Decizia nr. 15 din 14.03.2024

Decizia nr. 15 din 14 martie 2024 de inadmisibilitate a sesizării nr. 274g/2023 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 901 din Codul penal (interdicția aplicării suspendării parțiale a executării pedepsei închisorii în cazul infracțiunii de violență în familie)


Subiectul sesizării: Curtea de Apel Chişinău, Alexandru Spoială, Silvia Gîrbu, Denis Băbălău, judecători


Decizia:
1. d_15_2024_274g_2023_rou.pdf


Sesizări:


DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 274g/2023
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 901 alin. (4) din Codul penal
(interdicția aplicării suspendării parțiale a executării pedepsei închisorii în cazul infracțiunii de violență în familie) 

CHIŞINĂU
14 martie 2024

Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA, președinte de ședință,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
dlui Serghei ȚURCAN,
dlui Vladimir ȚURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 decembrie 2023,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 14 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunță următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 901 alin. (4) din Codul penal, ridicată de dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu și dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chișinău, în cadrul dosarului nr. 1r-506/2023.

2. Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de completul de judecată de la Curtea de Apel Chișinău care a ridicat excepția de neconstituționalitate pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

ÎN FAPT

A. Circumstanțele litigiului principal

3. Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorii excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 27 septembrie 2023, dl Ivan Cebotari a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 2011 alin. (1) lit. b) [violența în familie] din Codul penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de doi ani, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

5. Sentința primei instanțe a fost contestată cu recurs în faţa Curții de Apel de avocatul inculpatului și de către procuror.

6. În cadrul examinării cauzei, dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu și dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chișinău, au ridicat din oficiu excepţia de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 901 alin. (4) din Codul penal.

7. Printr-o încheiere din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

B. Legislația pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

9. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 901

Condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare

„[...]

„(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art.165, art.1661 alin.(2)–(4), art.171–1751, 2011, 206, 208, 2081 şi 2082. Dacă este încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare poate fi aplicată persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...].

Articolul 2011

Violenţa în familie

„(1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, 

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani.

[...]. 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate

10. Autorii sesizării menționează că prevederile contestate nu le permit instanțelor de judecată să individualizeze executarea pedepsei cu închisoarea aplicată pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, care este incriminată de articolul 2011 din Codul penal. Acest fapt conduce la aplicarea unor pedepse disproporționate și încalcă drepturile justițiabililor la un proces echitabil.

11. Totodată, autorii sesizării afirmă că în cazul infracțiunii de violență în familie pedeapsa închisorii poate consta doar în executarea efectivă a acesteia, pentru că restricția prevăzută la articolul 901 alin. (4) din Codul penal generează o incertitudine juridică în privința posibilității de a dispune condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei închisorii pe baza articolului 90 din Codul penal.

12. În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20 și 54 alin. (4) din Constituție. 

B. Aprecierea Curții 

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

15. Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorii care examinează cauza. Astfel, sesizarea este formulată de subiecții cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

16. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală privind violența în familie. Cauza se află pe rolul Curții de Apel Chișinău. Recurenții au contestat sentința în partea pedepsei stabilite. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

17. Curtea notează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile articolului 901 alin. (4) din Codul penal, în partea în care se referă la interdicția de aplicare a suspendării parțiale a executării pedepsei închisorii în cazul infracțiunii prevăzute de articolul 2011 (violența în familie) din Codul penal. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

18. Curtea menționează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 177 din 12 decembrie 2023, § 16; DCC nr. 193 din 21 decembrie 2023, § 16).

19. Autorii excepției susțin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiție) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.

20. Totodată, Curtea observă că în argumentele lor autorii sesizării mai aduc critici ce se referă la calitatea legii penale substanțiale garantată de articolele 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 22 (neretroactivitatea legii) în coroborare cu articolul 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle) din Constituție. Astfel, Curtea va analiza criticile de neconstituționalitate și prin raportare la aceste norme constituționale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 63 din 29 iunie 2023, §§ 19-20).

21. Referitor la pretinsa imposibilitate de a individualiza pedeapsa, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolul 20 din Constituţie devine incident și atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii (a se vedea DCC nr. 42 din 31 martie 2022, § 25).

22. Curtea notează că stabilirea categoriilor de infracțiuni pentru care poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoarea reprezintă expresia politicii penale promovate de către legislator (articolul 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie). Pentru a descuraja fenomenul infracțional, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber sa aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă, sub rezerva justificării alegerilor sale din punct de vedere constituţional (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 14 din 10 februarie 2020, § 18; DCC nr. 161 din 27 noiembrie 2023, § 31).

23. În acest sens, Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că sunt necesare măsuri cuprinzătoare, juridice și de altă natură, pentru a oferi victimelor violenței domestice protecție și garanții efective. Obligația statului în cazurile care implică acte de violență în familie ar impune de obicei autorităților interne să adopte măsuri pozitive și un cadru legal adecvat în sfera protecției penale. Astfel de măsuri includ, în special, incriminarea actelor de violență în cadrul familiei prin stabilirea unor sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive. Aducerea în fața justiției a autorilor actelor violente are rolul de a garanta că astfel de acte nu rămân ignorate de autoritățile competente și de a oferi protecție efectivă împotriva acestora (a se vedea, mutatis mutandis, Eremia v. Republica Moldova, 28 mai 2013, §§ 56, 73; Volodina v. Rusia, 9 iulie 2019, § 78).

24. De asemenea, Curtea reține că aceleași obligații pozitive, potrivit cărora autoritățile trebuie să asigure şi să aplice în practică un cadru legal corespunzător pentru protecţia împotriva actelor de violenţă în familie, rezultă și din articolul 45 din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, în vigoare pentru Republica Moldova din 1 mai 2022. Convenția urmăreşte să combată impunitatea (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 1 din 18 ianuarie 2022, §42; DCC nr. 74 din 6 iulie 2023, § 31).

25. Curtea menționează că prin interdicția aplicării condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii în cazul persoanelor acuzate de comiterea infracțiunii de violență în familie legislatorul, având în vedere gradul de pericol social ridicat și frecvența sporită a acestui fenomen infracțional în societate, a urmărit să asigure respectarea obligației pozitive a statului de a stabili sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive pentru acest gen de infracțiuni, obligație care rezultă din articolele 2, 3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din articolul 45 din Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

26. Mai mult, Curtea nu poate reține că obiectivele urmărite de legislator vin în conflict cu principiul individualizării sancțiunilor, de vreme ce dispozițiile articolului 2011 din Codul penal le permite judecătorilor să aibă în vedere, la stabilirea pedepsei, circumstanțele particulare ale cauzei și să aplice pedeapsa în limitele sancțiunilor stabilite de acest articol, având ca alternative două categorii de pedepse, munca neremunerată în folosul comunității sau închisoarea (până la 4 ani). Prin urmare, articolul 20 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

27. De asemenea, Curtea constată că autorii sesizării afirmă existența unei incertitudini juridice generată de norma contestată. În realitate, aceștia ridică o problemă de interpretare şi de aplicare în cazul infracțiunii de violență în familie a articolului 90 din Codul penal, în prezența interdicției de aplicare a suspendării parțiale a executării pedepsei închisorii prevăzute la articolul 901 alin. (4) din Codul penal.

28. Din această perspectivă, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanță între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii. Rezolvarea ei le revine instanţelor de judecată (DCC nr. 191 din 21 decembrie 2021, § 19; DCC nr. 135 din 27 septembrie 2022, §34).

29. Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 901 alin. (4) din Codul penal, ridicată de dl Alexandru Spoială, dna Silvia Gîrbu și dl Denis Băbălău, judecători la Curtea de Apel Chișinău, în cadrul dosarului nr. 1r-506/2023.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte de ședință  Liuba ȘOVA

 

 

Chișinău, 14 martie 2024
DCC nr. 15
Dosarul nr. 274g/2023

Informații sesizări.:
+373 22 25-37-20
Relații cu presa.:
+373 69349444
Total vizitatori:   //   Vizitatori ieri:   //   azi:   //   Online:
Acces rapid