațiuni sub acoperire), pentru că părinții reclamanților au dat publicității acest caz prin intermediul unui jurnalist, acesta din urmă contactând persoane implicate în cauză, iar articolul publicat în presa italiană fiind deja distribuit de mass-media bulgară. Cu privire la lipsa perchezițiilor sau a sechestrelor, reprezentanții reclamanților nu păreau să fi solicitat realizarea unor măsuri suplimentare de anchetă.

Nu ținea de competența Curții să ofere concluzii privind probele factuale strânse de către autoritățile naționale sau să se substituie acestora în evaluarea credibilității diferitor declarații ale martorilor. În acest caz, procuratura s-a confruntat cu două versiuni contradictorii ale evenimentelor. Deși nu puteau exista dubii cu privire la autenticitatea afirmațiilor reclamanților, pe care psihologii și procurorii italieni le consideraseră credibile, totuși: (i) aceste observații, care constituiau singurele elemente probatorii directe nu au fost circumstanțiate și conțineau puține detalii factuale, în special având în vedere vârsta fragedă a reclamanților și lipsa cunoașterii limbii italiene atunci când aceștia au făcut declarațiile; (ii) autoritățile bulgare nu au putut să interogheze reclamanții; și (iii) nu a existat un certificat medical care să se fi coroborat cu acuzațiile privind aplicarea violenței împotriva acestora. În consecință, nu a fost nici arbitrar, nici lipsit de rezonabilitate faptul că autoritățile au conchis că probele pe care le-au avut la dispoziție nu le-au permis să considere că faptele invocate ar fi fost stabilite.

Prin urmare, cazul nu a dezvăluit nicio carență blamabilă sau vreo lipsă de voință din partea autorităților competente să facă lumină în privința faptelor sau să identifice și să urmărească penal persoanele eventual responsabile.

Reclamanții nici nu puteau să le reproșeze autorităților bulgare că nu i-au informat în mod corespunzător pe reprezentanții legali cu privire la desfășurarea anchetei, pentru că Agenția Națională pentru Protecția Copiilor și procuratura au inițiat anchetele preliminare, în ciuda faptului că părinții adoptivi nu au depus vreo plângere formală și nici nu au contactat ulterior autoritățile de anchetă. Cu privire la ancheta inițiată la cererea autorităților italiene, chiar dacă rezultatul acesteia fusese transmis cu o întârziere de câteva luni și doar după un memento, părinții reclamanților au avut posibilitatea de a contesta ordonanța de clasare, iar procuratura de nivel superior a examinat în mod corespunzător scrisoarea transmisă în acest sens de către autoritățile italiene.

(ii) Cu privire la obligația de a adopta măsuri de protecție – Au fost adoptate diverse măsuri cu caracter general pentru a se asigura securitatea copiilor care trăiau în orfelinat: era controlat accesul terților în orfelinat; terții și angajații de sex masculin nu aveau acces în spațiile rezervate copiilor, cu excepția situațiilor necesare și doar dacă erau însoțiți de un membru al personalului de sex feminin; copiii erau consultați în mod regulat de către un medic generalist din exterior și de psihologul orfelinatului; ei aveau acces la un telefon și la o linie fierbinte pentru copiii aflați în pericol.

Cu privire la obligația de a adopta măsuri de prevenire a aplicării relelor tratamente în cazuri speciale, ancheta a arătat că directoarea orfelinatului, care fusese anunțată de părinții reclamanților, nu reținuse numele menționat de aceștia și că angajatul care a reținut acest nume a negat că a fost informat vreodată despre incidente de acest gen. Nici fișierele copiilor, nici declarațiile medicului generalist și ale psihologului orfelinatului nu au dezvăluit vreo dovadă în acest sens. Ancheta penală inițiată ca urmare a plângerilor venite de la alți copii din orfelinat nu a fost pertinentă în acest caz, pentru că faptele în discuție erau diferite. Cu referire la situația altor copii adoptați în Italia, chiar presupunând că abuzurile asupra acestora erau adevărate, nu exista nimic care să sugereze că autoritățile bulgare erau la curent despre orice abuz comis împotriva altor copii la acel moment.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi, de asemenea, Fișa tematică privind Protecția minorilor)

© Această traducere îi aparține Curții Constituționale. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova".