DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 232g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul
5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012
(competența instanţei de insolvabilitate privind controlul legalității hotărârii adunării creditorilor)

CHIŞINĂU
22 ianuarie 2026

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Domnica MANOLE, Președinte,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dlui Nicolae ROȘCA,
dnei Liuba ȘOVA, judecători,
cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 noiembrie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 22 ianuarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilității, în dosarul nr. 2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de doamna judecătoare Olga Jamba, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 5 februarie 2016 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privinţa Întreprinderii interraionale de stat „Acva-Nord".

4. Printr-o hotărâre din 19 septembrie 2018, Judecătoria Soroca a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului şi dl Nicolae Bostan a fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilității.

5. La 29 iulie 2024 s-a desfășurat adunarea repetată a creditorilor Acva-Nord și s-au adoptat mai multe hotărâri.

6. La 9 august 2024, dl Nicolae Bostan a contestat unele hotărâri ale adunării creditorilor Acva-Nord din 29 iulie 2024 și, în special, a solicitat anularea hotărârii privind destituirea sa din funcția de administrator al insolvabilității.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele administratorului insolvabilității Nicolae Bostan, excepţia de neconstituţionalitate a textului „anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

8. Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Judecătoria Soroca a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiție

 „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetățeanului.

(2) Exercițiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securității naţionale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țârii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

„(1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege.

[...]

(5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt:

[...]

l) anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor;

[...]."

Articolul 59

Anularea hotărârii adunării creditorilor

„(1) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate, pentru încălcări de procedură, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, a reprezentantului debitorului sau a creditorilor.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

11.  Autorul excepției consideră că prevederile contestate sunt lipsite de claritate și de previzibilitate, pentru că stabilesc o marjă discreționară nelimitată a instanței de judecată în cazul anulării hotărârilor adunării creditorilor. În redactarea actuală, norma contestată îi permite instanței să anuleze hotărârile organelor debitorului în fiecare caz în care acestea sunt contestate. Astfel, administratorul insolvabilității este lipsit de dreptul la un proces echitabil.

12. De asemenea, având în vedere că instanța nu are posibilitatea să respingă cererea pentru anularea hotărârilor adunării creditorilor și ale comitetului creditorilor, norma contestată contravine dreptului la apărare al participanților la proces, i.e. al administratorului insolvabilității, al adunării creditorilor și al comitetului creditorilor. Autorul mai pretinde că norma contestată contravine articolului 59 alin. (1) din Legea insolvabilității.

13. În opinia autorului sesizării, prevederea contestată contravine articolelor 20, 21, 23, 26, 54 și 119 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unui participant la procesul de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

18. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

19. Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 130 din 10 octombrie 2023, § 17).

20. Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiție), 21 (prezumția nevinovăției), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) și 119 (folosirea căilor de atac) din Constituție.

21. Curtea reaminteşte că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr. 59 din 6 iunie 2024, § 23; DCC nr. 152 din 3 decembrie 2024, § 20).

22. Cu privire la incidenţa articolelor 21 şi 119 din Constituţie, Curtea constată că autorul sesizării s-a limitat doar la simpla enumerare a acestora, fără să aducă vreun argument. Curtea reiterează că dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, i-ar înlocui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr. 6 din 5 martie 2024, § 21).

23. Referitor la incidența articolelor 20 și 26 din Constituție și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autorul sesizării a susținut că din cauza neclarității și imprevizibilității sale textul contestat „trezește dubii în privința intimei convingeri a instanței de judecată și a rolului diriguitor al acesteia", deoarece „ori de câte ori examinează o cerere privind anularea hotărârii adunării creditorilor, ea [instanța] urmează să admită cererea și să anuleze hotărârea" adunării creditorilor. De asemenea, autorul a menționat că textul „anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" contravine expres normei speciale prevăzute de articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității, potrivit căreia „hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanța de insolvabilitate".

24. Din analiza coroborată a legislației, Curtea observă că legislatorul, deținând prerogativa constituțională să reglementeze prin lege organică competența instanțelor de judecată și procedura de judecată a cauzelor (a se vedea articolul 115 alin. (4) din Constituție), a împuternicit, pe de o parte, adunarea creditorilor cu competența de a solicita instanței de insolvabilitate destituirea administratorului insolvabilității şi înlocuirea lui (a se vedea articolul 54 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 149/2012), iar, pe de altă parte, instanța de insolvabilitate cu competența de a anula hotărârea adunării creditorilor (articolul 5 alin. (5) lit. l) din aceiași lege), în cazul în care solicitanții-participanți la proces demonstrează că adunarea creditorilor s-a convocat ori s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor legale (a se vedea articolul 59 alin. (1)).

25. Curtea nu poate reține afirmația autorului sesizării precum că textul contestat, prin imprevizibilitate, ar avea natura de a îngrădi dreptul constituțional la apărare sau de a-și prezenta cauza în instanță. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54; DCC nr. 83 din 17 iulie 2025, § 33). În același sens, instanța care exercită controlul legalității unui act juridic, i.e. a hotărârii adunării creditorilor, va trebui să-și motiveze actul judecătoresc pe care îl adoptă, aducând în sprijinul soluției adoptate probe și argumente care confirmă/infirmă respectarea legalității în procesul de adoptare. Prin urmare, problema eventualei discreții a instanței de insolvabilitate în cazul examinării unei cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor nu ține de constituționalitate, ci de interpretarea și aplicarea legii, atribuție care, prin definiție, aparține instanțelor de drept comun.

26. Astfel, Curtea observă că sesizarea autorului este vădit neîntemeiată.

27. Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. f) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „anularea hotărârii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilității, în dosarul nr. 2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.     

Președinte                                                                                                 Domnica MANOLE

Chișinău, 22 ianuarie 2026
DCC nr. 8
Dosarul nr. 232g/2025